Până când vor tot sângera rănile turismului cărăşean ?

Până când vor tot sângera rănile turismului cărăşean ?

O spun cu toată seriozitatea şi sinceritatea, că mă-ntreb tot mai des, cât va mai dura sângerarea rănilor turismului cărăşean ?

Nimeni nu pare interesat, mai mult constat o insensibilitate la exact ceea ce reprezintă poate că singura soluţie a salvării judeţului Caraş-Severin de la ” moarte ”… pe zi ce trece, tot mai multe motive de îngrijorare, semne de întrebare, întrebări fără de răspuns… părem intraţi în moarte clinică. Nimic nu se mişcă, dar, ne fălim cu cai verzi pe pereţi. Ne lăudăm doar cu răchia, cu doar unele ” bucăţi ” funcţie de apartenenţa unor feţe cunoscute, în rest, Dumnezeu cu mila ! Timpul trece, leafa merge, raportăm din când în gând câte ceva , cât să adormim eventualele tentative de scormonire prin unghere unde nu e ” voie ” să pătrundă fir de ” lumină ”, ne mai dotăm câte-un birou, două, nouă, ne limităm să tot băgăm la înaintare ansamblurile folclorice cât să ieşim din impas la o adică, dar… turismul cărăşean plânge, geme, urlă… Cine să-l audă ? Zeci de directoraşi, şefi servicii, cocoţaţi-n funcţii ce papă banii statului degeaba ? Investiţii ioc, idei nema, că din capete ” luminate ” răsar bălării, rugină, orice numai competenţă nu. Avem potenţial, ne-a dăruit Mama Natură şi Dumnezeu cu peisaje mirifice, se-aşterne colbul, paragina, uitarea … noi continuăm cu veşnica minciună : ” osă facem, o să dregem, o să… ” … Când anume, că auzim şlagărul de ani buni ? Când nu va mai rămâne nimic de tranzacţionat, când ne vor năpădii scaieţii, buruienile şi şerpăria, când ??

Parcă am fi un judeţ blestemat, ciumat, destinat dispariţiei… să mă ierte bunul Dumnezeu, căci : avem Munţii , avem Dunărea, avem dealuri şi depresiuni, încă ceva păduri, zmeur, mură, afine, cascade, peşteri, monastiri, Cheile Nerei, dar… NU avem interes, implicarea lasă de dorit sub toate aspectele, investitorii or avea ei motiv să ne ocolească…, nu avem pensiuni, hoteluri, campinguri, cabane, drumuri, şi, mai ales nu avem oamenii potriviţi la locurile potrivite, competenţa nu are valoare şi căutare în acest judeţ. Oameni care să pună suflet în orice ating ca să dea viaţă vreunui proiect, unde sunt ? E plină lumea de deştepţi, înţelepţii rara avis, colcăie de afacerişti, oneştii răstigniţi, la zid cu ei din calea ” divelor ” şi ” prinţişorilor ”, rezultatele, pe măsura ” competenţei ”, ” faptelor”, ” implicării ”…

Pentru că-n viaţa mea nu am fost ipocrită, deşi am fost acuzată de multe, le-am iertat, eu da, Cel de Sus, numai el ştie… am să spun , fără falsă modestie şi că, suntem în acest judeţ, şi da mă includ printre ei, câţiva oameni cu suflet, cu idei, cu potenţial, cu vocaţie pentru atât de multe ! Suntem ocoliţi, stigmatizaţi, hărţuiţi, blamaţi, etichetaţi, nu suntem nici doriţi, nici căutaţi, deranjăm, cam mult puhoi de clanuri şi căpuşe bine instalate în scaune. Ciudat e că scaune sunt foarte multe, rara avis ca noi, puţini, şi totuşi nu se găsesc şi pentru oamenii capabili locuri, pentru cei care vor să muncească în folosul judeţului. La orice uşă baţi, mai nou, acelaşi cântec : criză, restructurări, promisiuni…. dar numai Dracu, să-mi fie iertat, ştie, cum ocoleşte ea criza şi ele restructurările celor ce nu-şi au rostul pe statele de plată, căci acesta e adevărul, toate soţiile de… sunt competenţa întruchipată, perfecţiune nu alta, rude, nemoşaguri în toate birourile, şi ăştia cică toţi, dar toşi competenţi şi atunci, firească întrebarea : de ce nu sunt rezultate ? Căci dincolo de graniţele judeţului se vede umbra a ceea ce va deveni în scurt timp , în acest ritm şi mod de ” lucru ”… o umbră palidă…

Fie şi numai pentru că mă-ncăpăţânez să pun pe Sfinx777, pe acest blog atât de hulit, suduit, sancţionat prin încăpăţânarea orgoliului unei făpturi, mă străduiesc să promovez în felul meu frumuseţile acestui judeţ, din nefericire nevalorificate, pun imagini, date, informaţii, şi tot merit respect, poate câştig 10 turişti astfel , poate răsare vreun investitor… Nu vă grăbiţi să ridicaţi a nu ştiu câta oară piatra, eu fac ceva, voi ?? Şi n-am să-mi scriu ideile de-a moca, pentru că, cineva, s-a jurat, tipic acestui judeţ ” să mă termine financiar ”, pentru moment a reuşit, doar pentru moment… în economia de piaţă sclipirile sunt recompensate în valută, nu e timpul meu, dar, va veni, într-o zi !

Sibilla

Să dăm viaţă drumului de fier
REŞIŢA – Se pare că unele obiective ar prinde viaţă şi fără mii de euro, fie şi numai dacă ştii să le promovezi.
Să dăm viaţă drumului de fier

„Ce mai ştiţi de calea ferată Anina-Oraviţa. Există cumva anumite zile în care circulă locomotiva cu aburi sau cum pot merge pe acel traseu?“, ne-a întrebat luni Andra Dandeş din Timişoara. Femeia ne-a spus că vrea să vină în vacanţa de Paşte să viziteze acel traseu. I-am spus ce ştiam de la primarul Oraviţei, Ion Goga, că „locomotiva cu abur şi un vagon în stare foarte bună circulă la cerere. C.F.R. niciodată nu s-a opus să pună în mişcare trenul pentru grupuri de turişti. Ne-a spus cât costă şi cam atât“.

Jurnal de Caraş-Severin a scris de nenumărate ori de calea ferată Anina-Oraviţa, despre acest obiectiv care merită să fie pus în valoare. Care ar aduce turişti şi venituri judeţului. Dar cine să-l pună în valoare? Preşedintele CJ, Sorin Frunzăverde, susţinea că administraţia judeţeană nu poate face nimic pentru acest tronson.

„Calea ferată e administrată de Regionala C.F.R. şi nu cred că există posibilitatea de a accesa fonduri pentru a face ceva pe acest tronson. Dacă se poate face ceva şi ei ne cer ajutorul, îi sprijinim. Ce pot să vă spun sigur e că nu va fi tăiată şi dusă la fier vechi“, a precizat Frunzăverde.

Sprijin pentru cei de la C.F.R. acordă şi Primăria Anina. „Noi am discutat şi despre un parteneriat pentru dezvoltarea turismului pe această cale. Turism care pentru Anina ar avea un impact benefic. Când au existat zvonuri că se taie, am făcut adrese către C.F.R. pentru a lua măsuri împotriva unor astfel de acte“, ne-a spus primarul Gheorghe Neicu.

În urmă cu ceva timp, administraţiile oraşelor Oraviţa şi Anina încercau să preia în administrare această cale ferată. „Tentativa noastră a eşuat pentru că nu am avea bani de întreţinere. Costurile sunt imense. O administrează tot Regionala C.F.R. şi ei chiar nu au nimic împotrivă să circule, la cerere, pe acest tronson cu peisaje superbe. Noi, primăriile şi administraţia judeţeană, nu trebuie decât să promovăm pe toate căile acest traseu turistic“, ne-a spus Ion Goga, primarul Oraviţei.

Să înţelegem că doar promovarea lipseşte? Şi dacă da, atunci cine ar trebui să o facă? Sau aşteptăm, ca de obicei, să vină alţii?

Nina Curiţa

nina.curita@informmedia.ro

Sursa : www.caon.ro

Promovare şi ” promovare ”, facem noi două, Doamna Nina Curiţă, şi vă felicit că puneţi degetul pe rană, spuneţi lucrurilor pe nume. De n-am mai pomeni noi numele judeţului Caraş-Severin, aşa cum o facem, cu bune cu rele, poate că s-ar uita că mai există pe hartă… Aşa, sperăm să tresară vreo conştiinţă, să îşi facă cineva timp într-o zi şi de problemele pe care le semnalăm, căci dincolo de critici, sunt bunele intenţii, oricât se tot încearcă să se inducă altceva…. Cum aş putea să nu doresc la fel ca toţi locuitorii din judeţ, bunăstare, progres, schimbare cu adevărat în bine ? Dar să mint nu pot şi nu vreau. Nu mă aliniez spiritului de turmă ce înalţă ode unora, altora, poate că şed la această oră în vastele birouri la căldurică, poate că au salarii frumuşele, dar, cu siguranţă frică de Dumnezeu nu au, caracter… , să se privească-n oglinda conştiinţei ori în ochii propriilor odrasle, n-au tărie ! Păcat… de soarta judeţului e păcat, căci noi nu luăm cu noi, nimic, nici unul din noi, dar, lăsăm în urma noastră vorbele, faptele, rezultatele, care rezultate deocamdată… nu-s.

În Muntii Semenicului s-au descoperit primele zacaminte de huila din tara, astfel între anii 1771 – 1778 se deschid primele mine de carbune la Anina, Doman si Secu din tinutul Caras-Serverin. Din aceste motive statul austriac (ce administra pe atunci aceste tinuturi) a început în 1847 sa construiasca prima cale ferata din România – Oravita – Bazias ce avea o lungime de 62.5 km ce era folosita pentru transportul carbunelui pâna la Dunare si mai departe pâna în Austria.
Datorita evenimentelor din anii 1848 – 1849, perioada în care lucrarile au fost întrerupte si reluate mai apoi în anul 1850, urmând ca la 28 august 1854 linia sa fie deschisa numai pentru trenurile de carbune si alte marfuri.
În 1855 linia de cale ferata este preluata de la stat de Societatea Privilegiata a Cailor Ferate de Stat Austriece si o va deschide si pentru traficul de calatori.

La 15 decembrie 1863 calea ferata Oravita – Anina având lungimea de 33.4 km este terminata si data în functiune atât pentru traficul de marfa si calatori.
Acest traseu s-a construit la numai noua ani dupa ce s-a dat în exploatare linia Gloggnitz si Murzzuschlag din Austria, fiind vestita prin problemele de constructie ce au fost întâmpinate la traversarea muntelui Semmering. Frumusetea peisajului si performanta constructiei l-a determinat pe baronul Schlagintweit sa o compare cu linia de cale ferata a Semmeringului si sa încerce sa faca cunoscut lumii aceasta zona sub denumirea de „Elvetia banateana” si de asemenea este cunoscuta si sub denumirea de „Semmeringul banatean”. Exista si deosebiri în ceea ce priveste diferenta de nivel Oravita (220m) si Anina (559m), adica 339m pe 34km iar a Semmeringului 388m pe 40km; marele tunel Semmering are lungimea de 1428m iar cel mai mare tunel de pe linia Oravita – Anina are lungimea de 660m (tunelul poarta numele de Carasova sau Gârliste).

n anul 1918 conform dispozitiei Tratatului de Trianon, calea ferata Oravita – Anina trece în proprietatea statului român fiind exploatata pâna azi de Administratia CFR.

Cu toate ca este prima cale ferata din România poate fi asemanata cu cele mai renumite linii de acest fel din Europa.
Calea ferata este amplasata în partea de vest si central a Muntilor Semenic pe directia de la est la vest, linia ocoleste muntii de la Maidan – Bradisorul de Jos, traversând Valea Jitinului urca apoi la Carasova unde se apropie mult de Resita ca apoi sa coboare lin spre Anina.
Constructia din munti a impus realizarea unor lucrari de arta importante asa ca pe 33.4km au fost construite 14 tuneluri cu o lungime de 2084m (tunelurile sapate în calcarul dur rezista si astazi), 10 viaducte cu o lungime de 843m, ziduri de sprijin ale versantilor pe o lungime de 9946m si taieturi în munti pe o lungime de 21171m.

Turismul feroviar poate fi combinat cu diferite obiective turistice din zona. Se pot face excursii spre Cheile Carasului, Lacul Dracului, Cheile Minisului, Cascada Beusnitei, Cheile Nerei cât si Manastirea Calugara de la Ciclova Româna.

Iată ce scrie cineva pe forumul http://www.caononline.ro, sub masca anonimatului şi nu mă miră, căci în Caraş-Severin dacă spui lucrurilor pe nume păţeşti ca Sibilla, te termină armata de ” atotştiutori ”, că nu ştiu de unde răsăriră atâţia pe metru pătrat, dar rezultate jalnice… Poate citeşte vreunul din băieţii cu ochi albaştrii ce monitorizează atent siteuri, forumuri, blogosfera şi raportează cui are abilitatea să pună în practică ceva, măcar ceva din ce se tot semnalează… :

Comentariu de la : Anonim , 06.04.2009, 19:39
Drumul de Fier
Raspuns | Semnalare
Exista o Asociatie la nivel european, intitulata cumva asemanator (drumul de fier), in care coexista tari ca Romania, Austria, Ungaria, Serbia, si daca nu ma insel Slovacia. Cred ca se pot accesa fonduri europene fara probleme. Insa atita vreme cit NU EXISTA nici cel mai mic si insignifiant interes pt TURISM, normal ca formulezi astfel de raspunsuri, si arunci pisica dintr-o parte in alta! Nu stiu daca vina e strict a lu Frunzaverde aici. Stau si ma intreb, nu exista in Consiliul Judetean, Serviciul sau Biroul de Turism? sau Biroul Programe? ma intreb cit de competenti sint cei de acolo? inteleg ca TURISMUL e o mina de aur??? si aici accentuez termenul de TURISM!!!!!!! nu mici, manele, sau mai stiu eu alte ATV-uri prin parcuri nationale. In 20 de ani nu am vazut pasii mari pe care ii astept si visez, ci doar, in anumite locuri, usoare tentative, insa nicidecum ceva din care sa rezulte o implicare a CJ Caras. Si ca atare ramin la parerea ca NU SE VREA!!!!! cu parere de rau, dar asta e parerea mea……cetatean de rind…si turist in acelasi timp.

Omul a dat o idee, poate că are mai multe, e trist că se teme să-şi dea numele, ca să nu deranjeze vreo somitate, vreun baron local ori judeţean, altfel ar fi căutat şi cooptat în vreo echipă… apropo, oare există echipe care să lucreze, sau se face turism pe hârtie în birouri , şi acela se face cum se face, dovadă că judeţul Caraş-Severin de ani buni, nimic nou, dar nimic ! Rănile Turismului Cărăşean sângerează, cântecul roţilor de tren e din ce în ce mai şoptit, stins, pică pe noi păduri ( ce-a mai rămas.. ), surâde Dunărea, dar noi, noi cărăşenii, continuăm cu-o nesimţire tot mai mare să ne fălim cu … răchia ! Dreptu-i, are şi răchia foloasele ei, dar… altceva nu suntem în stare, dincolo de promisiuni niciodată onorate, şi nu e păcat să ne blesteme generaţiile de mâine că ne umflăm conturile din bancă oareşce bibani, şi, cu toate astea, facem umbră pământului degeaba ??

Până când vor tot sângera rănile turismului cărăşean ?

Sibilla

informaţii şi imagini preluate de pe surse : www.caononline.ro şi www.cfrtm.ro