Tablou mioritic : ” … cumpărătorul de singurătăţi … ”

Mozart Violin Concerto 5 (2of 5) Janine Jansen- violin :

MOTTO :

” Ceri prea … puţin regăsindu-ne ? Prea mult … căutându-ne ? Vom pătrunde, acolo, tamo daleko … daleko, unde nu se vând cioburi şi nu se cumpără singurătăţi, doar … se respiră a zbor, copacii sufletelor se-ntind unul spre altul din licărul tainelor albastre-n argintul prevestit de zâmbetul florilor de stâncă … ” ( Sibilla )

” cumpărătorul de singurătăţi … ”

…zilele s-au uscat in privirile noastre si doar orele, ele ma duc pe mine spre rechemarea cerurilor.
Fara amintirea cascadelor din umbra inchisorilor verilor noastre, noi doi riscam sa fim decat doua altfel de ceruri.
Ti-am promis ca voi fi in gara… inima mea batea pentru amandoi. A ta uitase …
Intensa marinimie….
Imi inmoi mopul intr-o galeata cu lacrimi si sterg urma pasilor tai necoborati. Niciodata nu ne-am intalnit cu adevarat…tu vindeai cioburi iar eu cumparam singuratati…
…si totusi dupa colt s-ar putea sa ma impiedic de un om pe care il voi intreba:
– Cate saruturi omoara un copac?
– Daca nu stii raspunsul,gaseste-te si incearca-te!!!, ma va sfatui el .

Pe tine tine-te in inima mea si lasa-ma sa ma incerc visandu-ti in vis!!!
Cer prea mult gasindu-ne ???

Liviu Elmmar – a dăruit Tabloul, textul aparţine Eugeniei Reiter

Între Cer şi Pământ, o şoaptă … Sibilla … undeva, departe, departe, un zâmbet cu iz de chihlimbar, cu gust de cireşe amare, cu sunet de violină visând surâs de izvoare, un zâmbet rătăcit demult tare într-o poveste, rămas agăţat de crenguţa unui fag zăpăcit jinduind la sărutul mesteacănului trist furişat într-o noapte în miezul inimii sale …. Miriade de cioburi vii, mi-au sfârtect nelinişti şi temeri, le-au spintecat dorul risipindu-l aiurea … Şi-am râs de mine, niciodată nu mă iau în serios, merit, nu merit, prea puţin contează, mă tresar zbor când mă-ntrunez clipocind la taclale cu, singurătatea mea …. acolo, în sâmburele de apă vie, sufletu-mi respiră liber, poate doar umbra petalei zâmbetului ce-am fost, dar, murmurând mugurii elegiilor atlante, dezvelindu-se de măştile impuse prea de timpuriu de baltagul hienelor mereu la păndă …. o aripă niţel obosită căutându-şi în tainele-i fiorii altor zori de zi în limpezimea cărora să-şi înmoaie încrâncenarea de-a supravieţui …

Mângâierea copacilor doinind copilului ce-am rămas cumva, legende nemuritoare … copacii copilăriei încă-mi mai sărută tâmplele solitudinii cu foşnetul paşilor nicicând umblaţi ai unor gânduri răzleţe poticnite-n culorile celor nespuse nicicui, nicăieri … şi m-alint cu amintirea tufei de zmeură a maicii mele, mi-aşez căpşorul în poala ei şi-acum caldă, ea ştie, mă ştie ca nimeni altcineva … nu zic nimic, mă abandonez mâinilor blajine, tăcerile-mi le sparge cu moliciune, blând : ” Ştiu, Niko, Ştiu, va fi bine … într-o zi, tamo daleko … ai să vezi ” … Majka nu minte, niciodată, doar mă ispiteşte, mă cheamă oare sau mă-mpinge înapoi … n-am chef a mă pierde-n visări cutremurătoare, nici timp n-am, mă bucur de clipa de-mpăcare … Tamo daleko, voi regăsi sărutul copacilor şi visu-ţi visându-mi în visu-mi …. daleko, daleko ….

Două singurătăţi , ” povestea copacilor goi ” …. ” doi copaci prin sărutul de fum aplecându-se unul spre altul ” …. ” spune-mi pădure, cu frunza rară, unde-i iubirea de astă vară nu ştie iarna să se îndure, de noi, copacii .. fărăpădure ” …. ” fără braţe cu ochii pustii, n-am să am ce întinde spre tine ” … Un fag şi-un mesteacăn , cioburi, cumpărătorul de singurătăţi şi … Cina oamenilor singuri … nu, sau … ei bine NU !

Nu ştiu, ceri prea …. puţin , găsindu-ne ?

Între Cer şi Pământ. o şoaptă … Sibilla … fără-ntrebări, azvârlind răspunsurile-n stâncă, urlă un munte, trosnesc speranţele spre … ieri …

Tamo daleko … doi copaci încumetându-se a-şi întinde braţele viselor unul spre altul, păcălind cu-o baladă adâncul şi-naltul, pe-o firimitură de Lună …

Sibilla

Cioburi …

voi regăsi cândva tainele visu-ţi visându-mi în visu-mi ..

şi-ai să devii şoapta-n care-mi voi poticni necuprinsu-mi .. ?

avea-oi putere a mă opri sărutului căuş, ori nu sau, poate da …

nu ştiu, nici eu, nici tu , doar elegia din parfumul sânzâienelor pe-o stea ..

Sibilla

Prezentul întotdeauna e garnisit cu cioburi de viitor. ( Vasile Ghica )

Respiraţia sufletelor zâmbeşte din plămădirea seninului cules de copaci în Templul singurătăţilor lacrimilor nicicând plânse .. ( Sibilla )

Eugenia Reiter&Liviu Elmmar&Sibilla