Mărturisire…

Ce uşor se ridică piatra… s-o arunce cine crede că e inocent…

O vorbă din bătrâni spune că ” cine se scuză, se acuză ”, nu e cazul meu, mi s-a dus buhul că nu tac, că spun mereu tot ceea ce am de zis, acum, simt nevoia s-o fac, altfel nu aş mai fi EU, nu-i aşa ?

Nu prea sunt meşteră la împletit cuvinte, uneori mă poticnesc, greşesc, însă spun lucrurilor pe nume, nu-mi place să-mbrac in cuvinte frumoase nimic, când visez, folosesc metafora, după priceperea mea, sudui de multe ori, adevărat, dar, nu am uitat nimic din ce m-a învăţat majka Darinka. Ca de exemplu : ” proba prieteniei să nu o cauţi ea vine când nu te aştepţi … acela care se supără pentru că îi spui ceva cde nu-i convine şi te percepe ca duşman mai apoi, care aşteaptă momentul ca să se răzbune, ăla niciodată nu ţi-a fost prieten… ”. Eram micuţă când majka mi-a spus aceste cuvinte,nu foarte mică, pentru că le-am reţinut, de înţeles, au trebuit să treacă ani… Nu spun decât că, Înţelepţi bătrânii noştri… majka mea s-a mutat pe-o stea, dar, nu am uitat niciodată nimic din ce m-a învăţat. Pildele pe care nu i le-am crezut, am refuzat să le accept,mi-au fost lecţii… lecţii de viaţă…

Răzbunarea este o patimă des întâlnită; este păcatul celui neinstruit. Sălbaticul o consideră nobilă; dar religia lui Christos, care este civilizatorul sublim, o condamnă cu tărie. ( E B Lytton )

Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic, slab şi fără vlagă. ( Juvenal )

Contra prostiei, chiar şi zeii luptă în zadar. ( Schiller )

Am calităţi, am şi defecte, îmi apăr opiniile mereu, cred în ele…

De când mă ştiu am refuzat să mă aliniez spiritului de turmă, să mă bulucesc la vălău cu porcii, să-mi vând sufletul, să… M-a costat de fiecare dată, nu importă, am rămas EU, dincolo de detalii, n-am obiceiul să mă dezic de ceea ce spun, de faptele mele, de gândurile mele. Am şi greşit, ca orice om… dar, nu mi-am asigurat niciodată ” liniştea ” făcând paşi înapoi ca să-mi fie mie bine. Am fost şi renegată, şi prigonită şi… multe. Ei şi ? Se zice că-n faţa Sfinxului să te-nfăţişezi dezgolit, puţini pricep… Numai Dumnezeu mă cunoaşte, nici măcar eu precum EL, restul, indiferent ce vor mai face de azi înainte cei pe care îi numesc ” rubrica diverse ”… praf de nouri, fum !

Singurul lucru pe care mi-l pot reproşa, e că poate mi-am expus băieţelul şi da, la câte mi se transmit pe varii căi, posibil ca unelte ale Diavolului să nu se dea înapoi de la nimic … însă, Dumnezeu e mare, e bun, e Iubire ! Eu sunt prea mică, neînsemnată, un vulg, deseori o Voce, nu mai mult şi-am să zic cum m-a învăţat majka mea : ” facă-se voia Lui… ”, atât.

Să fii persecutat, batjocorit, şi totuşi fericit!

Cartea Înţelepciunii:

Haideţi să-l vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne găseşte vină că stricăm legea şi ne acuză că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie (…) El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el. Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt diferite. Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o murdărie; el declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă că-l are pe Dumnezeu drept tată (…) Să-l punem la încercare cu ocări şi cu chinuri ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm suferinţa lui. Să-l supunem unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el (Înţ 2,12-20).

Prigoniţii pentru dreptate nu sunt numai cei aruncaţi în închisoare, torturaţi pentru credinţă, împuşcaţi, decapitaţi. Asemenea persecuţii sângeroase care fac martiri se întâmplă mai rar în istoria Bisericii. Dar sunt persecuţiile care au loc în timp de pace şi acestea nu lipsesc niciodată în istoria Bisericii. Creştinii care îşi trăiesc şi îşi mărturisesc cu curaj credinţa, care nu ştiu ce este compromisul, oportunismul, cameleonismul, sunt întotdeauna prigoniţi pentru dreptate, sunt dispreţuiţi, ironizaţi, nedreptăţiţi de semenii lor la serviciu, în societate, adesea chiar în familia lor; deţinătorii de putere îi discriminează, le interzic accesul la posturi şi funcţii de conducere, avansarea pe scara socială.
Fericirea pe care Isus o promite celor prigoniţi nu vine de la prigonitori: de la ei vine suferinţa prigoanei. Fericirea este un dar pe care cei prigoniţi îl primesc de la Dumnezeu.
Să vă bucuraţi mult, chiar dacă acum sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru încercarea credinţei voastre (…) Chiar dacă aveţi de suferit pentru dreptate, fericiţi sunteţi voi! Să nu aveţi nici o teamă de ei şi să nu vă tulburaţi (1Pt 1,1.5; 3,14).
A. Soljeniţîn, în cartea sa, Arhipelagul Gulag, descriind comportamentul victimelor în timpul îndelungatelor procese comuniste şi în lagărele din Siberia, scoate în evidenţă faptul că numai cei credincioşi au reuşit să-şi păstreze demnitatea lor de oameni: sufereau, tăceau, dar rezistau, nu deveneau viermi la picioarele călăilor prin turnătorie, renegare a trecutului şi a convingerilor lor. Mai întotdeauna erau oameni neînsemnaţi, modeşti, oameni simpli, femei analfabete, dar suflete atât de mari! Ca acea bătrânică ajunsă în lagăr împreună cu un număr mare de deportaţi:

– În baza cărui număr din Codul penal ai fost condamnată?, o întreabă miliţianul.
– Nu ştiu, maică, eu nu mă pricep la numere.
– Câţi ani ai de făcut?, o întreabă miliţianul furios.
Chipul bătrânei brăzdat de riduri se luminează de un zâmbet şi răspunde:
– Atâţia câţi a hotărât Domnul ca să-mi ispăşesc aici păcatele.
Mângâiere şi speranţă aduce în inima celor prigoniţi pentru dreptate convingerea că suferinţa este izvor nesecat de rodnicie pentru convertirea păcătoşilor, pentru răspândirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Au rămas celebre cuvintele lui Tertulian din secolul al III-lea adresate prigonitorilor: „Sângele martirilor este sămânţa creştinilor. Ucideţi un creştin şi vor răsări în locul lui zece”.
Discursul lui Isus de pe munte este singura Constituţie care proclamă dreptul la fericire şi în acelaşi timp arată căile care duc la fericire: fericiţi cei săraci, fericiţi cei care plâng, fericiţi cei blânzi, fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, fericiţi cei milostivi, fericiţi cei cu inima curată, fericiţi făcătorii de pace, fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate.
Singura consolare poate fi speranţa , aceea pe care o exprimă proverbul chinezesc care spune: „Aşază-te pe malul râului şi aşteaptă cu răbdare. Va sosi cadavrul duşmanului tău”.

Sursa : http://www.profamilia.ro

Să luăm aminte :

” Sunt fericiţi cei ce se leapădă de prieteni când aceştia din urmă sunt nefericiţi ? … numai timpul poate da verdicte şi nici măcar el, niciodată nu se pronunţă definitiv… ” ( anonimus )

” Trădarea s-a sprijinit întotdeauna pe ruda ei umilă, făţărnicia. ”

( Stefan Zweig )

” Făţărnicia este una din cele mai grele arte de care poate să se mândrească răutatea omenească. ” ( Alexandru Dimitrie Xenopol )

” Decât un prieten făţarnic, mai bine zece duşmani sinceri. ”

” Mi-a întins o bucată de pâine, apoi, mi-a muşcat mâna ca să-mi pice şi, pentru mai multă siguranţă, mi-s scos şi dinţii, să n-am cu ce o mesteca… ”

# Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. – Antoine de Saint Exupery

# Nu are nicio noima sa cersesti prietenia. – Antoine de Saint Exupery
# Un prieten este cineva care are aceeasi dusmani ca si tine. – Abraham Lincoln
# E mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de el. – Arthur Schopenhauer
# E bine sa te induiosezi de nenorocirea prietenilor tai, dar mai bine este sa le vii in ajutor. – Voltaire
# Vor exista mereu oamenic are te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara. – Gabriel Garcia Marquez
# Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. – Gabriel Garcia Marquez
# Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului. – Nicolae Iorga
Fiecare repeta, dupa Aristotel, ca nu exista prieteni si fiecare, in particuar, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii se bazeaza foarte probabil pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi. – Claude Adrien Helvetius
Intr-o prietenie, lucrul cel mai greu nu este de a ne da pe fata defectele dinaintea unui prieten, ci de a-l face sa si le vada pe ale lui. – la Rochefoucauld

Tot în felul meu, zic : să nu confundăm diplomaţia cu făţărnicia… să cătăm cu luare aminte la toate şi mai ales, din toate să învăţăm, tot ce ne poate fi de folos pe viitor !

În loc de concluzie : totdeauna am preferat Respectul… decât ” Iubirea ”…

Sibilla