Tablou sibilin cu ” aduceri aminte ” promise…

un-raspuns-bun-e-ca-un-sarut-2-prov2426

Tablou sibilin cu ” aduceri aminte ” promise…

Mai ţii minte… ?

Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flăcări de unde săream amândoi,
Iţi mai joacă şi-acum în pupile?
Ţii minte? sângele tău se vindea bucuros
Pe-o monedă de aer, pe-o frunză, pe-o părere…
Ca să poţi auzi, în mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce îngerul miere?
Numele meu, mai schimbă el echilibrul luminii?
Iţi lunecă-n sânge, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi cum să nu mă striveasca amurgul
Sub o-nroşită petală, petală de fier…
Mai ţii minte ceva din tulburatul april
Mai ştii alfabetul acelor frenetice zile?
Câte clipe, câţi ani, şi vremea… şi vremea…
Mai ţii minte ceva din tulburatul april?
Mai ţii minte…?

Sursa :

folk4noi.wordpress.com

2994255451_1d98cfd879

Ţi-aduci aminte… ?

ţi-aduci aminte tu, ce va urma ?

când pasu-ţi va muşca din şoapte,

şi-am să-ţi întâmpin setea cu ceva,

ce nici n-ai fii visat, sau, poate …

şi-mi voi topi-n sărut vocale,

pe pieptu-ţi cândva fulgerat,

ca tu să mi te dărui fir de soare,

iară eu ţie, codru încă neumblat…

Sibilla

im006326

Vis în doi, spre infinit…

Nu starea, ochiul, luna

m-au făcut aşa,

ci văzul, simţul pentru raze sfârşite,

începute odată, odată…

Tu stai mirată în vântul de raze

şi chipul tău răsfoieşte frunzele,

timpul căutându-şi pasul,

glasul…

Nu suflul, voinţa mi-a dat

imbold să te iubesc,

ci povestea mea,

povestea noastră,

sângele răsturnat

în secunda mioapă…

Autor : Lucas

rainforest

Şi de-aş fi ploaia-ţi, să bei, stropi de lumină, sălbatec, să-ţi lunec pe trup, să te spăl de dureri , tu să mă mângâi molatec …

Şi de-ai fii  ploaia-mi , să sorb, şoapta-ţi blajină şi caldă, tu să mă uzi cu noroc, să răsai zâmbet, eu, iarbă…

Sibilla

dsc_3866

Zbor peste amintirea albastrului… :

a venit un fluture albastru, din cer
şi ţi-am auzit glasul
înfiorat precum o ciută
ce a călcat zimţul capcanei

l-am auzit pretutindeni
iar soarele îşi lasase puterile
în mugurii nenuntiţi încă…

iar atunci am plecat
în căutarea celui care-şi are
zăvorît soarele pentru o vreme
să-i cer sfatul …

n-avea grijă, mi-a spus,
stelele-s făcute să vegheze
iar pînă la ele şi înapoi
e menirea ce-ţi stă în putinţă

temniţa timpului va dispărea
veţi rămîne voi, nebuni frumoşi
ai acestei planetei cărunte
şi văile şi munţii şi toate
vor fi ale voastre

atunci am revăzut fruntea ta
pe care pusesem o pecete
şi am ştiut cît de aproape
e Cerul …

Autor – Lucas

Speranţa este doar dragoste de viaţă.

Sibilla&Lucas

imagini preluate de pe google.ro


Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Oaspeţi, Pilde şi „aduceri aminte”..., Sibilla, Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s