Invitaţie la… Lectură !

TAMADA RO a iniţiat Campania ” Promovez Lectura ” ! Doamna LUCIA VERONA, ne-a lansat provocarea de-a participa, nouă, bloggerilor.

De ce am decis să particip la Concursul ” Promovez Lectura ” ? Pentru că : e o Misiune, mai întâi de toate, aceea de-a reînvia gustul, interesul pentru Lectură în rândul celor mai tineri ca noi şi, pentru că ” am rămas dator copilului ce-am fost ” şi pe care l-am păstrat treaz, pentru că  atunci când spunem ” zâmbetul copilăriei ” ne-amintim cu drag de cărţile citite şi eroii pe care-i admiram, pentru că şi copiii noştri au dreptul de-a se bucura de  frumuseţile de care noi am avut parte mulţumită părinţilor şi dascălilor noştrii, de noi depinzând actul educativ, de fiecare din noi cei care înţelegem prin ” a educa înseamnă iubi ” şi redescoperirea cultivarea pasiunii valorilor spirituale, aplecarea spre Lectură a puilor noştri de zâmbet.

MOTTO :

Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu…

( Jorge Luis Borges )

Temple…

Când citim o carte, punem amprente de timp pe sufletul nostru!  ( Viorel Muha )

Nu trebuie să arzi cărţi ca să distrugi o cultură. Ajunge să faci ca lumea să nu le mai citească.  ( Ray Bradbury )

De fiecare dată când deschizi o carte înveţi ceva.  ( proverb chinezesc )

Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie.  ( Carl Thomas Rowan )

Alăturându-mă cu drag Campaniei de Promovare a Lecturii iniţiată de către Tamada.ro, vă lansez la rându-mi provocarea de-a citi două din cărţile ce mi-au bucurat sufletul şi din care am deprins firişoare de Lumină, fărâme de înţelepciune !

Mulţumesc Doamnei Lucia Verona pentru implicare şi dăruirea cu care ne-a insuflat şi nouă, bloggerilor, dorinţa de-a participa efectiv la Promovarea Lecturii, precum şi iniţiatorilor acestui demers, respectiv Tamada. ro.

Dincolo de a fi un Concurs, ” Promovarea Lecturii ” este putinţa şi datoria morală a fiecăruia dintre noi, de-a ne implica în tot ceea ce presupune să cultivăm copiilor şi tinerilor, gustul pentru Lectură, Literatura de calitate, împărtăşindu-le ” experienţele ” noastre pe Tărâmul Magic al Bibliotecii, impresii, sugerându-le autori, titluri, deschizându-le o Portiţă spre Cunoaştere, o fereastră spre un întreg Unviers de frumuseţi.

Doi autori, două Cărţi : Alexandru Busuioceanu şi Savatie Baştovoi, despre geto-daci în cronicile spaniole şi despre ” dragostea care ne sminteşte ”… argumente care nădăjduiesc să vă motiveze Lectura acestora …

” Zamolxis – mitul dacic în istoria şi legendele spaniole ”, autor : Alexandru Busuioceanu, Bucureşti, 1985

Alexandru Busuioceanu, poet, critic literar şi de artă, traducător al poesiei universale, ataşat cultural la Madrid în 1942, fondator al Catedrei de Limba şi Literatura Română la Universitatea din Madrid, fondator al Institutului Român de Cultură  din Madrid, cel care a obţinut introducerea Limbii Române ca materie obligatorie în 7 facultăţi spaniole, a scris numeroase studii dedicate Istoriei Neamului Românesc, şi-a păstrat cetăţenia până la moarte şi a desfăşurat o activitate constantă, asiduă de propagare a culturii, valorilor româneşti atât în ţară, cât şi-n străinătate.

Studiul ” Zamolxis – mitul dacic în istoria şi legendele spaniole ” reuşeşte să ne surprindă plăcut prin ecouri şi-un Licăr aparte, desprinse din filele Istoriei şi clipocite limpede-n oglinzile izvoarelor istorice vechi dar şi în literatura spaniolă. Cronicile spaniole amintesc doar fugar despre originea hispanică a cuceritorului Traian şi faptele sale, dimpotrivă, aduc în prim plan, insistă şi descriu în detaliu şi mai ales cu admiraţie profundă, legendele dacice, regăsim parfumul pădurilor ” înfricoşătoare ” şi ispititoare ale Neamului Nemuritor, o împletire fascinantă a legendelor cu istoria şi fabulosul. Pornind de la relatările Sfântului Isidor din Sevilla, sâmburii istoriei şi-ai legendelor dacice ţâşnesc Lumină şi la arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada sau Alfonso el Sabio, Luis Vives, mai apoi, numele Zeului Stâncilor, Zamolxis, ale mereu fascinanţilor Burebista, Deceneu, Decebal, menţionarea amazoanelor neînfricate, a curajosului popor , Lupii, sunt impregnate cu meşteşug şi artă de cronicari, descriindu-se genealogia poporului hispanic prin surprinderea contactului direct al dacilor ( identificaţi cu goţii ) cu începuturile noii istorii a poporului hispanic. Vom afla răsfoind paginile, că nu doar anticii impresionaţi de ” mitul nemuririi ” au lăsat moştenire înaintaşilor menţiuni istorice-n care credinţa dacilor şi figura impresionant de magică şi neasemuită a Zeului lor e desprinsă din miezul legendelor şi transpusă-n relatări documentate, ci şi cronicile spaniole acordă un interes viu, Nemuririi Dacilor. Scrierile hispanicilor, cuprind şi relatări în care Zeul Carpatic apare ca nume disimulat, deformat, dar credinţa dacilor în nemurire rămâne Lumină.

Capitole precum :

” Dacii şi  geţii închinători ai lui Zamolxis ”

” Dacia în descrierea lui Pomponius Mela şi într-o notă a lui Columella ”

” Preludiile legendei : Paulus Orosius ”

” Efemeride getice şi isidoriene ”

” Introducere la mitul dacic în cultura şi istoria Spaniei ”, etc

prezintă detalii şi”  fărâme de nemurire ” ce-au traversat timpul istoric şi-au încorporat definitiv mitul dacic în Istoria Spaniei .

Alexandru Busuioceanu, prin intermediul acestui studiu deschide noi perspective, viziuni invitându-ne la a răspunde provocării de-a căuta să înţelegem, să pătrundem profunzimea fascinantă a Tărâmului Miturilor Istoriografice medievale şi-ar fi păcat să nu o facem, sunt fărâme de Istorie, Spirit, Suflet Nemuritor, din trecutul seminţiei din care-am descins.

……………………..

Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa
Si vom ploua cu astre.

Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul
In planset de balada…

Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii…

( fragment )

Lectură plăcută, tuturor celor ce se-ncumetă pe aripile mithistoriografiei, spre Seninul Cunoaşterii !

” Dragostea care ne sminteşte ”, autor Ieromonah Savatie Baştovoi, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, Colecţia Ortodoxia Necunoscută

Am primit cu infinită bucurie un exemplar al acestei învăţături, desluşită pe înţelesul tuturor, vă asigur, prin bunăvoinţa şi dăruirea Părintelui Savatie, în paginile cărţii ” Dragostea care ne sminteşte ” şi ca dar din partea cuiva, care, a inserat şi câteva rânduri : ” Sibillei-Sfinxului, această carte din Biblioteca Marilor Spirite Alese. Unicornului, cu drag şi prietenie. ”

De ce-am lectura ” Dragostea care ne sminteşte ” ? Pe chiar una din coperţile sale, Părintele Savatie Baştovoi, ne limpezeşte eventuale nedumeriri, tresărindu-ne interes şi dragoste aplecătoare spre cunoaştere :

” Ne smintim, pentru că preotul cutare e nevrednic, dar Dumnezeu îl rabdă. Ne smintim că femeia cutare a fost lăsată la împărtăşanie, deşi noi ştim că a făcut avort. În  sfîrşit ne smintim că Dumnezeu e bun şi milostiv. De fapt, dacă stăm şi ne gândim, singurul lucru care ne sminteşte este dragostea, dragostea pe care o revarsă Dumnezeu asupra altor oameni, pe care noi îi socotim nevrednici.

Mi-am dat seama că toată viaţa noastră nu facem decât să-i reproşăm Domnului aşa cum au făcut-o lucrătorii viei din pilda evaghelică, faptul că EL dă şi celor din al 11-lea ceas la fel ca nouă, dar parcă chiar mai mult.

Am adunat în această carte oameni şi întâmplările lor, oameni ” anonimi ” : puşcăriaşi, vagabonzi, cerşetori,  pur şi simplu oameni, într-un fel de ” pateric de stradă ”, pentru a pune înainte taina dragostei lui Dumnezeu, taina omului. ”

Cum omul e predispus la mereu întrebări şi caută răspunsuri care să-i mulţumească multe din nelinişti, frământări, dileme, nimeni nu e cunoscător a toate şi cu-atât mai puţin atotştiutor iar ” cruciata mereu în căutare ” are curajul necesar a înfrunta provocările, care se vor fi dovedit mai apoi utile, plăcute, cheiţe pentru suflet şi ostoirea urmelor lăsate de încercări, am  ”făcut  cunoştinţă ” cu : Tolea, Serioja, Oleg, preotul puşcăriaş, cu bătrânica de sub cartoane, cu bunelul Valic…

Am aflat ” De ce e potopul o scenă duioasă ”, ce e ” Sclavia şi Dragostea ”,  am lecturat pe nerăsuflate ” Însemnări din casa în care nu stă nimeni ” şi-am surâs înţelegînd ce-s lacrimile… am găsit răspunsuri mângâietoare ” Despre soarta pruncilor cu handicap morţi prematur ” şi ce presupune ” A te ridica şi a sta înaintea lui Dumnezeu ”… cu fiecare filă m-am simţit un pic mai bogată şi mai… lină.

Lectura ” Dragostei care ne sminteşte ”, dăruie, oricui e dispus să primească !

Intraţi în Templul Literaturii pe Poarta Cea Mare , nu pe porţile lăturalnice ! ( Ion Minulescu )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro