Duminica Floriilor – Fluriile – Duminica Stâlparilor

Duminica Floriilor – Fluriile – Duminica Stâlparilor

1003804_poza_1208555114

Duminica floriilor

Este sarbatoarea din duminica de dinaintea Pastelor, cand se celebreaza intrarea in Ierusalim a lui Isus Cristos. Se mai numeste si Dumineca Floriilor, numele de florii fiind atribuit, probabil, faptului ca sarbatoarea este in plina primavara, cand natura isi reimbraca costumatia florala.
Cu o zi inainte, in seara zilei de sambata, oamenii aduc la biserica mâţişori si apa. O parte din mâţişori sunt pusi la crucile mormintelor, iar cealalta parte sunt lasati in biserica pentru ca preotul sa faca o slujba religioasa asupra lor. Apa este pusa la morminte.
Dupa terminarea slujbei religioase, matisorii din biserica sunt luati acasa de catre oameni, fiind tinuti pentru vremuri grele: cand sunt inundatii, ploi devastatoare sau alte nenorociri se abat asupra satului, oamenii le arunca in calea dezastrului pentru a-l mai domoli.

Floriile înseamnă primul praznic împărătesc, numit şi Duminica Stâlparilor (popular Florii sau Flurii). Prăznuirea se face numai duminica, la fel ca Paştele. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetaţiei.
Duminica Floriilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Mântuitorul Isus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitorul, la intrarea în Ierusalim.
Prescripţiile iudaice prevedeau ca fiecare evreu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Venirea lui Iisus cu o săptămână înainte de patimile Sale şi de Învierea Sa din morţi a fost un eveniment mult aşteptat, fiind profeţit cu mai bine de patru sute de ani înainte de către sfântul proroc Zaharia prin cuvintele “Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”.
Sfintele Evanghelii relatează faptul că Apostolii au întins hainele lor pe asin, pe ele şezând Mântuitorul în timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfinţii Părinţi ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura Apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.
De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a Intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă “de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor cunoscute la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli.
De asemenea, fiind praznic împărătesc, Sfânta Biserică a rânduit ca în această zi să fie dezlegare la peşte, vin şi untdelemn. Pentru creştini, peştele (ihtios în greacă) este un simbol hristic, de mare însemnătate pentru comunităţile creştinilor din primele secole.
Intrarea Mântuitorului în Ierusalim prefigurează demnitatea împărătească a lui Iisus Hristos, care vine călare pe asin. Însuşi Dumnezeu ne dă exemplu de smerenie şi se descoperă ca Împărat al Păcii, al unei Împărăţii care nu aparţine lumii acesteia şi nu se conduce după legile ei.
Sursa : www.ziarulorizont.ro

art_44123_1

Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruinţa Iui Hristos împotriva morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau în războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci, pururea verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, poporul care ne tragem din păgâni. Hristos şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-Se pe el este proclamat înălţător de trofee, biruitor şi împărat al întregului pământ.

Despre această sărbătoare grăia profetul Zaharia: «Bucură-te, fiica Sionului, iată împăratul tău vine blând, şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug». Iar David spune iarăşi despre copii: «Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă». Când a intrat Iisus în Ierusalim, spune Scriptura, s-a cutremurat tot Ierusalimul. Iar mulţimea, fiind aţâţată de arhierei spre răzbunare, avea de gând să-L omoare. El însă ascun-zându-Se, a dispărut din faţa lor. Când S-a arătat din nou, Ie grăia în pilde.

Prin milostivirea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, fă-ne biruitori asupra patimilor noastre dobitoceşti şi învred-niceşte-ne să vedem şi biruinţa Ta cea lumi­nată asupra morţii, precum şi învierea Ta cea strălucitoare şi de viaţă făcătoare, şi ne miluieşte pe noi. Amin.
Sursa : www.ortodoxiatinerilor.ro

floriile

Tinerele mladite de salcie care sunt aduse in biserica pentru a sarbatori in fiecare an triumfala intrare in Ierusalim a Mantuitorului aduc cu ele invataturi, sensuri si simboluri ce trebuiesc stiute. Folosirea in cult a salciei nu este doar o simpla acomodare la mediu, ci isi are bogatia ei, functia ei simbolica in viata rituala a Bisericii crestine. Astfel, ramurile de salcie, care odinioara umbreau portile intunecate ale lipsei de speranta, ale mortii, ale Infernului, sunt acum ramuri de bucurie ale vietii celei vesnice, ale vietii pure luate din „copacul indumnezeitor si binecuvintat”.

Ca simbol al adevarului crestin, salcia ne invata ca adevarata Putere de viata este in noi insine ; ca noua ne revine sa adapam aceasta viata din nemuritoarele izvoare ale „apei vietii” care este Hristos si Biserica Sa, si astfel sa ajungem sa traim prin noi insine, cu puterea raiului, adevarata noastra menire, aceea de a fi fii ai vietii, ai lui Dumnezeu, ai „Celui ce Este”.

Prof. Dr. Remus Rus
Sursa : www.crestinortodox.ro

670__-buchet-bujor-chinezesc-in-asortiment

Fie ca Sfânta Sărbătoare a Floriilor să vă aducă tuturor pace şi linişte sufletească, bucurii şi împliniri alături de familii şi toţi cei dragi ! La Mulţi Ani, tuturor sărbătoriţilor !

Sibilla

informaţii preluate de pe surse : crestinortodox.ro, ortodoxiatinerilor.ro, ziarulorizont.ro

imagini preluate de pe google.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Pilde şi „aduceri aminte”..., Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s