Nuntă, măăă … svadba,svadba, svadba … se însoară MILE !!!

Nuntă, măăă …. svadba, svadba, svadba … se însoară MILE!!! ( I )

Later Edit …

23 februarie 2009 – MILE CĂRPENIŞAN – desemnat OMUL ZILEI în blogosferă, în semn de RESPECT şi PREŢUIRE ! Detalii la MC Gogoo …

” Mile Carpenisan scrie. Da, pe blog, cum face toata lumea. Amintiri care dor, amintiri triste dar atat de reale! Povestiri din iad:

“Ne uitam impreuna la sutele de cadavre inca calde printre care faceam slalom; la masini fumegande pe parbrizul carora s-au intins creieri; la femei carbonizate impreuna cu copilul pe care il strangeau in brate; la mujahedini inarmati cu mitraliere si pituliti in cate un sant din fata unei case bombardate. ”

” Am citit seria de posturi despre EA si am ramas… hai sa spun impresionat desi nu este cuvantul cel mai potrivit. Senzatia este greu de descris. Citind ce a scris Mile ma simt mic. Atat de mic si imi dau seama ca nu ne apreciem valorile. Ca le renegam…. Ca pana in ziua in care fiecare din noi o sa ne intalnim cu EA suntem mici, neinsemnati insa nu in mana destinului… ci in mana unor indivizi care croiesc destine. Care pot cu un cuvant sa te trimita in iad sau sa te scoata de acolo in numele zeului caruia se inchina: Banul!

Respect Mile! ”

blogul lui Mc Gogoo

Mile, Mile Cărpenişan … Mile al nostru!!!

” Cei care vor, totusi, sa vada ce a facut Mile Carpenisan pentru Antena 1 au de parcurs un drum foarte scurt: pana la arhiva televiziunii din Baneasa. Acolo ii asteapta sute de casete video pe care Mile Carpenisan a filmat dezlantuirea stihiilor din oameni si natura: razboiul din Irak si cel din Kosovo, revolutia din Belgrad, rapirea ziaristilor romani in Bagdad, infruntarea dintre un reporter convins de adevarul spuselor sale si un presedinte fara prea multe convingeri, tsunami-ul din Indonezia, inundatiile din Banat si Moldova.

Cei care vor sa inteleaga de ce a plecat Mile Carpenisan din Antena 1 trebuie, insa, sa iasa din arhiva. Sa-I priveasca pe oamenii din jur, sa vada pe ce fotolii stau si cum s-au catarat acolo. Sa ii intrebe cum pot sa uite ca respectul nu are functie, jurnalismul nu are hormoni iar dreptatea nu are ranchiuna. Sa incerce sa inteleaga de ce au uitat ca si ei credeau, candva, mai mult in meserie decat in razbunari absurde. Si, in final, cine va avea toate curiozitatile astea, va afla ca Mile a castigat, azi, singurul razboi care conteaza: cu sine insusi. ”

Oana Dobre

( sursa : gilas.weblog.ro )

Să fie cineva care să nu-l cunoască pe Mile? Nu există, nu e casă în care Mile să nu fi intrat, nu e om să nu fi aşteptat cu nerăbdare să zică şi Mile, aşa ne gândeam: „cutare a zis, aşteptăm părerea lui Mile, el ştie cel mai bine…”, da, românii în Mile au avut şi au încredere, pentru că Mile mereu a ajuns primul oriunde-n lume, pentru că Mile mereu a ştiut tot, pentru că Mile şi-a respectat meseria şi pe noi, pe el, Mile al nostru! Sigur că merită să ne bucurăm pentru el … Mile e … MILE!

” Se facea ca e vara. Ieseam cu “prieteneii” la un peste. Unde sa mergem suntem din Banat deci asadar Dunare. Acolo am si eu o tragere aparte de inima. Bunicii mei au trait in clisura. Nu au trait degeaba. Au fost cei care au infiintat prima scoala din zona si au alfabetizat majoritatea localnicilor. Oameni curati fie ei sarbi sau romani toti stiu numele Kerpenisan pe clisura. (acesta este numele meu real de familie doar ca niste tanti de la primarie au avut grija sa nu mai fim o familie: pe bunicul meu il chema Kerpenisan pe fiul sau [tata] il cheama Carpinisan iar pe mine Carpenisan. Parca suntem N familii.) Cunosc clisura asadar ca si Timisoara. Oamenii de acolo imi sunt intotdeauna dragi. Normal doar ma iubesc neconditionat pentru simplul fapt ca bunicii mei i-au invatat “azbuka”(abecedarul). Wow si m-au mai si vazut si la televizor. Pentru niste suflete atat de simple asta e mare lucru. Te primesc acolo ca pe un Zeu. ” ( Mile )

Da, Gospodin Kerpenişan, deda lui Mile, şi-acum pomenit în Klisură, omul ce i-a-nvăţat carte ! Un nume respectat ! Nu există român, sârb în Klisură să nu fi auzit măcar din spusele bătrânilor de Gospodin, învăţătorul lor !

” Am ajuns sa aflu si eu in sfarsit ce ma leaga de Kosovo atat de mult. Sa ii spun destin sa ii spun coincidenta? Nu stiu dar ce stiu e ca strabunicii mei sunt ingropati in pamantul ala. Au murit luptand pentru Kosovo si la noi la sarbii e o gena care ne face sa ne iubim familia sa ne respectam si sa nu ne uitam mortii. Si tocmai de aceea am ales aceasta melodie “Poslednja pesma o tebi” si acest titul. Piesa are niste versuri sugestive din care va traduc atat:

” …Si intotdeauna oficial promit , dar stiu in sinea mea ca mint, ca voi inceta sa imi amintesc si ca acesta este ultimul cantec despre tine…”

” Ei bine dar Kosovo nu e doar un punct pe harta asa cum e vazut de cei ce impart cu pofta dreptatea lor. E totusi locul acela sfant in care si pentru care pamantul de acolo a fost imbibat cu sange sarbesc. Nu sarbii au inceput sa omoare. Abia dupa mai bine de 20 de ani de orori comise de albanezi le-au sarit balamalele de la usi si au plecat spre sud sa le aplice o corectie zdravana musulmanilor. DA. Din pacate a fost cam zdravana si asta a dus la alte drame si alte morminte au rasarit. Noi cimitire s-au umplut si prea multe femei s-au imbracat in negru. Si-au plans copii si barbatii prin biserici sau moschei cand nu era nevoie ca marmura sa fie spalata cu lacrimi. ”

Da, Mile, da … Kosovo je srce Srbije !

” Am cunoscut un tanar in tineretea mea… . Imi spunea intr-o dimineata la o cafea ca e sigur de cateva lucruri in viata. Printre acele certitudini erau si principii: servesti incasezi, comanzi platesti. Si-a ghidat actiunile si gesturile ani si ani dupa aceasta credinta. A asteptat apoi sa se traga linie sub calcule si a imbatranit asteptand.

De curand l-am revazut. Era altfel. Bunul simt i s-a ascuns undeva in adancul sufletului. Principiile de o viata i-au fost scuipate , calcate in picioare si batjocorite.

Ma uitam la el si nu mai era tanarul pe care il stiam. Nervos, satul, suparat, dezamagit, nedreptatit si deja albit. Stiam ca in anii astia s-a sacrificat pentru ceea in ce credea, ca a auzit ipocriziile unora in timp ce nu mai avea nici macar zambet pe buze si in viata, ca a ascultat povesti de adormit copiii atunci cand i se refuza sa faca ceea ce demult dovedise ca stie sa faca si ca oricat s-a opus ALTII AU HOTARAT SA II INTOARCA SPATELE FARA ”SA PLATEASCA NOTA”.

Acum e iar dimineata. Ne privim direct. El e pe degetul meu. E FLUTURELE care a fost tanar. NU mai are aripi. Atatia conti i le-au retezat. Imi aminteste cu privirea trista cat de mult isi mai dorea sa zboare. Si totusi a ramas puternic.

Ma priveste direct in ochii, din oglinda dimineata. ”

Şi-a trecut vreme, ani, o viaţă de OM … şi aripile au înmugurit, şi Mile scrie, da oameni buni, Mile scrie şi eu nădăjduiesc să văd în toate casele cartea : ” MILE ” …

Vrei să-l descri pe Mile, simplu, cuvintele sunt : OM, jurnalist, luptător, Respect, Demnitate, druje Mile, ortak, prieten de suflet, curaj, har, iubire, credinţă, zâmbet, zbor, senin, răni, Srbija, România, linia-ntâi … continuaţi voi, eu sunt unul din cei ce-l cunosc, e parte din sufletul meu, e Mile, mereu Mile … Când spui : Mile Cărpenişan, mai întâi zâmbeşti, zâmbeşti cu drag, respect, admiraţie, dor, speranţă … zâmbeşti a Mile, cu Mile, e mereu acolo, zâmbetul lui Mile, tresărindu-ne poftă de viaţă, renunţare la renunţare … în adâncul sufletului său, trebuie că simte că ne-a dăruit curajul de-a lupta cu orice şi oricine şi, cu Dumnezeu înainte !

1ded5aef245ca1

EA, Ramona lui Mile … je lepa !

” Alteori ca acum in aceste zile cu doar cateva ore inainte de o clipa pe care nici nu o doream ….visam doar… atunci la o alta EA. Visam la o regina mai altfel pentru totusi “nebunul de alb”. Visam la o fata morgana. Visam in acea noapte in mijlocul unui infern la o Ramona – o cadana balcanica. …Visam la cineva care sa semene cu ceea ce imi definea mie pe timpuri ideea de o altfel de EA … EA – Ramona

Si….DA o sa zic DA pe 24 februarie….

P.S. Trebuia sa scriu asta pentru ca multa lume pune intrebari indirecte. ( Mile ) ”

” Alo, Niko, Ramona lui Mile sunt, eşti bine ? … Dai un semn în caz de ceva, suntem alături de tine … ” …. şi recent : ” da, Niko, în blugi, abia aştept să ne cunoaştem, te aşteptăm cu mare drag … ” …

Dar eu … he, he …. Ramo şi Mile, ştiu deja că-i iubesc, şi ei pe mine, sunt suflete pereche şi da, merg, o dată se-nsoară sârbul nostru, Mile şi Ramona Cărpenişan, prietenii mei de suflet ! Măicuţa me, Doamne, va să zică blugi … dobro, blugi să fie, cum să nu-i iubeşti, n-au fiţe, sunt Oameni Minunaţi, prieteni cum rar mai întâlneşti, bine, Mile e mai afurisit … auzi la el, să mă ucidă-n puterea nopţii cu reţeta lui ultrasecretă ( sîc! mie mi-a dat-o … ) de friptură la tavă, şi-am să zic ca el : ” garantat, îţi lingi şi dejtele ” !

Am avut nopţi în care credeam că sunt singură, ce vorbeşti … messul licăre … ” hei, suntem aici, oricând ai chef de vorbă .. ”, şi ne porneam, cu Mile şi Ramo să tot povesteşti, apoi muzika srpska, Lepa Brena, Balasevic, Goran … şi ne prindeau zorile, sau, scriam, citeam, din când în când iar licăritul messului ” mai poţi, Niko ? .. ”, e minunat să ştii că sunt lângă tine, aproape că ne atingeam aripile sufletelor, respiraţia sufletelor atât de binefăcătoare … Hvala lepo za sve, MRC ( Mile şi Ramona Cărpenişan ) !!!

MRC ! … insist, vrem musai Mile mic, când o fi să fie, da noi om fi pe-aproape , claro !

Cum care noi, noi toţi ! Că dacă e să-l întrebi pe Mile, el începe cam aşa : ” Morde, fratele meu, Groparu, fratele meu, Ursu, fratele meu, Petreanu, fratele meu, Ciutacu, Bota, Crivăţ… fratele meu, Corina , a noastră, Oana Dobre ortak, Sibilla, de-a noastră …. şi uite-aşa o ţine … Aşa e Mile al nostru, el e !

Multe mai am de zis, vă las şi pe voi să mai ziceţi, că dacă zici Mile, e-un roman, un roman departe de-a fi la final ! Bravo şi cinste părinţilor săi ce l-au crescut şi educat cu şi spre dragoste de oameni, Sincere Felicitări, se-nsoară feciorul lor, prietenul nostru !

ZIVELI MRC !!!

– va urma –

Sibilla

muzika srpska – youtube

poze – sursa MRC

informaţii – strict ” confidenţial ”

Balasevic – Portret zivota mog … :

Cortina nu s-a tras, Actorul, rămâne pe scenă … urmează Reprezentaţia …

” În 1989 capatam “libertatea” alaturi de ceilalti romani .Zece ani mai tarziu, in 1998 am mai primit un dar, UN PRIETEN… atunci l-am cunoscut pe MILE. In 1999 MILE a plecat pe frontul din Jugoslavia, el este cel care a transmis romanilor , pe limba lor, ceea ce li se intampla fratilor sarbi.Este primul jurnalist roman care a intrat in casele dumneavoastra cu vesti despre ceea ce se intampla celor ce se afla de atatia ani alaturi de casa voastra, sarbilor, vecini si frati.Simteam ca ii este greu sa povesteasca fara ura si cu durere in suflet, cu mult profesionalism , despre ce se intampla acolo… MILE e jumatate sarb.Cealalta jumatate e roman si pentru ei si-a sacrificat multe nopti si zile, ani din tineretea lui, ca romanii sa afle primii despre ce se intampla in lume si in tara,despre ce li se intampla oamenilor. Nu e usor sa fii numai acolo unde miroase a sange, a fum, a praf de pusca…. sa vezi timp de zece ani mii de morti la picioarele tale,sa fi singur cu EA printre mii de cadavre din razboaie, din inudatii, din accidente, sa alergi printre gloante, in razboaie care nu sunt ale tale , inarmat doar cu o CAMERA DE FILMAT si un MICROFON pe care a fost inscriptionat INTOTDEAUNA , antena 1 . Imi este foarte greu sa vorbesc despre MILE. Am trait alaturi de el timp de zece ani aproape clipa de clipa, nopti lungi la telefon prin care am auzit tipete de disperare, rachete, voci care vorbesc toate limbile pamantului, zile si nopti de munca de televiziune, drame ale oamenilor de pretutindeni, oameni despre care ati aflat si dumneavoastra, telespectatorii.Nu e usor sa traiesti dramele atator oameni, nu e usor sa fi parintele unui astfel de copil…. Mult respect parintilor care au stiut sa-l educe cu respect si dragoste de oameni si mai apoi sa-l sustina cu inima plina de lacrimi, fara insa a-l intoarce din drumul pe care si l-a ales !!!!!! Ca sa ne mai descretim fruntile un pic, va spun ca nu e deloc usor sa fii in spatele lui MILE. 🙂 E al draqului de greu sa lucrezi cu MILE pentru ca are un “defect”… e PROFESIONIST … reporter special si corespondent de razboi, un JURNALIST, in adevaratul sens al cuvantului. Entuziasm, dragoste, cosmar, agonie si extaz sunt cuvintele care pot caracteriza momentele din viata jurnalistului MILE CARPENISAN. Dar acum Mile este intr-un moment frumos al vietii lui si as vrea sa uite pentru cateva clipe de tristetea care-l inconjoara zi si noapte , atunci cand isi pune capul pe perna si inchide ochii. Vreau sa viseze frumos, sa fie FERICIT si inconjurat de multa DRAGOSTE si RESPECT din partea oamenilor, a telespectatorilor, pentru care si-a dedicat 10 ani din tineretea lui. Cortina nu s-a tras…. ACTORUL ramane pe scena… urmeaza REPREZENTATIA… ”

je_journaliste