ZAMOLXIANISM Înregistrarea legală a zamolxianismului
Înregistrarea legală a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova
– Proiect lansat la sărbătoarea Dragobetelui, 24 februarie 2009 –
Nici un alt popor din Europa nu are o tradiţie mai bogată în comunicarea omului cu lumile de dincolo, cu planurile nevăzute ale existenţei. Noi românii suntem moştenitorii unui tezaur spiritual format din obiceiuri, credinţe şi superstiţii moştenite de la străbunii noştri geto-daci şi religia lor ancestrală, zamolxianismul.
După revoluţia din 1989 s-au produs schimbări semnificative în România şi Republica Moldova. S-a dezvoltat un interes crescând pentru cunoaşterea trecutului spiritual al poporului român şi a determinanţilor caracteristici sufletului românesc şi culturii româneşti.
Zamolxianismul, ca religie, a continuat să existe de-a lungul mileniilor şi se manifestă viguros încă şi astăzi prin tradiţiile şi ritualurile practicate mai ales în satele româneşti sub forma credinţei în divinităţile populare, precum sunt zânele, ursitoarele, sânzienele, dochiile, ielele, drăgaicele, Dragobetele, Caloianul ca să enumăr doar o parte dintre ele. Toate aceste tradiţii formează substratul actual al unei religii ancestrale, zamolxianismul. Dintre aceste obiceiuri unele au creat un sincretism cu religia creştin ortodoxă.
Religia zamolxiană se poate alătura altor culte practicate şi acceptate legal ca religii în România şi Republica Moldova. Prin aceasta se creează o bază legală unei realităţi care persistă din timpuri imemoriale pe teritoriile actuale ale României şi Republicii Moldova: zamolxianismul nu a încetat să existe chiar dacă în timp a fost acoperit la suprafaţă de vălul religiei creştin ortodoxe. În prezent, datorită unui sincretism parţial cu religia creştin ortodoxă, anumite practici zamolxiene sunt acceptate doar sub patronajul creştinismului ortodox.
Libertatea religioasă este asigurată legal de constituţiile României şi Republicii Moldova. Cetăţenii acestor ţări au dreptul, confinţit prin practică îndelungată, numit dreptul cutumei, să se întoarcă la rădăcinile spirituale ale poporului român prin a crea o legalitate a religiei străbunilor neamului.
Nu este posibil să se reconstituie zamolxianismul timpurilor geto-dacilor, cel practicat de personalităţi istorice precum sunt Deceneu sau Decebal. În zilele noastre putem reconstitui zamolxianismul din tradiţia vie populară românească. Prin dreptul cutumei, alături de alte culte cu statut legal în România şi Republica Moldova, este necesar să-şi facă prezenţa legală şi zamolxianismul, religia moştenită de la străbunii noştri geto-daci.
Octavian Sărbătoare (Australia)
Scriitor – E-mail: sarbatoare@hotmail.com
Sydney, 24 februarie 2009.
Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare – Email – Australia. Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.
http://www.geocities.com/awareness88/zamolxianism.htm
Scris in Uncategorized in 02/24/2009 08:35 am de Ileana Speranța Baciu
Sursa : Ileana Speranţa Baciu
http://www.geocities.com/awareness88/zamolxianism.htm
http://www.edituraflorispirituale.com/uncategorized/1372/zamolxianism/
leo
Sibilla
Sfinxul 
O tampenie mai mare nici ca se putea. La cati idioti circula fara semnalizare, s-ar putea sa si prinda!
ApreciazăApreciază
@Ion de la Chiuieşti,
E un alt punct de vedere, sper nu motiv de supărări în prag de primăvară când, zice-se că ies ei … Regii la război 😉 🙂
Să auzim de bine şi, EL să ne Lumineze, Calea spre Devenire o alegem fiecare din noi, e decizia ce ne aparţine.
respecte,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Zamolxianismul ca religie la români Interviu – Martie 2009
octaviansarbatoarefoto3
Editura Flori Spirituale din Deva, continuă ciclul de interviuri
O OPERĂ FORMATOARE DE CONŞTIINŢĂ.
Scriitorul australian de origine română Octavian Sărbătoare va aprofunda cu acest prilej proiectul iniţiat de domnia sa o dată cu sărbătoarea tradiţională românească dăruită iubirii, freamătului primăverii, renaşterii naturii:
Zamolxianismul ca religie populară a românilor
Interviu – Martie 2009
I: În 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, aţi lansat în ziarul Ziua, Ziua online şi pe Internet sub formă de articol, proiectul numit Înregistrarea legală a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Cum vi s-a înfiripat în minte această idee?
R: Sunt profesor de studii ale religiilor şi filosofie. Caut elemente de factură spirituală pretutindeni. Deşi am fost conştient de mult timp de existenţa unei religii populare a românilor, abia acum în anul 2009 m-am angrenat în acest proiect.
I: Legaţi intrinsec religia populară a românilor de zamolxianism, tradiţiile păstrate de noi în popor cu crezul aparţinând străbunilor românilor, geto-dacii. Credeţi că elementele religioase populare ale românilor de azi exprimă zamolxianismul ca religie?
R: Sunt încredinţat că ceea ce se întâmplă la nivel popular la români, cu privire la misterele lumilor spirituale, exprimă zamolxianismul zilei, nu pe cel al vremurilor apuse ale geto-dacilor. Mai mult, pot afirma că există o continuitate evolutivă între religia geto-dacilor şi cea practicată astăzi de poporul român la nivel popular.
I: Ce înţelegeţi prin religie la nivel popular?
R: Aş da ca exemplu relevant religia aborigenilor australieni, un cumul de credinţe exprimând raportări specifice ale comunităţilor umane la elementul spiritual, la misterul a ceea ce există dincolo de aparenţele existenţei materiale. Aborigenii australieni cred în simbioza existenţială dintre oameni şi mediul în care trăiesc. Relaţia lor cu felurite divinităţi, cărora le atribuie spirite sau suflete, se face în mod pragmatic, simbiotic existenţial. Cu alte cuvinte, religia serveşte omul, nu omul serveşte religia. Putem face o paralelă între religia aborigenilor australieni şi tradiţiile populare religioase ale românilor. Pe aceste coordonate credinţele sunt asemănătoare cu divinităţile noastre populare exprimate prin Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian, aşa cum am arătat în proiectul amintit.
Oamenii din poporul românesc nu adulează zânele şi zeii. Ei sunt în simbioză existenţială cu zeităţile. Aici este deosebirea fundamentală între tradiţia populară românească şi religiile abrahamice. La nivel popular astfel de divinităţi participă la viaţa omului servindu-i unor scopuri utile. Iar tradiţia prezentă la români este un cumul de crezuri care datorită elementului spiritual se poate numi religie populară.
I: Iniţiativa dumneavoastră îndrăzneaţă a surprins prin felul în care puneţi problema reîntoarcerii la rădăcinile religioase ale poporului român. Cum legaţi zamolxianismul străbunilor de religia populară a românilor?
R: În proiectul meu am afirmat că nu este posibilă reconstituirea zamolxianismului timpurilor geto-dacilor, cel practicat de personalităţile istorice existente atunci, Deceneu sau Decebal. Aceasta în primul rând pentru că nu avem date suficiente privind codul de legi al zamolxianismului acelor vremuri. Din informaţiile sporadice ale istoricilor nu se poate avea o imagine clară a religiei zamolxiene. În schimb ceea ce se întâmplă în prezent cu credinţele populare la români este o realitate palpabilă. Tocmai aceste elemente constituie materialul documentar şi faptic prin care putem readuce zamolxianismul la viaţă, în sensul de a căpăta o formă legală, deşi el ca religie nu a încetat niciodată să existe. Zamolxianismul străbunilor este reprezentat în acest fel, astăzi, de religia populară a românilor. Zamolxianismul contemporan pe care îl propun, fiind ecuat cu religia populară a românilor, exprimă în esenţă sufletul românesc. Se poate numi religia populară zamolxiană.
I: În scrierile istoricilor, despre geto-daci, se fac referiri la sacrificii umane către zei, pentru a obţine favoruri, precum sunt victoriile în lupte, de exemplu. Cum reconciliaţi astfel de informaţii despre practicile religioase ale geto-dacilor şi zamolxianismul românesc care doriţi să dobândească statut legal în România şi Republica Moldova?
R: Nu există o problemă în sensul acesta deoarece zamolxianismul pe care îl promovez eu ca religie se bazează pe elementele contemporane ale practicii lui, cele care se află prezente în tradiţia populară. Faptul că au existat în vechime astfel de sacrificii, nu interesează zamolxianismul contemporan ci pe cel istoric. Religia populară a românilor nu are prezente elemente care să amintească de sacrificiu, sub orice formă. Dar cultul focului se menţine încă practicat de ciobanii carpatini. Este o temă vastă care poate fi discutată altă dată.
I: Au religiile nevoie de statut legal din momentul în care prin constituţie există libertate religioasă? Nu poate o religie funcţiona şi fără a fi legalizată?
R: Religiile pot funcţiona în orice societate care respectă toleranţa religioasă, indiferent de nivelul de dezvoltare la care au ajuns acele religii şi fără a ţine seama de criteriile de evaluare a religiei respective. În prezent legile din România şi Republica Moldova cer ca religiile practicate în aceste ţări să aibă statut legal şi ca atare să fie înregistrate. Avem de exemplu în România Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Poate că prin aplicarea legislaţiei la nivel de Comunitate Europeană astfel de formalităţi să dispară şi prin urmare fiecare să fie liber, în toată puterea cuvântului, de a practica religia pe care şi-o doreşte. În acest sens rămâne să monitorizăm evoluţia legislaţiei.
I: Aţi menţionat faptul că nu există un cod de legi al zamolxianismului istoric, cel al vremurilor lui Deceneu sau Decebal. Fără cod de legi o religie este greu să funcţioneze la nivelul societăţilor bine organizate, cum este cea în care trăim noi. Cum veţi depăşi această problemă?
R: În cazul zamolxianismului promovat de mine, deşi aşa cum am afirmat, el este o realitate a zilelor noastre, fiind practicat cu precădere la sate, este necesar un cod de legi. În prezent, bazat pe ceea ce se întâmplă cu religia populară zamolxiană, lucrez la elaborarea unui astfel de cod care va ţine seamă într-o mică măsură şi de zamolxianismul istoric, relevat prin cercetările făcute în acest domeniu. Un astfel de cod trebuie să aibă forma de precepte şi recomandări spirituale. Dar modul în care pun astfel de probleme este cel modern în care raţionalitatea predomină. Deci voi ţine seama de faptul că printr-un astfel de cod religios mă adresez omului secolului XXI. Nu vor exista descrieri naive ale facerii lumii în şapte zile, ci idei ştiinţifice care concordă cu vremurile noastre.
I: Aţi menţionat în proiectul dumneavoastră sincretismul istoric dintre zamolxianism şi creştinismul ortodox la români. Cum va evolua religia populară, zamolxianismul contemporan, ţinând cont de faptul că este deja acceptat parţial sub patronajul creştinismului ortodox la români?
R: Este vorba de a permite maturizarea unui copil care a rămas mult timp în stadiul copilăriei, în relaţie cu mama care l-a adoptat, care în acest caz este religia creştin ortodoxă. Dar aşa cum ştim din viaţă, cu timpul un copil se va maturiza, pe când mama va îmbătrâni.
I: Vreţi să spuneţi că zamolxianismul va înlocui cândva creştinismul ortodox la români?
R: Există o astfel de posibilitate, ţinând cont de faptul că zamolxianismul este o creaţie a românilor prin filierele geto-dacă şi romană, pe când creştinismul este un crez care a venit din afară, exprimând mai degrabă setul de idei spirituale ale poporului evreu, poporul lui Dumnezeu în Biblie. Însăşi persoana de la care a pornit creştinismul, Isus Hristos, s-a manifestat în cadrul religiei poporului evreu, venise să salveze acel popor. Lucrurile au luat cu totul altă întorsătură atunci când salvarea pe care le-o oferea nu a fost acceptată. Există o întrebare fundamentală care nu a putut fi rezolvată nici astăzi: Cum pot neamurile să fie salvate mai înainte ca poporul lui Dumnezeu să fie salvat? Aceasta a dus la o evoluţie ideologică fără sens, precum este crezul mormonilor, de exemplu, că ei sunt de fapt evreii, justificând astfel că poporul lui Dumnezeu este salvat prin Isus Hristos. Dar după cum vedem în zilele noastre, poporul lui Dumnezeu, poporul evreu, există în Israel şi îşi aşteaptă încă salvatorul. Considerând acest argument, se poate spune că poziţia spirituală a creştinismului este slabă şi în timp va slăbi, pe măsură ce oamenii fac o evaluare din ce în ce mai logică. În schimb poziţia zamolxianismului se întăreşte continuu, filonul spiritual al românilor este viguros în această direcţie. În timp, românii vor reveni la ceea ce îi defineşte ca popor spiritual, la regăsirea de sine contribuind rădăcina ancestrală din care cred eu că în viitor se va ivi un falnic copac spiritual.
I: Religiile dacă nu evoluează mor. Ce se va întâmpla cu sincretismul creştinism ortodox – zamolxianism, despre care aţi menţionat în proiectul lansării înregistrării legale a zamolxianismului?
R: Este întocmai precum spuneţi – religiile dacă nu evoluează mor. Faptul că românii au în prezent un creştinism destul de viguros, în comparaţie cu alte grupări creştine din lume, se datorează tocmai faptului că acesta a intrat în sincretism cu tradiţiile populare româneşti. Acest fapt este foarte important pentru creştinismul ortodox la români, care în acest fel şi-a creat o latură evolutivă, dar care a dus la o continuă opoziţie internă. Creştinismul ortodox la români este dezbinat deoarece facţiunea conservatoare doreşte o apropiere cât mai mare de filonul de idei exprimat în Biblie, pe când facţiunea progresistă vede stagnare în menţinerea strictă a acestor idei şi doreşte să aducă un suflu nou. Elementele zamolxiene prezente în creştinismul ortodox al românilor aduc într-adevăr acea prospeţime şi bucurie a vieţii, pe când în esenţa lui, creştinismul este trist prin simbolistica crucii însângerate, paragon al suferinţei divine. În timp oamenii vor opta pentru bucuria vieţii. Este greu de anticipat cum se va reforma creştinismul ortodox al românilor în veacurile ce vor urma.
I: Cum va rezolva zamolxianismul disensiunea internă, caracteristică în general religiilor?
R: Trebuie spus de la început faptul că în zamolxianism nu există o autoritate centrală care să dirijeze orientarea grupărilor religioase. Lipsa autorităţii centrale elimină din start orice disensiune pe teme de interpretare a codului de legi religioase. Zamolxianismul este, în esenţă, o religie de tip primar şi nu creată prin revelaţie, aşa cum sunt religiile abrahamice şi buddhismul de pildă. Religia populară a românilor exprimă o relaţie directă om – natură, se aseamănă în această privinţă cu religiile indienilor nativi americani, a aborigenilor australieni şi a indienilor hinduşi. Toate aceste crezuri nu sunt centralizate, aderenţii lor având libertatea de a alege spiritul cu care zeitate să intre în relaţie simbiotică existenţială. În cazul zamolxianismului, de pildă, oamenii cred în participarea spiritelor la viaţa lor prin credinţa în Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian şi altele.
I: Cum vedeţi evoluţia zamolxianismului la români în următorii 20 de ani?
R: Ideile reformatoare au nevoie de timp să se maturizeze. Dar în momentul în care mase mari de oameni înţeleg relevanţa zamolxianismului, lucrurile pot evolua repede. Voi urmări atent cum se va merge în această direcţie. Până în prezent principalul handicap este inexistenţa unui cod de legi, dar aşa cum am menţionat acest fapt se va rezolva poate chiar în cursul anului 2009. Aş fi bucuros să văd înfiriparea comunităţilor care să construiască lăcaşe noi de cult, zamolxian, vetre religioase, sanctuare şi temple. În prezent le avem doar pe cele moştenite de la geto-daci.
I: Puteţi spune că sunteţi de religie zamolxiană?
R: Absolut. În prezent sunt milioane de români care parţial practică zamolxianismul, fiind mai mult sau mai puţin conştienţi că aplică religia strămoşilor, nu cea creştină. Cadrul legal în România şi Republica Moldova va facilita apariţia noilor lăcaşe de cult.
I: Vă mulţumim pentru acest interviu. Dorim să ne permiteţi să continuăm în viitor această temă fascinantă, practica religiei zamolxiene de către români.
R: Cu plăcere. Vă voi ţine la curent cu evoluţia proiectului meu.
Copyright © Ileana Speranţa Baciu şi Octavian Sărbătoare 2009 şi anii următori. Autorii dau dreptul de copiere şi publicare a conţinutului, parţial sau integral, fără modificări (în orice formă) cu condiţia ca dreptul de autor să fie menţionat şi păstrat.
Interviu publicat şi utilizat de Ileana Speranţa Baciu, cu permisiunea scriitorului.
http://www.geocities.com/awareness88/zamolxianism.htm
http://www.edituraflorispirituale.com
ApreciazăApreciază
@Baciu Ileana,
Dobrodosli !
Noua mea prietenă de pe Aşii Români, mă onorează cu popasul la taclale cu Sfinxul, mulţumesc frumos !
Mulţumesc şi pentru material, voi posta un articol şi aici pe Sfinx, evident, cu precizarea sursei.
numai bine, preţuire,
Sibilla
ApreciazăApreciază
OCTAVIAN SARBATOARE, PROFESOR DE ISTORIA RELIGIILOR SI FILOSOFIE:
Zamolxianismul ca religie la români Interviu – Martie 2009
Editura Flori Spirituale din Deva, continuă ciclul de interviuri
O OPERĂ FORMATOARE DE CONŞTIINŢĂ.
Scriitorul australian de origine română Octavian Sărbătoare va aprofunda cu acest prilej proiectul iniţiat de domnia sa o dată cu sărbătoarea tradiţională românească dăruită iubirii, freamătului primăverii, renaşterii naturii:
Zamolxianismul ca religie populară a românilor
Interviu – Martie 2009
I: În 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, aţi lansat în ziarul Ziua, Ziua online şi pe Internet sub formă de articol, proiectul numit Înregistrarea legală a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Cum vi s-a înfiripat în minte această idee?
R: Sunt profesor de studii ale religiilor şi filosofie. Caut elemente de factură spirituală pretutindeni. Deşi am fost conştient de mult timp de existenţa unei religii populare a românilor, abia acum în anul 2009 m-am angrenat în acest proiect.
I: Legaţi intrinsec religia populară a românilor de zamolxianism, tradiţiile păstrate de noi în popor cu crezul aparţinând străbunilor românilor, geto-dacii. Credeţi că elementele religioase populare ale românilor de azi exprimă zamolxianismul ca religie?
R: Sunt încredinţat că ceea ce se întâmplă la nivel popular la români, cu privire la misterele lumilor spirituale, exprimă zamolxianismul zilei, nu pe cel al vremurilor apuse ale geto-dacilor. Mai mult, pot afirma că există o continuitate evolutivă între religia geto-dacilor şi cea practicată astăzi de poporul român la nivel popular.
I: Ce înţelegeţi prin religie la nivel popular?
R: Aş da ca exemplu relevant religia aborigenilor australieni, un cumul de credinţe exprimând raportări specifice ale comunităţilor umane la elementul spiritual, la misterul a ceea ce există dincolo de aparenţele existenţei materiale. Aborigenii australieni cred în simbioza existenţială dintre oameni şi mediul în care trăiesc. Relaţia lor cu felurite divinităţi, cărora le atribuie spirite sau suflete, se face în mod pragmatic, simbiotic existenţial. Cu alte cuvinte, religia serveşte omul, nu omul serveşte religia. Putem face o paralelă între religia aborigenilor australieni şi tradiţiile populare religioase ale românilor. Pe aceste coordonate credinţele sunt asemănătoare cu divinităţile noastre populare exprimate prin Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian, aşa cum am arătat în proiectul amintit.
Oamenii din poporul românesc nu adulează zânele şi zeii. Ei sunt în simbioză existenţială cu zeităţile. Aici este deosebirea fundamentală între tradiţia populară românească şi religiile abrahamice. La nivel popular astfel de divinităţi participă la viaţa omului servindu-i unor scopuri utile. Iar tradiţia prezentă la români este un cumul de crezuri care datorită elementului spiritual se poate numi religie populară.
I: Iniţiativa dumneavoastră îndrăzneaţă a surprins prin felul în care puneţi problema reîntoarcerii la rădăcinile religioase ale poporului român. Cum legaţi zamolxianismul străbunilor de religia populară a românilor?
R: În proiectul meu am afirmat că nu este posibilă reconstituirea zamolxianismului timpurilor geto-dacilor, cel practicat de personalităţile istorice existente atunci, Deceneu sau Decebal. Aceasta în primul rând pentru că nu avem date suficiente privind codul de legi al zamolxianismului acelor vremuri. Din informaţiile sporadice ale istoricilor nu se poate avea o imagine clară a religiei zamolxiene. În schimb ceea ce se întâmplă în prezent cu credinţele populare la români este o realitate palpabilă. Tocmai aceste elemente constituie materialul documentar şi faptic prin care putem readuce zamolxianismul la viaţă, în sensul de a căpăta o formă legală, deşi el ca religie nu a încetat niciodată să existe. Zamolxianismul străbunilor este reprezentat în acest fel, astăzi, de religia populară a românilor. Zamolxianismul contemporan pe care îl propun, fiind ecuat cu religia populară a românilor, exprimă în esenţă sufletul românesc. Se poate numi religia populară zamolxiană.
I: În scrierile istoricilor, despre geto-daci, se fac referiri la sacrificii umane către zei, pentru a obţine favoruri, precum sunt victoriile în lupte, de exemplu. Cum reconciliaţi astfel de informaţii despre practicile religioase ale geto-dacilor şi zamolxianismul românesc care doriţi să dobândească statut legal în România şi Republica Moldova?
R: Nu există o problemă în sensul acesta deoarece zamolxianismul pe care îl promovez eu ca religie se bazează pe elementele contemporane ale practicii lui, cele care se află prezente în tradiţia populară. Faptul că au existat în vechime astfel de sacrificii, nu interesează zamolxianismul contemporan ci pe cel istoric. Religia populară a românilor nu are prezente elemente care să amintească de sacrificiu, sub orice formă. Dar cultul focului se menţine încă practicat de ciobanii carpatini. Este o temă vastă care poate fi discutată altă dată.
I: Au religiile nevoie de statut legal din momentul în care prin constituţie există libertate religioasă? Nu poate o religie funcţiona şi fără a fi legalizată?
R: Religiile pot funcţiona în orice societate care respectă toleranţa religioasă, indiferent de nivelul de dezvoltare la care au ajuns acele religii şi fără a ţine seama de criteriile de evaluare a religiei respective. În prezent legile din România şi Republica Moldova cer ca religiile practicate în aceste ţări să aibă statut legal şi ca atare să fie înregistrate. Avem de exemplu în România Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Poate că prin aplicarea legislaţiei la nivel de Comunitate Europeană astfel de formalităţi să dispară şi prin urmare fiecare să fie liber, în toată puterea cuvântului, de a practica religia pe care şi-o doreşte. În acest sens rămâne să monitorizăm evoluţia legislaţiei.
I: Aţi menţionat faptul că nu există un cod de legi al zamolxianismului istoric, cel al vremurilor lui Deceneu sau Decebal. Fără cod de legi o religie este greu să funcţioneze la nivelul societăţilor bine organizate, cum este cea în care trăim noi. Cum veţi depăşi această problemă?
R: În cazul zamolxianismului promovat de mine, deşi aşa cum am afirmat, el este o realitate a zilelor noastre, fiind practicat cu precădere la sate, este necesar un cod de legi. În prezent, bazat pe ceea ce se întâmplă cu religia populară zamolxiană, lucrez la elaborarea unui astfel de cod care va ţine seamă într-o mică măsură şi de zamolxianismul istoric, relevat prin cercetările făcute în acest domeniu. Un astfel de cod trebuie să aibă forma de precepte şi recomandări spirituale. Dar modul în care pun astfel de probleme este cel modern în care raţionalitatea predomină. Deci voi ţine seama de faptul că printr-un astfel de cod religios mă adresez omului secolului XXI. Nu vor exista descrieri naive ale facerii lumii în şapte zile, ci idei ştiinţifice care concordă cu vremurile noastre.
I: Aţi menţionat în proiectul dumneavoastră sincretismul istoric dintre zamolxianism şi creştinismul ortodox la români. Cum va evolua religia populară, zamolxianismul contemporan, ţinând cont de faptul că este deja acceptat parţial sub patronajul creştinismului ortodox la români?
R: Este vorba de a permite maturizarea unui copil care a rămas mult timp în stadiul copilăriei, în relaţie cu mama care l-a adoptat, care în acest caz este religia creştin ortodoxă. Dar aşa cum ştim din viaţă, cu timpul un copil se va maturiza, pe când mama va îmbătrâni.
I: Vreţi să spuneţi că zamolxianismul va înlocui cândva creştinismul ortodox la români?
R: Există o astfel de posibilitate, ţinând cont de faptul că zamolxianismul este o creaţie a românilor prin filierele geto-dacă şi romană, pe când creştinismul este un crez care a venit din afară, exprimând mai degrabă setul de idei spirituale ale poporului evreu, poporul lui Dumnezeu în Biblie. Însăşi persoana de la care a pornit creştinismul, Isus Hristos, s-a manifestat în cadrul religiei poporului evreu, venise să salveze acel popor. Lucrurile au luat cu totul altă întorsătură atunci când salvarea pe care le-o oferea nu a fost acceptată. Există o întrebare fundamentală care nu a putut fi rezolvată nici astăzi: Cum pot neamurile să fie salvate mai înainte ca poporul lui Dumnezeu să fie salvat? Aceasta a dus la o evoluţie ideologică fără sens, precum este crezul mormonilor, de exemplu, că ei sunt de fapt evreii, justificând astfel că poporul lui Dumnezeu este salvat prin Isus Hristos. Dar după cum vedem în zilele noastre, poporul lui Dumnezeu, poporul evreu, există în Israel şi îşi aşteaptă încă salvatorul. Considerând acest argument, se poate spune că poziţia spirituală a creştinismului este slabă şi în timp va slăbi, pe măsură ce oamenii fac o evaluare din ce în ce mai logică. În schimb poziţia zamolxianismului se întăreşte continuu, filonul spiritual al românilor este viguros în această direcţie. În timp, românii vor reveni la ceea ce îi defineşte ca popor spiritual, la regăsirea de sine contribuind rădăcina ancestrală din care cred eu că în viitor se va ivi un falnic copac spiritual.
I: Religiile dacă nu evoluează mor. Ce se va întâmpla cu sincretismul creştinism ortodox – zamolxianism, despre care aţi menţionat în proiectul lansării înregistrării legale a zamolxianismului?
R: Este întocmai precum spuneţi – religiile dacă nu evoluează mor. Faptul că românii au în prezent un creştinism destul de viguros, în comparaţie cu alte grupări creştine din lume, se datorează tocmai faptului că acesta a intrat în sincretism cu tradiţiile populare româneşti. Acest fapt este foarte important pentru creştinismul ortodox la români, care în acest fel şi-a creat o latură evolutivă, dar care a dus la o continuă opoziţie internă. Creştinismul ortodox la români este dezbinat deoarece facţiunea conservatoare doreşte o apropiere cât mai mare de filonul de idei exprimat în Biblie, pe când facţiunea progresistă vede stagnare în menţinerea strictă a acestor idei şi doreşte să aducă un suflu nou. Elementele zamolxiene prezente în creştinismul ortodox al românilor aduc într-adevăr acea prospeţime şi bucurie a vieţii, pe când în esenţa lui, creştinismul este trist prin simbolistica crucii însângerate, paragon al suferinţei divine. În timp oamenii vor opta pentru bucuria vieţii. Este greu de anticipat cum se va reforma creştinismul ortodox al românilor în veacurile ce vor urma.
I: Cum va rezolva zamolxianismul disensiunea internă, caracteristică în general religiilor?
R: Trebuie spus de la început faptul că în zamolxianism nu există o autoritate centrală care să dirijeze orientarea grupărilor religioase. Lipsa autorităţii centrale elimină din start orice disensiune pe teme de interpretare a codului de legi religioase. Zamolxianismul este, în esenţă, o religie de tip primar şi nu creată prin revelaţie, aşa cum sunt religiile abrahamice şi buddhismul de pildă. Religia populară a românilor exprimă o relaţie directă om – natură, se aseamănă în această privinţă cu religiile indienilor nativi americani, a aborigenilor australieni şi a indienilor hinduşi. Toate aceste crezuri nu sunt centralizate, aderenţii lor având libertatea de a alege spiritul cu care zeitate să intre în relaţie simbiotică existenţială. În cazul zamolxianismului, de pildă, oamenii cred în participarea spiritelor la viaţa lor prin credinţa în Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian şi altele.
I: Cum vedeţi evoluţia zamolxianismului la români în următorii 20 de ani?
R: Ideile reformatoare au nevoie de timp să se maturizeze. Dar în momentul în care mase mari de oameni înţeleg relevanţa zamolxianismului, lucrurile pot evolua repede. Voi urmări atent cum se va merge în această direcţie. Până în prezent principalul handicap este inexistenţa unui cod de legi, dar aşa cum am menţionat acest fapt se va rezolva poate chiar în cursul anului 2009. Aş fi bucuros să văd înfiriparea comunităţilor care să construiască lăcaşe noi de cult, zamolxian, vetre religioase, sanctuare şi temple. În prezent le avem doar pe cele moştenite de la geto-daci.
I: Puteţi spune că sunteţi de religie zamolxiană?
R: Absolut. În prezent sunt milioane de români care parţial practică zamolxianismul, fiind mai mult sau mai puţin conştienţi că aplică religia strămoşilor, nu cea creştină. Cadrul legal în România şi Republica Moldova va facilita apariţia noilor lăcaşe de cult.
I: Vă mulţumim pentru acest interviu. Dorim să ne permiteţi să continuăm în viitor această temă fascinantă, practica religiei zamolxiene de către români.
R: Cu plăcere. Vă voi ţine la curent cu evoluţia proiectului meu.
Copyright © Ileana Speranţa Baciu şi Octavian Sărbătoare 2009 şi anii următori. Autorii dau dreptul de copiere şi publicare a conţinutului, parţial sau integral, fără modificări (în orice formă) cu condiţia ca dreptul de autor să fie menţionat şi păstrat.
Interviu publicat şi utilizat de Ileana Speranţa Baciu, cu permisiunea scriitorului.
http://www.geocities.com/awareness88/zamolxianism.htm
http://www.edituraflorispirituale.com
ApreciazăApreciază
RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR
Serie de interviuri iniţiată de Editura Flori Spirituale din Deva cu scriitorul australian de origine română Octavian Sărbătoare. Prezentul, al doilea din serie, are ca temă:
Sincretismul
dintre
creştinismul ortodox şi zamolxianismul contemporan
în
creştinismul ortodox românesc
Interviu – martie 2009
I: Iniţiativa dumneavoastră, din luna februarie 2009, de înregistrare a zamolxianismului ca religie, a suscitat interesul publicului larg românesc. Interviul, pe care ni l-aţi oferit apoi tratează doar tangenţial sincretismul dintre ideile creştinismului ortodox şi ale zamolxianismului zilelor noastre, ceea ce dumneavoastră definiţi a fi religia populară a românilor. Această „alianţă spirituală“ formează specificitatea creştinismului ortodox românesc. Iscaţi multe întrebări doritoare să clarifice poziţia pe care o susţineţi. Vă reamintesc una dintre cele prezente în interviul din martie 2009:
„Ce se va întâmpla cu sincretismul creştinism ortodox-zamolxianism, despre care aţi menţionat în proiectul lansării înregistrării legale a zamolxianismului în România şi Republica Moldova?”
Doriţi să continuaţi răspunsul?
R: În primul rând aş dori să clarific ce se înţelege prin sincretism religios: o reuniune forţată de religii în care sunt puse împreună elemente eterogene ca provenienţă. Această coexistenţă sub acelaşi acoperământ creează tensiuni atunci când ideile aduse în comun sunt acut contradictorii, În cazul nostru, cazul creştinismului ortodox românesc, scindarea este între gruparea conservatoare şi cea progresistă, în conturarea sensului direcţiei ei evolutive. Prima doreşte o apropiere cât mai mare de filonul original al ideilor exprimate în Biblie, în schimb gruparea progresistă ar dori ca sincretismul cu religia populară românească să fie cât mai profund. Acest fapt se reflectă mai cu seamă în rândul clerului, care prin atitudinea lor desigur că influenţează psihologia maselor. Sunt preoţi care înclină cu ardoare către frumuseţea etosului românesc, alţii în schimb se ţin strâns de sacrificiul lui Iisus pe cruce. Pentru mase, relaţia om-natură, în religia populară a românilor, este mult mai atractivă în comparaţie cu tristeţea suferinţei lui Iisus Hristos, Dumnezeu pe cruce, dacă se poate spune că Dumnezeu poate suferi cumva în lumea pe care a creat-o. Tocmai această tendinţă către elementul natural face ca ponderea influenţei religiei populare a românilor în sincretismul amintit să crească în timp.
I: Deci însuşi clerul este împărţit, deşi în prezent nu se face o departajare netă între cei care susţin o grupare sau alta. Ce înseamnă aceasta?
R: Logica ne îndeamnă să împărţim preoţii actuali, din sânul bisericii, în creştin-ortodocşi şi zamolxieni. Un preot care înclină mai mult către latura progresistă poate în esenţă să fie numit zamolxian. El a fost ordinat preot în contextul spiritual al creştinismului ortodox românesc, care aşa cum am spus reprezintă atât creştinismul ortodox cât şi zamolxianismul contemporan.
I: Cu alte cuvinte preoţii zamolxieni, cei care în vechime erau numiţi preoţi decenei, sunt printre noi, ACUM ŞI AICI.
R: Întocmai. Deocamdată ei nu pot ieşi la suprafaţă deoarece nu există un cod de legi al neo-zamolxianismului pe care să-şi bazeze crezul inimii. Preoţii creştini ortodocşi ai românilor activează în prezent doar din perspectiva Bibliei.
I: De ce aceasta?
R: Explicaţia impune cunoaşterea unor momente din istoria religiilor pe teritoriile locuite astăzi de români. Preponderenţa răspândirii Bibliei trebuie văzută în contextul istoric în care a evoluat sincretismul despre care vorbim. Trebuie amintit că zamolxianismul, atunci când romanii au cucerit parte din Dacia, exista ca religie populară, care cel mai probabil avea doar o formă rudimentară de codificare scrisă a legilor religioase, deşi ca practici era evoluată. Astăzi tot ce ştim, sub formă scrisă despre religia geto-dacilor, este prin intermediul istoricilor altor popoare şi în limbi diferite de cea geto-dacă rămasă în linii mari o necunoscută.
Prin urmare, odată cu pătrunderea romanilor în Dacia au venit şi practicile lor religioase legate de zeii care nu erau în disonanţă cu cei ai geto-dacilor, în comparaţie cu ceea ce a urmat, adică răspândirea creştinismului în imperiul roman. Pătruns în Dacia romană, creştinismul a găsit acolo un amalgam religios. Cuvântul care defineşte astăzi la români numele zeului suprem Dumnezeu provine din acea vreme din latină, domine deus. Înseamnă: Stăpâne zeu.
Din momentul în care creştinismul a intrat în sincretism cu crezurile religioase din Dacia romană, Biblia a avut avantajul net prin existenţa elaborată, scrisă, a codului de legi creştin, astfel că treptat a devenit dominantă. De aceea am afirmat anterior că preoţii creştini ortodocşi ai românilor activează în prezent doar din perspectiva Bibliei deşi ei sunt atât preoţi creştini cât şi zamolxieni.
I: Afirmaţiile dumneavoastră vor fi o mare surpriză pentru credincioşii ortodocşi români. Vă rog să dezvoltaţi mai amplu cele spuse anterior.
R: Am menţionat faptul că preoţii decenei sunt actualmente parte din clerul ortodox al românilor. Ei participă la sărbătorile populare, sunt îndrăgostiţi de munte, întreţin etosul zamolxian chiar dacă nu îl denumesc astfel. Peştera lui Zamolxe, de pildă, se află pe lângă Mănăstirea Polovraci. Alţi preoţi cutreieră munţii atraşi de spiritele acelor locuri mai degrabă decât de crucea suferinţei lui Iisus. Ei bine, aceşti preoţi sunt filonul uman spiritual din care se va desprinde un cler independent, al credincioşilor zamolxieni. În timp, departajarea, despre care am menţionat mai sus, va deveni din ce în ce mai netă, astfel că apariţia preoţimii decenee este un proces natural. În viitor unii preoţii ortodocşi pur şi simplu se vor desprinde din clerul creştinismului ortodox românesc şi vor servi ca preoţi decenei. Odată cu crearea unui cler neozamolxian incipient, vor fi ordinaţi şi alţii, după reguli specifice. În cler vor fi şi femei, astfel va înceta discriminarea spirituală, care este astăzi un subiect de controverse acerbe în toată lumea creştină. Neozamolxianismul va avea preoţi decenei şi preotese decenee. Se va înlătura astfel patriarhatul religios, bărbatul cât şi femeia având drepturi sacerdotale egale.
I: Vă rog să definiţi neozamolxianismul.
R: Noul crez este o religie modernă care are trei componente, cu ponderi diferite. Prima este reprezentată de religia populară a românilor, ceea ce eu numesc zamolxianism contemporan. A doua este formată din informaţiile istorice referitoare la religia zamolxiană, practicată de geto-daci. Iar a treia componentă este cea filosofică, fiind o interpretare a ideilor religioase compatibile cu timpurile în care trăim. Intenţionez ca din aceste componente să creez un cod de legi al neo-zamolxianismului care să reflecte atât aspectul raţional al unei religii cât şi cel mistic, misterios. Noul crez elimină sacrificiul sub orice formă, diavolul, păcatul originar al omului, vina veşnică a femeii, glorificarea durerii cu scopul mântuirii. Înlocuieşte frica de Dumnezeu cu dragostea de Dumnezeu. Nu se va acorda nici o importanţă ideilor aberante de facere a lumii în şapte zile, virginitate după naştere, etc. Cu alte cuvinte neozamolxianismul va servi omul mileniului trei. Va ieşi din primitivismul exprimărilor fără sens precum este cea că viaţa pe pământ trebuie să fie o suferinţă, ca în felul acesta să ne pregătim o fericire veşnică pe lumea cealaltă. Neozamolxianismul este foarte diferit de esenţa spiritualităţii creştine originare care este creştinismul iudaic. Tocmai de aceea spun că sincretismul religiilor înglobate în creştinismul ortodox, la români, nu poate rezista în timp, cele două componente ale sale sunt prea discrepante, şi treptat se vor despărţi.
I: Desprinderea zamolxianismului din biserica creştină ortodoxă românească va duce la o altă scindare în creştinism. Poate oare fi justificată?
R: În cazul nostru nu avem de-a face cu o altă ruptură în biserica creştină pentru a crea o altă biserică alături de puzderia de grupări creştine. În situaţia de faţă este vorba de departajarea unei grupări care susţine idei spirituale proprii şi diferite de ce înseamnă creştinismul ortodox la origini. Neozamolxianismul, bazat mai ales pe religia populară românească, va avea cu totul o altă chintesenţă de idei religioase.
I: Vorbim aici despre o separare religioasă netă. Cum aţi împărţi ponderile creştinism ortodox – zamolxianism în biserica creştină ortodoxă românească?
R: O astfel de evaluare nu este uşoară. Dar putem compara ortodoxismul românilor cu cel al altor popoare ortodoxe. Extrăgând ceea ce reprezintă creştinismul ortodox la origini din ortodoxismul românilor, constatăm că în pondere mare românii practică într-un mod propriu ortodoxismul. Considerând de pildă cât timp românul acordă într-un an pentru practicile legate de Hristos şi cât pentru cele care reflectă religia populară, aş înclina să spun că ponderea este de 50% pentru fiecare. Românii au sărbători populare dese. Deşi ele pot avea un alt înveliş, ca de pildă în forma venerării unui sfânt, miezul lor este cel geto-dacic. Se ştie de pildă că, peste zeii şi eroii consideraţi păgâni, creştinismul a suprapus sfinţii şi martirii. Evaluarea mea este subiectivă, deoarece sincretismul despre care vorbim s-a produs pe un spaţiu temporal larg şi continuă chiar şi astăzi.
I: Să presupunem că ne aflăm la mijloc, 50% – 50%, cu procentajul ponderii celor două componente, în sincretismul analizat. Ce credeţi, putem spune că zamolxianismul a asimilat creştinismul sau invers?
R: Nici una nici alta. Sincretismul religios nu reprezintă un proces de asimilare, ci unul în care ideile sunt puse una lângă alta, coexistă independent, deşi apar ca făcând parte din aceeaşi conceptualizare.
I: Sincretismul, aşa cum aţi afirmat, este o reunire forţată de idei religioase. Să presupunem că în viitor va avea loc desprinderea zamolxianismului popular al românilor, din creştinismul ortodox românesc, şi funcţionarea lui ca neozamolxianism. Ce se va întâmpla cu creştinismul ortodox românesc?
R: Un timp (este greu de estimat cât va dura aceasta), creştinismul ortodox românesc va continua să funcţioneze în forma în care este, adică în sincretism cu religia populară a românilor. Dar faptul că zamolxianismul contemporan va reuşi să iasă la suprafaţă ca religie, constituindu-se ca neozamolxianism, va elimina patronajul creştinismului asupra datinilor, obiceiurilor şi sărbătorilor populare. Desigur că va exista opoziţie, dar creştinii ortodocşi români vor fi în măsură să aleagă religia care îi serveşte mai bine. Repet ceea ce am afirmat şi în interviul anterior, din martie 2009, că religia serveşte omul, nu omul serveşte religia. La acel timp, cândva în viitor, va exista un cler zamolxian care va împlini funcţii specifice, satisfăcând astfel nevoile spirituale ale românilor.
Trebuie spus cu claritate că neo-zamolxianismul nu va fi angrenat într-o luptă cu creştinismul ortodox românesc, care este de fapt o religie soră, în sensul că deja conţine parte din neozamolxianism, prin aportul religiei populare a românilor prezent în creştinismul ortodox românesc. Treptat se va face trecerea populaţiei la neo-zamolxianism. Cu alte cuvinte se va produce procesul invers celui întâmplat la pătrunderea creştinismului în Dacia, atunci când credinţele locale au fost luate sub aripa protectoare a creştinismului, care apărea superior deoarece avea Biblia scrisă, ca bază religioasă. Codul neozamolxianismului umple golul care persistă de veacuri.
I: Nu credeţi că se poate ajunge la o sinteză în creştinismul românilor şi astfel să se depăşească sincretismul în cauză?
R: Uneori în istorie a fost posibil ca un sincretism religios să se transforme în sinteză. Dar în situaţia noastră lucrurile sunt mult prea divergente. Astăzi mai mult ca oricând în istoria creştinismului românilor se observă discrepanţa între cele două curente puse sub un singur acoperiş. Românii pur şi simplu se trezesc la o nouă realitate a vieţii. Se întreabă de ce oare trebuie să suferim dacă suntem religioşi? De ce să ducem crucea suferinţei? Mulţi ies din cadrul spiritual local interesându-se de alte religii sau practici cu caracter religios, precum sunt: Zen, meditaţie, Yoga, arte marţiale, bahaism, etc. Toate acestea ne spun ceva. Este vorba despre tristeţea în care îi proiectează creştinismul pe oameni. Şi au dreptate. Citesc în Lumea Credinţei din martie 2008 la pagina 38: Ce trist mi-e rodul Doamne, când viaţa mi se ţine/ cu prea mult râs şi cântec, iar lacrimi prea puţine./ Tu plâns avut-ai, Doamne, adesea-n viaţa toată,/ cântare prea arare, iar râsul niciodată… (un întemniţat al Domnului). Un astfel de crez îl proiectează pe om în temniţă de unde contemplă relaţia cu Domnul Hristos care nu râde niciodată. Ce viaţă religioasă poate fi aceasta dacă suntem condamnaţi să-l căutăm pe Dumnezeu în lacrimi din temniţă?
Pe când religia populară a românilor este veselă. Sărbătorile populare sunt sufletul ei. Natura este partenerul simbiotic existenţial. Nu degeaba se spune: Codrul frate cu românul. O astfel de discrepanţă nu se poate concilia, temniţa din care să privim la Dumnezeu nu poate face casă bună cu codrul frate cu românul. Lucrurile sunt cât se poate de clare.
I: Ce se poate spune despre viabilitatea altor forme de creştinism ortodox la alte popoare?
R: Formele creştinismului ortodox, precum sunt practicate la greci, la ruşi, la ucrainieni, la ortodocşii de pretutindeni, se vor menţine cât vor dori acele popoare să le susţină. Eu, în tot ce întreprind referitor la neozamolxianism, o fac doar în relaţie cu poporul român, care iese net din sfera obişnuită a creştinismului ortodox prin existenţa sincretismului despre care am vorbit. Noi românii avem marele avantaj, faţă de alţi ortodocşi creştini, că ne menţinem încă viguroasă religia strămoşilor într-o formă contemporană, pe când la alte popoare, majoritar creştin-ortodoxe, acest fapt nu este prezent.
I: Au existat şi mai există oare astfel de precedente de reînnoire religioasă a unui popor?
R: Avem exemple în istorie. Iudaismul de pildă. Atunci când evreii s-au întors acasă din captivitatea babiloniană au revenit la filonul ancestral al credinţei lor, deşi unele influenţe noi au fost adoptate ca urmare a timpului petrecut în afara pământului lor, cei 70 de ani. Acest fapt s-a repetat iarăşi de curând, desigur cu specificitatea epocii moderne, odată cu revenirea poporului evreu la pământul lor şi constituirea statului Israel. Pe aceleaşi coordonate de idei, există actualmente printre români chemarea ca România să se numească Dacia.
I: Ce credeţi despre aceasta?
R: Este foarte posibil ca în viitor acest fapt să se împlinească. Sufletul unui popor trebuie căutat în „talpa ţării“ nu la vârfurile sociale. Şi „talpa ţării“ este la sate. Acolo ne definim cel mai bine ca popor şi spiritualitate. Numele Dacia, ca ţară în viitor, va putea fi adoptat aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Israelului, o ţară care nu a existat înainte de 1949, decât în timpurile foarte vechi. Pământul pe care se află acum Israelul se numea anterior Palestina, dar la întoarcerea poporului evreu la matcă s-a numit iarăşi Israel. Tot aşa şi cu schimbarea numelui din România în Dacia, cu revenirea la numele ţării din vechime. Astfel de schimbări sunt destule. Ca exemple avem, Ceylonul devenit Sri Lanka, Burma-Miyanmar, India-Bharat, Rodezia-Zimbabwe, etc.
I: Ce vă face să credeţi că neozamolxianismul are viitor, că va cuprinde sufletul românilor?
R: Mai cu seamă cuvintele părintelui Arsenie Boca: Va lua ţara foc din Prislop! Aparent s-ar crede că este vorba de o renaştere naţională sub stindardul crucii, cel al creştinismului ortodox. Dar afirmaţia sa are o semnificaţie pe care puţini o înţeleg. Nu este vorba de faptul că se va produce o explozie de credinţă creştin-ortodoxă, ci de faptul că acel foc, despre care vorbeşte părintele, este al înnoirii religiei zamolxiene, care după cum ştim din vechime, se bazează pe cultul focului. Ţara se va trezi prin focul sacru al religiei zamolxiene, rugul lui Zamolxe, care „o va cuprinde“. Ca dovadă sunt chiar faptele ce se petrec pe arena credinţei la români de la moartea părintelui Boca, întâmplată cu puţin timp înainte de revoluţia din 1989. Nu sunt deloc semne că ţara „ar lua foc“ din perspectiva creştinismului, ci mai degrabă din cea a credinţei vechi a românilor, zamolxianismul. Există o explozie, un interes crescând şi constant în această direcţie, se scriu cărţi, au loc întâlniri pe tema istoriei geto-dacilor, profesorii predau cu sârg elevilor istoria neamului românesc, omul spiritual cât şi cel de rând cheamă naţiunea la reînvierea credinţelor geto-dacilor, au loc festivaluri de glorificare a strămoşilor daci, ca de exemplu cel de la Cricău, Alba. De asemenea s-au făcut descoperiri arheologice remarcabile.
I: Deci îl consideraţi pe părintele Arsenie Boca mai mult ca fiind preot deceneu, prin urmare un zamolxian, decât ca pe un sfânt creştin ortodox, aşa cum se crede în general?
R: Exact. Deşi părintele Boca nu s-a declarat niciodată deceneu sau zamolxian, el este un premergător. Iar dacă ţara trebuie cumva să „ia foc“ din Proslop, conform spuselor părintelui Boca, rămâne să se confirme în viitor dacă afirmaţia lui vizionară se referă la creştinismul ortodox sau la zamolxianism. Eu susţin că spusele părintelui se referă la focul zamolxian, rugul lui Zamolxe, care actualmente este practicat în ţară, care în acest fel „va lua foc“.
I: Puteţi să numiţi zamolxieni contemporani, mai mult sau mai puţin declaraţi ca atare?
R: În primul rând sunt preoţii zamolxieni, care aşa cum am menţionat activează încă sub semnul crucii lui Hristos, semnul durerii. În viitor ei vor renunţa la el preluând simbolurile daco-geţilor.
Sunt zamolxieni printre personalităţile de cultură şi artă. Foarte reprezentativ este astăzi scriitorul Pavel Coruţ, care prin poemele sale, cu o voce poetică de neegalat, a stârnit un val uriaş al chemării la rădăcini. Sunt versuri care sublimează instantaneu, citez: Sămânţa geţilor rodeşte, căci timpul i-a trimis poruncă. Un neam întreg din mine creşte, un neam de foc şi flori de stâncă. Această strofă practic sintetizează ceea ce va urma: ne vom ridica din foc, aceasta însemnând practica ritualului focului, adică rugul lui Zamolxe. Strofa punctează deductiv ideea că acolo unde sunt florile de stâncă, adică în munţi, ne este zeul Zamolxe, care va face să rodească sămânţa geţilor la timpul potrivit. Dintre poeţii contemporani de excepţie îl menţionez pe Robert Trif, ale cărui versuri pline de curaj ne cheamă să ne întoarcem la originile neamului. Citez dintr-un poem remarcabil: De ce să ne închinăm unor falşi Zei, străini de neamul nostru, când aici era cândva ţara zeilor? Ne-am uitat istoria, ne-am alungat eroii şi am înălţat altare unor zei străini. Aceste cuvinte ne pătrund în străfundurile sufletului.
Îi numesc zamolxieni pe cei care militează pentru regăsirea identităţii românilor, precum sunt Eduard Tănase de la Asociaţia „Dacia Nemuritoare“ din Bucureşti, şi Cătălin Borangic şi Diana Petcu de la Asociaţia „Sarmizegetusa“ din Alba Iulia. Identitatea noastră nu este pierdută în negurile istoriei, ci este ACUM ŞI AICI ÎN NOI. Trebuie doar să ardem praful care o acoperă. Nu încape îndoială că evoluăm în direcţia spuselor vizionare ale părintelui Arsenie Boca. Ţara va „lua foc“ din Prislop, dar este vorba de focul lui Zamolxe, nu de cel al creştinismului. Deşi părintele Boca nu poate fi numit neo-zamolxian el este un premergător, ne-a făcut cunoscută viziunea renaşterii spirituale a românilor.
I: Spusele dumneavoastră realmente uluiesc. Să urmărim cum cititorii le vor primi. Vă mulţumim pentru acest interviu. Vom continua, cu permisiunea dumneavoastră, seria interviurilor tematice despre aşteptata religie neo-zamolxiană la români.
R: Cu bine. Foc zamolxian în inimi tuturor.
Copyright © Ileana Speranţa Baciu şi Octavian Sărbătoare 2009 şi anii următori. Autorii dau dreptul de copiere şi publicare a conţinutului, parţial sau integral, în orice formă, fără modificări, cu condiţia ca dreptul de autor să fie menţionat şi păstrat.
Interviu publicat şi utilizat de Ileana Speranţa Baciu, cu permisiunea scriitorului.
ApreciazăApreciază
Ai o poezie minunata, Sibilla.
ApreciazăApreciază
@Baciu Ileana,
Mulţumesc frumos !
Voi posta pe Sfinx şi aceste materiale interesante, pentru care-ţi multumesc. O să caut şi imagini sugestive !
O duminica bogată-n zâmbete şi impliniri !
Cu mult drag, pentru tine :
respect şi preţuire,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Am o rugaminte. Blogul despr Ileana Speranta baciu ar trebui schimbat cu un blog despre Octavian Sarbatoare. El este autorul. Te rog foarte mult.
Ai vazut afisarea blogului tau la editura flori sptrituale?
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Sau o varianta
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru minunatele compozitii si interpretari a unor la fel de minunate melodii si cantece.
ApreciazăApreciază
Prezentare la Congresul al X-lea de Dacologie şi la Academia Dacoromână – Iunie 2009 Bucureşti, România
RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI,
RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR
de Octavian Sărbătoare (Australia), profesor de filosofie şi studii ale religiilor
Proiectul a pornit odată cu lansarea pe 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, a ideii de înregistrare a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Prezenta lucrare este centrată pe a răspunde la întrebarea: poate religia geto-dacilor să fie renăscută? Pentru aceasta am construit un argument bazat pe noţiuni de religie în general şi pe tradiţia populară religioasă românească în particular.
Ce împortanţă are religia în viaţa unui popor? În esenţă o religie se adresează sufletului, el însuşi chintesenţa fiinţei umane, în sensul de conştiinţă a existenţei. Binecunoscutul erudit Mircea Eliade afirmă că omul spiritual este într-o continuă opoziţie cu desacralizarea lumii spirituale. O astfel de constatare se aplică şi în cazul etosului românesc care astăzi este asaltat în condiţiile expansiunii societăţilor de consum.
Ce este important în aceste circumstanţe? Este imperativ să ne redescoperim statornicia în identitatea noastră etnică spirituală. Precum spune cercetătoarea în domeniul etnografiei şi folclorului românesc, Corina Bistriceanu: „Ne paşte altminteri pericolul transformării în adevăraţi nomazi ai noii lumi desacralizate, în populaţii mişcătoare, cărora dorul şi urâtul nu le poate fi astâmpărat decât prin amintirea vetrelor părăsite”. Milioanele de români care şi-au părăsit vetrele după revoluţia din 1989 sunt o mărturie a atracţiei lumii desacralizate. Dar avem un mare avantaj, în comparaţie cu alte popoare din Europa. La noi, românii, există un filon spiritual sănătos rămas de la străbuni. În vestul Europei, mitologiile populare au pierit sufocate de dogma bisericii creştine.
Prezentarea RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR, aduce în discuţie distincţia care trebuie făcută între cele două componente ale creştinismului ortodox românesc de astăzi, id est, creştinismul propriu-zis şi tradiţia religioasă strămoşească, urmaşă a ceea ce se ştie că reprezenta în vechime religia geto-dacilor, zamolxianismul.
Sincretismul religios, prin definiţie, permite o separare clară a constituenţilor. Ne întrebăm astfel, care sunt elementele de creştinism şi care cele autohtone româneşti? Răspunsul la această întrebare ne face să aducem în prim plan spiritualitatea arcului carpatin. În ceea ce urmează vom arăta cum religia nativă a românilor există acum şi aici, cu noi, în arealul carpatin. Cei mai mulţi dintre noi purtăm în suflet, mai mult sau mai puţin conştient, acest filon spiritual oriunde trăim în lume, la New York, Barcelona, Roma sau îndepărtatul Sydney.
Cum poate fi conceptualizat zamolxianismul modern din realitatea zilei, şi nu din trecutul istoric? Religia zamolxiană modernă are ca temei memoria colectivă a neamului românesc. Poate fi conceptualizată mai ales din tradiţiile populare ale românilor; ele conţin date necesare pentru a constitui un crez de factură religioasă, având prezente cele cinci componente esenţiale: definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă. Mărturiile istorice şi arheologice despre geto-daci servesc drept punţi de legătură cu spiritualitatea străbunilor românilor.
Faptul că în acest areal există felurite influenţe spirituale din multe culturi şi de la alte popoare nu handicapează constituirea unui crez religios carpatin. O cercetare a originii lor poate interesa pe antropolog, pe etnolog sau pe istoric şi mai puţin pe omul religios. Dimensiunea sacrului unui popor se îmbogăţeşte cu abundenţa şi varietatea ideilor spirituale ale altora. Religia zamolxiană modernă reprezintă stadiul evolutiv al filonului ancestral geto-dacic, şi nu o reconstituire a celui din vechime. La conceptualizarea zamolxianismului trebuie să se ţină seama de această premisă: nu reînviem spiritualitatea dacilor ci o facem să renască în haine noi. Veşmintele noi spirituale sunt cele ale zilei, ceea ce găsim în prezent în arealul carpatin. Din teologia populară se constituie o religie autohtonă care ne reprezintă ca popor. Alte popoare au procedat la fel când şi-au conştientizat spiritualitatea proprie. Exemple: Shinto japonez sau religiile amerindienilor sau ale aborigenilor australieni.
Prin renaşterea zamolxianismului vom reuşi să intrăm spiritual în matca proprie şi să devenim creatori conştienţi ai propriei identităţi spirituale. Timpul este de partea noastră, generaţiile care vor urma vor fi mult mai conştiente de spiritualitatea care ne reprezintă ca popor şi vor marginaliza importurile religioase care nu ne reprezintă pe noi, ci alte areale spirituale intrinseci altor oameni căutând legătura cu Dumnezeu şi salvarea în modalităţile lor caracteristice. Omul religios se împlineşte şi este mântuit atunci când îşi regăseşte sinele prin proiectarea imanentului către transcendent prin mijlocirea lumii în care a deschis ochii. Pentru români această lume este arealul carpatin, nicidecum deşerturi, mări sau munţi de prin alte locuri din lume care îi reprezintă pe alţi oameni, în căutarea împlinirii lor. Nu este nevoie să trăim religios din importuri de orice natură, avem o comoară de spirit care ne foloseşte la împlinirea fiinţei, la salvare şi transcendere.
În ce fel zamolxianismul pe care îl înfăţişăm conceptualizează dihotomia om- Dumnezeu? Dumnezeu, ca principiu transcendent al existenţei, descins în materie, este bine conturat în portretul Mântuitorului Zamolxe, personalitate paradigmatică a legăturii dintre oameni şi Dumnezeul transcendent. O articulare de idei a ceea ce înseamnă Dumnezeu este întotdeauna speculativă. În schimb, putem vorbi despre Zamolxe, portretul omului simplu, care ca homo religiosus a atins mântuirea devenind astfel una cu Dumnezeu. Poporul român păstrează vie amintirea trecerii lui Zamolxe prin lumea carpatină. Zamolxe sau Zeul Moş sau Zeul cu Tâmpla Ninsă, cum i se mai spune în popor, este bine reprezentat de Sărbătoarea Crăciunului. Bradul, simbolul pomului sacru carpatin, este asociat cu Moş Crăciun şi sărbătorile de iarnă din timpuri precreştine.
Legendele despre Zamolxe punctează în direcţia omului simplu ajuns zeu prin dobândirea înţelepciunii. Zamolxianismul, ca religie, ţinteşte înţelepciunea, nu sfinţenia, căutată în alte crezuri. Căci prin înţelepciune omul îşi stăpâneşte gândurile, îşi drămuieşte vorba şi îşi cântăreşte faptele. Astfel moralitatea, urmărită din perspectiva sfinţeniei în unele crezuri, devine o latură a aplicării înţelepciunii, şi nu a unui dogmatism de idei. Cenzurările mentale, fără înţelepciune, duc la boală mai degrabă decât la eradicarea răului. În zamolxianism regăsim o filosofie a vieţii abordată din perspectiva lui Socrate: înţelepciunea duce la virtute şi virtutea conduce la fericire. Omul zamolxian vede în realitatea lumii un teren de manifestare, în care aplicarea înţelepciunii duce la viaţa frumoasă îndeplinită aici şi acum, în această lume. Raportarea cu armonie la realitatea lumii îl situează pe zamolxian de partea ordinii lucrurilor şi astfel a împlinirii fiinţei umane, care este scopul vieţii per se.
Prin multitudinea de zeităţi care participă la viaţa românului, zamolxianismul se situează în sfera unui politeism care converge într-un monoteism de factură specială, concretizat de calea mântuirii arătată de Zamolxe, omul care prin efortul propriu a reuşit să atingă salvarea sufletului. Specialiştii în cercetarea religiei vor găsi în viitor o denumire potrivită zamolxianismului modern, marcat de o cale proprie mântuirii sufletelor şi de misterele realităţii lumii. Există o caracteristică a noastră, care a căpătat un contur din ce în ce mai pregnant după revoluţia din 1989: Zamolxe revine în sufletele românilor. Zeul care „ a dispărut” pentru o vreme, aşa cum afirmă câţiva cercetători ai fenomenului religios, printre care şi Mircea Eliade, renaşte în noi odată cu dorinţa de a ne întoarce la sănătatea religioasă a tradiţiei strămoşeşti. „Tentaţia dacică” a lui Densuşianu devine reală odată cu activarea spiritului străbunilor.
Un alt aspect în atenţie este teologia zamolxianismului. Religiile politeiste sunt lipsite prin definiţie de un panteon unitar care să creeze o coerenţă riguroasă teologică. Tocmai aici este prezentă latura creatoare a zamolxianismului: panteonul este deschis, pentru ca în viitor alte forme ale imaginarului religios să prindă contur. Mecanismul de înţelegere a zeităţilor, ca fiind o „creaţie umană”, este evident. Zânele şi zeii sunt creaţii spirituale ale imaginarului uman care se raportează la principiul existenţei, Dumnezeu. Divinităţile noastre populare exprimate prin Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian fac parte din panteonul zamolxian, care are multe astfel de spirite şi duhuri, amplificând latura sa de mister. În două cuvinte putem spune că zamolxianismul este: mântuire şi mister.
Un alt aspect de menţionat este reprezentat de practicile zamolxiene, centrate în jurul cultului focului, prevalent la ciobanii carpatini din vremuri imemoriale. Există astfel focul sacru de mărimi diferite, precum sunt lumânarea, torţa şi rugul lui Zamolxe. Focul este folosit ca intermediar între planul existenţial al omului şi cel divin. La focul sacru al lui Zamolxe, omul religios, homo religiosus, intră în conexiune cu transcendentul lumii şi prin rugăciune creează legătura pământ-cer.
Alte practici ţin de momentele ciclice cheie ale anului solar, cele două echinopţii, cel de primăvară şi toamnă, şi cele două solstiţii, cel de vară şi cel de iarnă. Practicile zamolxiene sunt puternic marcate de participarea mediului, având astfel un caracter natural, nicidecum declarat prin revelaţia unei minţi umane care poate fi supusă judecăţii subiective. Practicile zamolxiene nu fac cultul personalităţilor declarate profetice sau sfinte, ci exprimă o conexiune a omului cu elementul natural din care este parte intrinsecă.
Şi un ultim aspect al definirii unei religii este reprezentat de societatea religioasă al cărei celule de bază este omul religios. Structura socială de perspectivă este: familia zamolxiană, grupul social zamolxian extins, comunitatea zamolxiană şi naţiunea română.
O societate religioasă necesită o organizare sacerdotală. În cazul nostru există deja un cler zamolxian, chiar în mijlocul celui creştin ortodox românesc. Aceasta se întâmplă deoarece creştinismul ortodox la români se află în sincretism religios cu tradiţia populară religioasă a românilor, care este provenită din vechiul zamolxianism, fiind forma evoluată a religiei geto-dacilor. Foştii preoţi zamolxieni, numiţi decenei, au fost absorbiţi în clerul creştin, aspectele sacerdotale caracteristice zamolxianismului au devenit parte din teologia actualului cler creştin ortodox românesc. Numai aşa se explică de ce această formă de creştinism pune mare accent pe tradiţia strămoşească. Este iminent momentul în timp când un preot creştin ortodox român va spune: „Sunt preot deceneu! Vreau să servesc într-un templu zamolxian, nu într-o biserică!” Şi o atare ieşire din clerul ortodox românesc este îndreptăţită. Preoţii decenei au existat înainte de cei creştini.
Activităţile sacerdotale în zamolxianism capătă forme specifice de rituri de trecere, iniţieri şi alte manifestări religioase caracteristice. La românii de astăzi primul sacerdot din viaţa omului este de exemplu moaşa care a ajutat la venirea copilului pe lume. Sunt felurite obiceiuri legate de prima baie a pruncului, de botez, de ajungerea la adolescenţă, maturitate, căsătorie, moarte. Se mai practică de exemplul obiceiul, mai mult sau mai puţin organizat, al existenţei unui sacerdot al casei, o persoană care are sarcina de a menţine tradiţia spirituală a familiei. Un astfel de rol va fi mai bine conturat odată cu cristalizarea societăţii zamolxiene moderne. Feluritele ritualuri, care acum sunt practicate mai mult sau mai puţin în cadrul creştinismului ortodox care patronează religia populară, vor căpăta coerenţă proprie zamolxiană.
Societatea zamolxiană este un organism în devenire. Vom asista treptat la un fenomen de renaştere a românilor pe o fundaţie spirituală ancestrală. Aşteptăm cu interes să-i cunoaştem pe preoţii decenei care se declară independenţi de clerul creştin-ortodox. Vom asista la construirea primelor temple zamolxiene moderne şi a noi sanctuare zamolxiene. În prezent le avem doar pe cele moştenite de la daci. Primul cimitir zamolxian îl avem deja la Săpânţa în Maramureş.
Ne întrebăm: Cine sunt zamolxienii zilelor noastre? Sunt milioanele de români, care deşi nu sunt pe deplin conştienţi de bogăţia spirituală pe care am moştenit-o de la străbuni, îşi vor da seama în timp de sinele lor autentic. Personal pot spune fără ezitare: Sunt zamolxian! Şi vor fi din ce în ce mai mulţi români care, realizând valoarea spiritualităţii noastre autohtone, vor afirma: Suntem zamolxieni!
În concluzie, discutând cele cinci teme fundamentale care constituie o religie, id est, definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă, constatăm că ele au consistenţă în spiritualitatea autohtonă a românilor. Lucrarea se adresează mai degrabă publicului larg decât specialiştilor din domeniul religiei zamolxiene moderne emergente. Am făcut un apel la înţelegerea emoţională şi logică a celor care consideră religia ca fiind importantă în viaţa lor. Premisele expuse fac referiri la noţiuni cunoscute la nivelul popular religios. Prin metoda evaluării deductiv-logice am construit un argument al renaşterii zamolxianismului.
Şi răspunsul la întrebarea dacă poate religia geto-dacilor să fie renăscută este: DA. În prezent există date suficiente pentru conceptualizarea zamolxianismului modern într-o religie care exprimă etosul poporului român şi al străbunilor lui geto-dacii, şi prin aceasta reaşezarea ca centralitate în conştiinţa românilor a spiritualităţii autohtone a arcului carpatin.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Copyright © Octavian Sărbătoare 2009 şi anii următori. Autorul dau dreptul de copiere şi publicare a conţinutului lucrării, parţial sau integral, în orice formă, fără modificări, cu condiţia ca dreptul de autor să fie menţionat şi păstrat.
ApreciazăApreciază
In 18 august 2009 intre orele 17,00 – 17,30 se transmite interviul scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare pe postul TVRM.
ApreciazăApreciază
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ZAMOLXIENI ŞI CĂTRE TOŢI CREŞTINII!
Stimate Domnule Ovidiu Sărbătoare,
Vă scriu această scrisoare cu un regret profund, deoarece la început am crezut că sunteţi cu mintea şi sufletul alături de Dumnezeu, de români şi de străbuni, dar citirea acestor cărţi al căror autor sunteţi – Pe urmele lui Zamolxe, m-a făcut să înţeleg adevărul de care m-am cutremurat şi să înţeleg eroarea gravă în care vă aflaţi şi pe care sunteţi hotărât să o şi dezvoltaţi în continuare.
Nu vă felicit, ci vă deplâng pentru deserviciul pe care îl faceţi acestei naţiuni şi mai ales marilor străbuni Zamolxe şi Deceneu, asupra cărora aruncaţi astfel de fapte grave şi în contul cărora aşezaţi aceste concepţii filozofico–religioase atât de greşite.
De ce sunteţi în gravă eroare? Am să vă fac dovada prin câteva argumente:
1. D-vs şi grupul d-vs L-aţi coborât pe Dumnezeu din rangul suprem care i se cuvine şi L-aţi aşezat în rândul zeilor, care rang în Cer există, dar mult mai jos situat în Ierarhie. (vezi Adevăruri revelate şi Vremea dreptăţii scrise de Tania Cuţov) Deci aduceţi atingere directă Divinităţii din neştiinţă şi neînţelegere a Ierarhiei Cereşti. Aceasta este pe placul celui rău, care abia aşteaptă să aibă astfel de denigratori sârguincioşi în slujba sa.
2. D-vs şi gruparea de care aparţineţi, din neştiinţă şi din lipsă de respect faţă de Dumnezeu şi marele străbun Zamolxe, răpiţi Tronul Tatălui Ceresc şi îl aşezaţi acolo pe Zamolxe, ceea ce dânsul nu ar accepta niciodată aşa ceva, aşa o dezonoare la adresa lui Dumnezeu şi a Ierarhiei cereşti din care şi el face parte. Acest furt spiritual fără precedent aduce daune foarte mari nouă românilor şi Marelui Străbun, căci creştinismul şi creştinii loviţi direct, nu vor accepta aşa ceva şi oricum aceasta este un fals spiritual faţă de Zamolxe şi mai mult îl vor aşeza în categoria idoli, ceea ce ar fi foarte grav, deoarece noi trebuie să ne luptăm ca în timp atât Zamolxe cât şi Deceneu să fie aduşi în galeria marilor Sfinţi precreştini!
3. În cartea 7 Ani apocaliptici a lui Ion Ţugui, din informaţiile directe ale Contelui Incapuciato aflăm clar care este poziţia în Ierarhia Cerească a lui Zamolxe, lucru verificat şi confirmat de multe persoane cu capacităţi senzitive:
,,Cu privire la misiunea lui Iisus pe Pământ se poate spune că înainte de venirea Lui existau şapte spirite benefice trimise de Divinitate pentru a supraveghea şi dirija evoluţia umană. Trei din aceste spirite se aflau în Tibet, zonă care a rămas şi în prezent foarte spirituală; un alt spirit se află în China, un altul în India, un altul în Ierusalim, iar ultimul se află pe teritoriul vechii Dacii. Ultimul nu înseamnă cel din urmă, ci unul din cele şapte şi care se numea Zamolxis.”
Pentru că această informaţie este incontestabilă şi de mare valoare noi azi ar trebui să fim mândri şi nicidecum să nu inventăm altceva din neştiinţă şi nepricepere şi să mulţumim Bunului Dumnezeu că a avut această mare bunăvoinţă faţă de străbuni şi ne-a trimis un astfel de spirit mare şi luminat în acest popor. Zamolxe cât a trăit pe Pământ pe Dumnezeu şi Domnul Iisus Christos – Cel ce trebuia să vină, a slujit! Mai departe dacă aţi cere de la Dumnezeu ochii de văzut, pe care este clar că nu-i aveţi, aţi citi în Cartea Sfântă – Biblia Ortodoxă, unde se spune la Apocalipsă despre cele 7 sirite de lumină, cele 7 făcări dinaintea Tronului:
,,1. După acestea, m-am uitat si iată o uşa era deschisa in cer si glasul cel dintâi – glasul ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine – mi-a zis: Suie-te aici că îţi voi arata cele ce trebuie sa fie după acestea.
2. Îndată am fost in duh; şi iată un Tron era în Cer şi pe Tron şedea Cineva.
3. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul Tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului.
4. Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau Tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur.
5. Şi din Tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea Tronului, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu”
În concluzie Zamolxe a fost una din aceste 7 Flăcări de Lumină dinaintea Tronului lui Dumnezeu şi aceasta este şi acum, Făclia care Luminează în neamul nostru! Dar el nu este Dumnezeu! El este Făclia dinaintea Lui, un Înalt Slujitor Ceresc la Tron!
Din scrierile arătate mai sus şi confirmate pe multe căi, este limpede că Dânsul a venit pe teritoriul Daciei pentru a ridica acest popor din întunericul neştiinţei, că Dânsul era un mare iniţiat, că studiase în tinereţile sale în cele mai înalte şcoli iniţiatice de pe Terra de la acea vreme, şi odată reîntors la ai săi, a pus bazele unei învăţături foarte înalte în obşti, devenind foarte iubit şi ascultat. Aşa se explică de ce creştinismul s-a aplicat atât de uşor pe crezurile dacilor, deoarece cu un timp înainte Zamolxe le adusese LEGEA DIVINĂ şi îi învăţase ceea ce trebuia! El a fost cel care a netezit calea creştinismului în Dacia şi întărise credinţa într-un Dumnezeu unic, căruia dacii îi spuneau Cel Dintru Înălţime sau Cel Preaînalt, termeni care se regăsesc şi azi în textul Liturghiei ortodoxe. Zamolxe nu a întemeiat o religie care să-l preamărească pe el, aşa cum doriţi d-vs astăzi să-i faceţi pe oameni să creadă, ci lucra pe Pământ pentru Marele său Creator – Dumnezeu, căruia I se supunea. El era legătura între oameni şi Dumnezeu, aducătorul Legii, aşa cum arată şi numele său:
ZAMOLXE = ZA MO LXE :
ZA – legătură într-un lanţ – trimisul, cel care face legătura;
MO – Învlăguitorul, corespondent al Sfântului Duh din Cer;
LXE – Legea, legislatorul, aducătorul codului de legi;
Aceasta este poziţia corectă în Cer a lui Zamolxe, aceasta a fost poziţia lui corectă pe Pământ şi aceasta trebuie să fie poziţia sa corectă şi în credinţa noastră a românilor – O flacăpră dinaintea Tronului Dumnezeiesc plecat în misiune pe Pământ în poporul traco-geto-dac, misiune care şi-a îndeplinit-o în mod strălucit!
Orice altceva este rătăcire gravă, încălcare de poruncă cerească şi un mare prejudiciu adus celor două mari spirite cereşti…
4. D-vs şi grupul zamolxian cum vă autointitulaţi, îndrăzniţi să daţi la o parte pe Domnul Iisus Christos şi pe Mama Sa Sfântă Fecioara Maria şi toată învăţătura valoroasă pe care Dânsul a lăsat-o moştenire lumii şi deci şi nouă românilor şi ne propuneţi în schimb o doctrină nebuloasă şi încâlcită şi ne propuneţi să ne reîntoarcem la idoli, la a ne închina la tot felul de zeităţi mărunte, după ritualuri aberante. Aceasta este o scădere foarte gravă din punct de vedere spiritual, care încercaţi să o impuneţi neştiutorilor acestei ţări, folosindu-vă inadmisibil de numele lui Zamolxe şi a marelui înţelept Deceneu. Este de-a dreptul mârşav şi strigător la Cer ceea ce intreprindeţi d-vs şi răsplata vă va fi probabil pe măsură dacă nu vă opriţi la timp.
5. Gruparea d-vs îndepărtează pe oameni de învăţătura adevărată şi le serveşte o porţie de rătăcire cum nu s-a mai văzut, dorind să-i transformaţi din creştini adevăraţi în servitori ai unor duhuri întunecate care bântuie acum în lume şi de care Dumnezeu ne-a avertizat prin Apocalipsă că vor umbla pe Pământ răcnind ca să apuce pe cine poate – dar numai pe cine poate!… Şi tot în Apocalipsă se spune că acest balaur va fi legat şi prăbuşit în adâncuri de către un mare Înger pogorât din Cer: Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani. Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, până ce se vor sfârşi miile de ani.” Vedeţi ce va trădat şi va arătat adevărata faţă? Şarpele cel vechi de piatră la care vă închinaţi în Bucegi, acelaşi cu şarpele cel vechi care ispitea pe Adam şi Eva oarecând. Să dea Dumnezeu să nu vă urmeze nimeni şi românii în masă să fie luminaţi şi să nu se îndepărteze de credinţa lor străbună!
6. D-vs propuneţi nişte ritualuri de botez, cununie, etc. aberante, fără noimă şi fără să înţelegeţi ce se întâmplă în acel timp în nevăzut şi în ce negură sunt legaţi aceia care urmează acele ritualuri. Faceţi de exemplu cununia unei femei cu doi soţi deodată sau ale unui soţ cu două sau trei soţii, călcând legile lui Dumnezeu şi ale Statului Român, care interzic poligamia şi altele căsătorii de felul acesta. Aceasta nu este de fapt decât coborârea în animalismul cel mai degradant a omului, deoarece până şi animalele aflate pe o treaptă superioară de evoluţie au o singură pereche pentru toată viaţa. Oamenii care au evoluat din animalism pe o treaptă superioară trebuie să aibă un singur partener de viaţă cu care să trăiască moral şi în ascultare de Legea lui Dumnezeu. Ceea ce faceţi d-vs nu este de fapt decât paravanul pentru cea mai crasă destrăbălare pe care o puneţi la cale şi o propovăduiţi, folosindu-vă de numele marilor străbuni Zamolxe şi Deceneu, deoarece în Dacia nu exista decât monogamie. Aceasta este strigător la Cer şi o necinstire inadmisibilă a numelui marilor străbuni!
7. În ierarhia cerească gnomii, elfii şi zânele pe care le tot invocaţi, sunt spirite ale naturii, care au rostul să vegheze regnul animal, călăuzirea şi dezvoltarea lor. În doctrina pe care o propuneţi îi chemaţi pe oameni să se pună în poziţia unor animale fără minte care să se roage la aceste spirite – zânele! Vedeţi cât de gravă vă este decăderea dumneavoastră? Nu sunt cu nimic devină aceste spirite ale naturii, diafani slujitori pe o anumită treaptă a lui Dumnezeu, ci d-vs şi gruparea de care aparţineţi, care aţi ajuns să propovăduiţi astfel de aberaţii. Este ca şi cum cineva trebuie să-şi rezolve o problemă la Primărie şi el se opreşte la portar şi-l ridică pe acesta în slăvi, rugându-se mereu de el să-i rezolve problema lui importantă, deşi portarul nu are nici un fel de atribuţii în acest sens şi nici căderea necesară. Vi se pare normal? Nouă nu! De aceea noi îi vom da bună ziua portarului, dar vom merge la Primar şi în consecinţă vom respecta spiritele naturii, dar nu ne vom închina niciodată zânelor în loc să ne închinăm la Dumnezeu, aşezându-le din acest punct de vedere acolo unde le este locul corect.
8. În acest moment d-vs şi ceilalţi din această grupare, sunteţi cozi de topor, care vreţi să faceţi rău în ţara aceasta şi în neamul acesta, prin care să aduceţi haosul, dezordinea, destrăbălarea, întunericul sub nenumărate faţete, vreţi să stingeţi flacăra adevărată a credinţei în Dumnezeu sădită în sufletele oamenilor prin crezul ortodox. Nu vreţi decât să vă vedeţi împăunaţi cu tot felul de ranguri de popi şi preotese în numele unui cult fals pe care l-aţi numit zamolxianism, folosindu-vă fără scrupule de numele Marilor Străbuni Zamolxe şi Deceneu, a căror învăţătură de fapt nici nu o cunoaşteţi, deoarece învăţătura lor cerea şi cere oamenilor să creadă şi să se supună CELUI PREAÎNALT! Păcat că nu aţi citit cartea Creanga de aur a unui mare iniţiat care a fost Mihail Sadoveanu, fiindcă atunci aţi fi înţeles ce înseamnă şi care era învăţătura în Casta Deceneilor.
9. Vă folosiţi de tezaurul de înţelepciune al poporului, de datini şi tradiţii valoroase pentru a da o tentă naţională şi populară, aberaţiilor doctrinare pe care le-aţi inventat, susţinând mereu că Religia Creştin Ortodoxă este în impas, când de fapt tocmai această credinţă păstrată cu sfinţenie din străbuni ne-a salvat de-a lungul timpului şi ne va salva şi de acum încolo. Religia viitorului este Religia Ortodoxă, aşa cum este arătat în nenumărate profeţii, că vă place că nu! Aceasta este hotărârea Divinităţii şi Planul lui Dumnezeu se va împlini fără greşeală, iar cei înţelepţi se vor alia acestui plan, iar cei rătăciţi care nu se vor întoarce la timp din rătăcire vor dispărea. Citiţi profeţiile ultimilor ani pentru România şi vă convingeţi!
10. Vă mai folosiţi de numele uni Sfânt pe care poporul îl iubeşte şi îl cinsteşte foarte mult – ARSENIE BOCA, ca să loviţi în creştinism. Dumnezeu să vă pedepsească pentru ceea ce faceţi cu atâta inconştienţă! Arsenie Boca a fost un mare luminat, un Sfânt în viaţă care a apărat în fiecare zi a vieţii lui valorile creştine şi d-vs îndrăzniţi să aduceţi atingere numelui său în acest mod josnic, propovăduind astfel de lucruri aberante în numele său? Unde şi când a spus dânsul ca familia să fie desfrânată? Unde şi când a spus dânsul să vă închinaţi la zâne în loc să vă închinaţi lui Dumnezeu? Unde şi când a spus dânsul să nu mai slujiţi în Biserici, în altare sfinţite, ci pe coclauri, unde să-i zăpăciţi pe oameni la cap, cum că Zamolxe este de fapt Dumnezeu? Unde şi când v-a lăsat el vouă poruncă să vă lăsaţi de creştinism şi să fiţi ruşinea acestui neam? Se spune undeva în Biblie că vor ajunge orbii să conducă pe orbi, dar faptele de care vă faceţi vinovaţi d-vs şi grupul de aşa numiţi zamolxieni sunt cu mult mai grav decât atât…
11. Bunul Dumnezeu este revenit pe Pământ! Domnul Iisus Christos este revenit în fruntea a nenumărate Oştiri Cereşti şi El este Cel care Judecă şi împarte dreptatea în acest moment în lume, că de aceea sunt atât de multe pedepse peste tot, că pe mulţi i-a găsit în neregulă. Noul Mesia – Fiul Omului Domnul Zvezdomir Marinov – este în acest moment Conducătorul planetar şi se află în România şi El este cel care a hotărât deja de câţiva ani că drumul nostru trebuie să fie numai înspre lumină şi nu îl alt sens, şi că religia viitorului este cea ortodoxă. Oricine doreşte primeşte ajutorul Său. Duhul Sfânt la rândul Său, s-a întrupat ca Om şi a fost Doamna Desanca Nicolai din România, de credinţă creştin ortodoxă, care a vindecat miraculos mii de bolnavi de cancer şi alte boli grele, oameni pe care medicina i-a abandonat şi i-a trimis acasă să moară! A dat lumină şi învăţătură tuturor celor ce au ajuns la Templul din Arad fără să ceară altceva în schimb decât credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu. Tatăl Ceresc din văzut şi nevăzut supevizează şi veghează ca Planul de Salvare a omenirii să se deruleze cu bine, căutând să nu se piardă sufletele copiilor Săi iubiţi pe care El însuşi i-a creat. Marii străbuni Zamolxe şi Deceneu sunt umili şi smeriţi şi vrednici slujitori ai lui Dumnezeu în acest Plan vast, care în prezent se derulează pe toate planurile vieţii, ei acţionând din văzut şi din nevăzut mai ales în România, unde sunt iubiţi şi respectaţi. Şi iată ce plan minunat al lui Dumnezeu vreţi să daţi la o parte şi iată cum vreţi să împiedicaţi ieşirea în lumină a unui popor pe care spuneţi că îl iubiţi, încercând să-l duceţi la pierzare şi să-l cufundaţi în cea mai mare negură! Şi ce puneţi în loc? Iată ce puneţi: idolatria şi destrăbălarea la care îi daţi aşa o aparenţă de spiritualitate, folosidu-vă în mod viclean de renumele celor doi Mari Străbuni pe care poporul îi iubeşte şi îi cinsteşte de sute de ani. Noi creştini ortodocşi nu vom accepta niciodată astfel de nelegiuiri în neanul nostru. Oare nu aţi văzut că Pavel Coruţ care s-a declarat zamolxian nu are nici un viitor nici în politică şi nici cu partidul său, tocmai pentru că s-a dezis de Dumnezeu şi credinţa Ortodoxă în care părinţii lui l-au botezat, aderând la tot felul de idei fanteziste? Oare nu aţi văzut în ce rătăciri grave a ajuns? Acesta este drumul întunericului, al anticristului care caută să-i rătăcească pe cei ai luminii, folosindu-se orgoliul lor fără margini, de dorinţa lor de funcţii sacerdotale îmbrăcaţi în haine lor albe astfel ca lumea să-i creadă sfinţi, care se foloseşte de dorinţa lor de a fi lideri. O lume jalnică, în decădere morală şi o rătăcire spirituală fără precedent oferiţi celor care vă cred şi vă urmează. Ne rugăm să nu vă ajute Dumnezeu în realizarea acestor planuri inspirate de cel rău, dar ne rugăm la Dumnezeu să vă readucă pe toţi în lumina adevărului şi la dreapta credinţă.
Oameni buni, noi suntem creştini ortodocşi care credem numai în Dumnezeu Creatorul nostru Suprem, care credem în Împărăţia Cerurilor şi ierarhia cerească pe care o respectăm, care credem în valorile şi tradiţiile noastre naţionale ancestrale. Noi cinstim pe aceia care în neamul nostru au pregătit calea creştinismului în lume şi care au adus ascultarea de Lege în toate obştile din Dacia şi care au fost doi Mari Străbuni: Zamolxe, mare preot şi îndrumător şi Deceneu cel care a întemeiat casta preoţească a deceneilor, adică a celor care respectau cele 10 porunci (zece-dece!). Noi ne dezicem ferm şi dezavuăm clar pe aceşti aşa numiţi zamolxieni şi învăţăturile lor. Ei sunt de fapt o mână de oameni care nu vor ascultare de Dumnezeu şi Legea Sa şi care sunt inspiraţi de cel rău şi vin să instaureze haosul, dezordinea şi idolatria în viaţa noastră spirituală, folosindu-se în mod josnic de numele marilor străbuni. Acestor Mari Străbuni noi românii cât vom fi pe acest Pământ le vom purta vie recunoştinţă şi cinstire, pentru cele ce au făcut şi fac pentru neamul nostru românesc, iar pentru aceşti mistificatori chemăm să se facă dreptatea Divină! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Oradea 3 ianuarie 2010,
Având în vedere că doctrina d-vs este publică, am considerat că am datoria morală de a face public acest punct de vedere şi clarificările necesare.
Fundaţia Altadora 2003 – Pirtea Maria.
ApreciazăApreciază
Iubitorul de Dumnezeu este deosebit de sensibil, iubitor, tandru, capătă un aspect diafan, eteric. Este minunat să-l vezi mişcându-se. Aspectul său imponderabil îl face agreabil celor din jurul său. Îşi iubeşte semenii, îi adoră pe cei foarte apropiaţi lui, nu urăşte, nu se lasă păcălit, nu-şi huleşte duşmanii, nu trece nepăsător pe lângă durerea omenească şi a altor vieţuitoare. Iubitorul de Dumnezeu iubeşte totul în toate, dar nu se lasă înşelat niciodată. Cu prudenţă, cu tact, cu bunăvoinţă, tandreţe, el înlătură situaţiile dificile din viaţa sa şi din jurul său. Îşi iubeşte semenii cu o iubire curată, dezinteresată, fără să aştepte răspuns sau răsplată.
Iubitorul de Dumnezeu este deosebit de sprinten, rezonează uşor cu alte câmpuri energetice, este receptiv la undele bio-energetice, percepe foarte uşor semnalele telepatice, distinge nuanţele câmpurilor energetice, îşi dezvoltă vederea, intuiţia, inteligenţa, receptivitatea faţă de puritatea unor câmpuri speciale.
ApreciazăApreciază
Sibilla, te rog sa-mi dai voie, sa-mi exprim o parte a „firii” mele de curios.
@ Pirtea Maria, pe ianuarie 3rd, 2010 la 23:00 :
„11. Bunul Dumnezeu este revenit pe Pământ! Domnul Iisus Christos este revenit în fruntea a nenumărate Oştiri Cereşti şi El este Cel care Judecă şi împarte dreptatea în acest moment în lume, că de aceea sunt atât de multe pedepse peste tot, că pe mulţi i-a găsit în neregulă. Noul Mesia – Fiul Omului Domnul Zvezdomir Marinov – este în acest moment Conducătorul planetar şi se află în România şi El este cel care a hotărât deja de câţiva ani că drumul nostru trebuie să fie numai înspre lumină şi nu îl alt sens, şi că religia viitorului este cea ortodoxă. Oricine doreşte primeşte ajutorul Său. Duhul Sfânt la rândul Său, s-a întrupat ca Om şi a fost Doamna Desanca Nicolai din România, de credinţă creştin ortodoxă, care a vindecat miraculos mii de bolnavi de cancer şi alte boli grele, oameni pe care medicina i-a abandonat şi i-a trimis acasă să moară! A dat lumină şi învăţătură tuturor celor ce au ajuns la Templul din Arad fără să ceară altceva în schimb decât credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu. Tatăl Ceresc din văzut şi nevăzut supevizează şi veghează ca Planul de Salvare a omenirii să se deruleze cu bine, căutând să nu se piardă sufletele copiilor Săi iubiţi pe care El însuşi i-a creat. Marii străbuni Zamolxe şi Deceneu sunt umili şi smeriţi şi vrednici slujitori ai lui Dumnezeu în acest Plan vast, care în prezent se derulează pe toate planurile vieţii, ei acţionând din văzut şi din nevăzut mai ales în România, unde sunt iubiţi şi respectaţi. Şi iată ce plan minunat al lui Dumnezeu vreţi să daţi la o parte şi iată cum vreţi să împiedicaţi ieşirea în lumină a unui popor pe care spuneţi că îl iubiţi, încercând să-l duceţi la pierzare şi să-l cufundaţi în cea mai mare negură! Şi ce puneţi în loc? Iată ce puneţi: idolatria şi destrăbălarea la care îi daţi aşa o aparenţă de spiritualitate, folosidu-vă în mod viclean de renumele celor doi Mari Străbuni pe care poporul îi iubeşte şi îi cinsteşte de sute de ani. Noi creştini ortodocşi nu vom accepta niciodată astfel de nelegiuiri în neanul nostru.”
Va rog doamna! Ce spuneti, Mesia si Duhul Sfint s-au „intrupat” la Oradea!? Mai sa fie! Combateti mai sus dar veniti cu alte „noutati” de necrezut. Mai multe…
Bunul Dumnezeu se manifesta. Dar nu asa cum afirmati Dv. Curiozitatea omului este mare. Ce urmariti ?
Va mai caut pe acest Blog.
ApreciazăApreciază
@ Pastel
nu ştiu ce mă face să crez că nu merită osteneala căutării… că-cam-aşa-i cu cucii: îşi lasă uouăle prin cuiburi de nu le aparţin, şi duşi îs…
părerea mea…
ApreciazăApreciază
@ Leo,
Multam.
Ai dreptate. E ceva absurd. Mi se paruse in prima parte un pic mai aproape de realitate. Finalul a intrecut asteptarea!
Salut si sa ne bucuram de zile mai bune!
ApreciazăApreciază
http://www.docstoc.com/docs/20499695/Pe-Calea-Lui-Zamolxe–Vieti-din-foc-si-piatra
ApreciazăApreciază
Pingback: Editura Flori Spirituale » Blog Archive » Sfinxul Sibillei