Mi-e tare dor de ea…

Mi-e tare dor de ea…

Azi, se-mplineşte-un an… şi mi-e atât de dor de ea…

Mi-e dor de zâmbetul ei, de pildele ei, de zmeura ei, de turtele împăturate, de Cartea ei de Cântări, de felul în care numai ea ştia să mă strige, de zilele-nsorite de vară când ne trezea pe toţi să mergem la cules de mură, de apa rece din bunari ( fântână ) de unde ne-aducea de zeci de ori apă cu vadra, mi-e dor … Mi-e dor de suviata din cipţie ( plăcintă sârbească cu brânză dulce ), de scoverzile ei, de pigmez ( gem ) că ştia să facă până şi din roşii verzi crude şi avea aromă de smochine… mi-e dor de mirosul ei, de şoapta ei când îmi spunea mie şi numai mie secrete, mi-e dor de strugurii ei lipovac şi tămâioară… şi Doamne, ce dor mi-e de mâinile ei, de mângâierea ei caldă, atât de caldă…

Uneori, o visez, se plimbă cu Tony, câinele ei ce-o însoţea vară de vară la drum, la asfalt… venea întotdeauna cu căruţul şi cu Tony să ne aştepte, niciodată n-a lipsit, niciodată… ne-ntâmpina muma la ” punct control ” şi pe drum, doi kilometri până-n sat, în Lescoviţa, ne punea la curent cu toate…urmau aproape trei luni de fericire… Se plimbă majka Darinka în vis, cu Tony, pe-un câmp înflorit şi-mi face cu mâna şi zâmbeşte, totdeauna zâmbeşte…

Lescoviţa – legănul copilăriei mele

Dimineaţa, ne ” deranja ” numai cât să nă-ntrebe ” azi ce vă pofteşte inima să vă facă muma de mâncare ? ”, noi, ne trezeam mult mai târziu. Ajutam ce ajutam, la una la alta, că ne spunea ea ce şi cum, altfel, după mintea noastră o ţineam numa-n răs şi către prânz… tuleo, o zbugheam la râu, la Nera la baie. Îmi amintesc că muma mereu spunea ” să nu staţi mult că răciţi şi mă ceartă Zoia mea ( Zora-mama )” şi noi de fiecare dată promiteam că venim repede… şi treceau ore,ne veneau idei, jucam polo, frigeam cucuruz pe malul râului, săream de pe-o trambulină improvizată , un dimai bolovanul, dar, distracţie, sărituri bombă în Nera… Deodată, auzeam câte-o voce ” aha, aţi pus-o, uite-o pe muma Darinka… ”. Ea venea cu-o joardă-n mână şi cealaltă mână la spate. Flutura joarda şi ne mustra, dar blând, atât căt să fie … apoi scotea de la spate straiţa ( traista ) în care avea sticla cu apă rece de la Bunariul lui Covianici şi turte calde (gogoşi ), ori pită caldă cu caş proaspăt şi pitlijienie ( roşii ). Era plină straiţa şi nu ştiu cum, dar oricât de mulţi copii am fi fost la râu la baie, dar muma , numai Dumnezeu ştie ce magie făcea, că reuşea să ne ostoiască foamea la toţi. Rămânea cu noi în Luncă numai cât mâncam şi ne mai spunea câte-o povastă… pleca zâmbind ” mă duc să-mi adun găşciele, veniţi voi fecilor… ”.

Râul Nera

Şi făceam şi draci, dă-ia fără de care nu-i copilăria… copilărie şi muma ne tot avertiza că ne spune, aşi, de unde,niciodată nu sufla o vorbă… Ba că ne ducem la Ragimea ( Radimna ) că-i Slavă, ba la Baziaş la Mănăstire, ba la Zlăciţa ( Zlatiţa ) că-i nigieie ( rugă-nedeie ).. ” nu vă las că mă ciem să nu păţâţ şieva… au, Doamnie, da cu şie vrieţ să mirjieţ ? ”, noi calmi, nepoţii, deh : ” cu remorca că l-am lămurit toţi copiii din sat pe uica Duşa şi pe Radovan şi ne duc.. ” şi ne lăsa, dar numai ea ştia câte griji şi nelinişte, se-nsera şi noi, Dumnezeu cu mila… n-am făcut-o de ruşine însă, niciodată, să fie clar !

Altădată, ne vine nouă ideea să ne pitulăm în podul ştalei, găsiserăm într-un sertar ţigări Carpaţi şi Bucegi zuitate de deda Marko… zmăul de vărumiu Iva ” hai să fumăm ”, preferatul şi coechipierul meu de aventuri, văruţu Dragan de la Liubcova ” haidemo, zajedno… ”, măiculiţa me, şi ne-o prins muma, toţi nepoţii la duvănit, cine s-o audă, noi bancuri, tuşit, distracţie frate… Auuu… şi muma baptistă, am crezut că intrăm în pământ, dar din râs nu ne puteam opri şi ea se cânta şi se căina de-ai fi zis c-a venit potopul… şi, ne-a iertat, după ce ne-o măscărit de s-o auzit dincolo de Kula Vrsetului… a fluturat ea şi joarda ( nuiaua ), şi bezmeticii mei de verişori, în frunte cu dragele mele surori urlau ” păi da, mumo, a naibii joardă cum pe Niko, preferata n-o atinge, numa nici din greşeală.. ” ,şi nu minţeau..

Eram veseli, sănătoşi, zmeură şi mieră măşanchie la muma-n grăgină, cât poftea inimioara noastră… Seara, era logic, la drum la muma se adunau toţi copiii din sat, că veniseră ” fecili lu muma de la Răşiţa ” ( nepoatele ) şi dăi poveşti, armonikă sârbească, glume răs, veselie… de pază, muma, baba Iela, baba Desanka… ehe, alte vremuri, încă nu se ştia de dezmăţ…

Zmeură şi mură, ca la Muma-n grăgină…

Ne şi băteam, aşa din te miri ce, că ne-adunam la nepoţi, unul şi unul .. ba eu cu Milena, ba Simona cu Iva, ba eu cu Dragan instrucţie cu Jiva şi cu Dorina… muma cică împărţea dreptatea, ” Niko nu-i vinovată.. ” şi ăştia turbau… Toma, fiind cel mai mare, ne făcea undiţe, ne avântam la prins scobari şi mreană, aiurea,motiv de benchetuit pe la Râul Nera… pe Alina o cam ” uitam ” acasă, asta până a mai crescut şi s-a aliniat la ” regulile ” trupei de partizani.

Mai avea muma şi de săpat, toţi cu muma-n frunte alinierea şi la loc-Girik, altfel, adio baie… ” păi da, Niko rămâne acasă, tot ea.. ” şi muma zâmbea ” ea face mâncare şi dă rană la oară ( mâncare la păsări ) ”… Şi m-a prins muma-ntr-o zi, zuitase să ia straiţa cu mâncare şi s-a întors pe la vreo 11 acasă, erau ăia rupţi de foame la locul de săpat. A-ncremenit, mâncarea gata, vedrele pline ochi cu apă rece, dădusem şi la raţe şi la găşte şi la porci, lemnele tăiate şi aranjate… eu, citeam bine mersi, întinsă pe-o pătură în curte, lejer la soare, jur împrejur romaniţă, păsările cântau, trai ca-n Rai… ” da tu când ai gătat tot , cu muma, Doamnie ia-mă… ”. Şi-a aflat, că-i spuneam tot ” ştii că-s inteligentă mumo, da ce-i la noi la drum seară de seară, Căminul Cultural, vin toţi cucuruz fiert, seminţe, joc şi distracţie … păi pe care cum i-am văzut trecând, le-am zis numa, vreţi seri ca-n povastă, la treabă, altfel… unul mi-a tăiat lemne, altul mi-a adus apa… şi vi-am făcut şi ciorbă de postaică ( fasole verde ) şi peşte la tavă şi budincă şi… ”… şi râdea muma să moară, ştia că spun adevărul, că-mi ştiau toţi de respect la ce trupă de partizani aveam, dinamită, veri şi verişoare, cum altfel… Bineînţeles că muma a ţinut secret, că dacă eram ” descurcăreaţă ca muma ”…

Am avut şansa şi bucuria să ne bucure şi să se bucure şi de copiii noştri, de strănepoţii ei, şi, pe toţi i-a iubit deopotrivă : pe Zlatko, Jaklina, pe Sladzan, pe Mădălina dar.. mai multă răbdare şi ceva aparte a avut pentru Marco – nepoţelul meu şi o iubire de nedescris, pentru Zoran… ” are mirosul tău, cu muma, seamănă cu tine când erai mică şi te ţinea muma-n braţe , uite Zoran şi râde ca tine… ”…

Romaniţă… muşeţel..

A trecut un an… s-a mutat tăcută pe steaua ei… ” eu plec acum în Ceruri, mă duc la Tatăl meu.. ” şi, s-a dus…. Mi-e dor de Muma mea, tare dor…

Nici mica ei căsuţă nu mai are acelaşi farmec, fără ea, fără muma… va trebui să merg, aşa cum i-am promis, la Morminţi ( cimitir ), să-i povestesc, să facem curăţenie, să ducem flori, că tare dragi i-au fost florile… să merg la: Muma, la deda Marko, la muika Rodinka,la uika Duşan… la ei, la toţi…

Un lucru ştiu sigur, a fost cea mai dragă majkă, o străbunică minunată, l-a iubit enorm de mult pe prietenul ei, băieţelul meu Zoran şi eu, nepoata ei preferată o plâng şi-o zâmbesc pe Muma, căci n-a fost pe lume mumă ca Muma mea..

Lăcrămioara… lăcrimioare, florile ei preferate…

Dumnezeu s-o hodinească-n pace pe Muma mea, Majka Darinka !

Metanie…

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velinţă
Ca într-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
şi fă zâmbet înţelept.

( Radu Gyr )

Nepotul – tinereţea descoperită nu din dragoste, ci din oglinda timpului vechi din casa bunicilor. ( Ionel Teodoreanu )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro