Tablou mioritic – ” … guguştiuci fără stele … ”

Omul este un fir de praf pierdut în nemărginire, înzestrat însă cu scânteia divină. De aceea adesea îşi depăşeşte condiţia, caută neobosit, riscă, descifrează tainele universului, iar în cele din urmă îşi fixează privirea spre cer şi nu se sperie de sfidările sale. ( Vanga )

Laura Stoica – Nici o stea :

” Guguştiuci fără stele … ”

Din nu contează ce motiv, pornire, am avut mereu tăria, să mulţumesc oricui mi-a produs o durere, suferinţă, în felul meu, zâmbind … Ei bine, acest zâmbet al meu,calificat drept ciudăţenie cu uşurinţă, mi s-a scuipat de nenumărate ori înspre Lumina- suflet şi-am tot auzit : ” ce naivă e ”, auzeam şi când nu se rostea, simţeam şoaptele gândurilor … ” naivă, ce naivă…” E bine să cunoşti feţele, formele durerii, să le simţi, ca să nu uiţi, ca să … rămâi demn, nimic nu trebuie să uităm, din toate să culegem sâmburi de înţelepciune !

Fiind o luptătoare, am învăţat şi altceva, că uneori e bine să fii aproape de adversari, în mijlocul lor, ca să-i urmăreşti cum se mişcă, să le percepi mirosurile insinuante, să le anticipezi mutările, alteori, detaşare,vezi alte aspecte, apoi te depărtezi, dar,momentul de dorit a fii imprevizibil pentru ei, în calcul însă să iei mereu a nu subestima pe nimeni şi mai ales nimic. Cel mai recent război mi-a lăsat gustul amar a …. multe, dar, armata de guguştiuci angrenată a doborâ furnica a demonstrat : că guguştiucii au temeri mari, o frică de nedescris, sunt confuzi, aiuristici în decizii, fac greşeli ce te duc cu gândul la infantilism, când le lipseşte informaţia se comportă precum şobolanii, se-mbulzesc la gunoaie hămesiţi, s-ar ascunde, sufletul-Lumină îi orbeşte, sau, folosesc metode ” sigure ”, doar le-au reuşit cu atâţia alţii … merg la intimidare, tehnici de abureală prin învăluire, pun în mişcare, scot la înaintare tot felul de bezmetici, convinşi că ai pus botul la orice prietenie aparent dezinteresată, la orice metaforă destinată a demonstra că eşti ” apă, te-ai udat … ”, ” instruiţii ” folosiţi a te anihila altfel, asemeni lor, te subestimează, doar sunt şobolanii în slujba altor şobolani,la ce să te şi aştepţi …

Ştiţi ce dezorientează năpârcile , printre altele ? Faptul că rămâi mereu DEMN, că nu percutezi cum s-ar fii aşteptat, bazându-se pe faptul că, ” te cunosc ”, doar au dislocat oşti, au folosit instrumente şi ” unelte ” de tot soiul, iar,tu, ai tupeul să … zâmbeşti ! Şi ei nu ştiu ce urmează, mai eronat, se duc pe căi greşite, folositor cui va rezista până la capăt, războiul e departe de-a se fi încheiat, încă se mai amăgesc cu puful de păpădie al speculaţiilor, îşi prelungesc agonia,atât.

Ştiu, pare alambicat pentru cei ce nu pătrund printre rânduri, voi limpezi treptat, nu acum, abia am simţit gustul libertăţii, mă hodinesc şi … la treabă, că este.

Pentru moment, m-am aşezat pe glezna unei stele … privesc , privesc şi … zâmbesc, toate la timpul lor … Deasupra mea DOAR, Cerul, cu înaltul limpezimii lui îmbiind a senin … deasupra capetelor lor, gunoiul, duhoarea, neliniştea, turbarea că n-au obţinut sânge ci, au fost loviţi de-un … zâmbet !

Sibilla

Laura Stoica – Nu-i nimic, cad şi … mereu mă ridic !

Nu-i nimic, ce dacă ..

tot ce-i rău o să treacă,

strigă cu mine … nu-inimic, cad şi mă ridic …

dacă astăzi simt că toate mă dor,

maine ştiu că va fi mai uşor …

nu-i nimic, ce dacă,

când tot ce-i rău o să treacă,

nu-i nimic, nu-i nimic,

cad şi mereu mă ridic …

Demnitatea nu este o atitudine agresivă, de tiranie a eului propriu. Dimpotrivă, este o condiţie etică, pentru a ne apăra convingerile proprii. De asemenea nu este nici o exagerare a conştiinţei de sine, ci o consecinţă a acesteia atunci când ea funcţionează în condiţii sufleteşti satisfăcătoare. ( Dimitrie Gusti)

Sibilla

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

muzica preluată de pe youtube