7…

Lumea e plina de lucruri limpezi pe care putini le observa – Arthur Conan Doyle

Am învăţat că vârful muntelui nu coboară la mine, dacă nu mă sui eu la el.  – Viorel Muha

Urcă la înâlţime ca să îţi dai seama cât de adâncă îţi este valea.  – Viorel Muha

Poarta sărutului ne-a fost dată pentru ca darul iubirii să pogoare peste inimile noastre, ca prim semn al legii divine.  – Viorel Muha

Un singur act face ca omul să dăruiască tot şi să fie fericit. Când iubeşte şi este iubit.  – Viorel Muha

Doini-m-aş floare în stâncă, nici o umbră nu mă frângă… şi m-aş zămisli izvor în palma legendelor, să mă tresar ţie, dor…  – Sibilla

Ce să doreşti şi ce să spui mai mult de-atât : Iubesc şi sunt iubit , iubit… că restul sunt, nimicuri şi… nimic, nimic…  – Sibilla

Luna – Alessandro Safina :

Tablou sibilin – 7…

Mă aşezasem şoptit pe genele ei, ale Crucii Cerului. Ascultam tăcerea-ţi pustie de bitum şi maldăre de slove uscate, scorojite, doar ascultam, atât. Ştiu că ai anticipat cumva popasul meu la răscrucea gândurilor, în locul acela tainic unde Lumina sărută Vântul. Şi tu ştii că eu ştiu, doar sunt un 7 !

Zicerea ta de dincolo şi deasupra de nourii facerii şi-ai descântecelor smintite de tălmăciri zdruncinate de frângeri barbare pe tăişurile cugetărilor fără aură, mă umple de soare, mă-nfioară şi… clipesc boare lină pe tâmplele-ţi molcome… şi ascult şi-s Senin şi mă-nalţ precum Sibilele murmur şi ard, ard şi încă şi încă mai am Apa Vie în Sipetul Rug… Mă zâmbeşti în albul perfect Arc peste hule, mă zvârleşti departe de negrul coclit… sângerez profeţii şi, tu ştii că eu ştiu… ştiu… ştiu…

E timpul ruperii, a sosit ! Aduceri aminte  dau târcoale, mă trag de mânecă, se poftesc ordonate-n albastru, poate… Şi ce să fac retrăindu-le… şi n-am decât să le cuprind în surâs curgerea, reaşezându-le cuminţi, în… căuşuri de dor sau, pe etajerele zgribulite ale uitării, ori, în cămara lui ” a fost odată ”, sau le voi fi tresărind curând cât un grăunte de fior, să-mi pot urma limpezirea…

Ştii, mi-era dor tare să-ţi ascult tăcerile… mi-era dor de dorul acesta mustind de-adieri blajine…  :

… doini-m-aş şi n-am cui,

pretutindeni şi… hai-hui…

şi m-aş lepăda de multe,

dară cine să le-asculte…

şi m-aş îmbăia-n jăratec,

că mi-e umblet vânt sălbatec,

te-aş zâmbi balade-n doru

şi m-aş plămădi ulcioru,

fluieraş de soc de-aş fi,

numai ţie ţi-aş nunti…

floare-n stânca-nsingurată,

apă vie, ciută, şoaptă…

am s-o regăsesc cândva,

Sfinxule, la umbra ta…

……………………………………….

Aduceri aminte-n doinirea zămislirii văzduhurilor sfâşiind vămile… mă izbeşte dară de toate înalturile să mă replămădesc în mine din mine… tu, tu ştii că ştiu să mă pot rădica să-mi continui zborul, fără să mă poticnesc de juliturile sufletului… Rămâi gându-mi zâmbet şi mă tresare-aripă-n Seninul Limpezirii, acolo, acolo departe….

Curând, ne-om aşeza la umbra Sfinxului, tamo daleko şi El va ştii să ne tacă-n tăcerile sale înrourându-ne-n doinele munţilor, licăr şi taină şi Sferă şi ne vom fi împlinind rostul, că-n toate e un rost anume şi nimic nu e întâmplător…

Sibilla

imagine preluată de pe google.ro

citate preluate de pe citapedia.ro

Alessandro Safina – youtube

Reclame