Tablou mioritic : ” … cumpărătorul de singurătăţi … ”

Tablou mioritic : ” … cumpărătorul de singurătăţi … ”

Mozart Violin Concerto 5 (2of 5) Janine Jansen- violin :

MOTTO :

” Ceri prea … puţin regăsindu-ne ? Prea mult … căutându-ne ? Vom pătrunde, acolo, tamo daleko … daleko, unde nu se vând cioburi şi nu se cumpără singurătăţi, doar … se respiră a zbor, copacii sufletelor se-ntind unul spre altul din licărul tainelor albastre-n argintul prevestit de zâmbetul florilor de stâncă … ” ( Sibilla )

dialogue

” cumpărătorul de singurătăţi … ”

…zilele s-au uscat in privirile noastre si doar orele, ele ma duc pe mine spre rechemarea cerurilor.
Fara amintirea cascadelor din umbra inchisorilor verilor noastre, noi doi riscam sa fim decat doua altfel de ceruri.
Ti-am promis ca voi fi in gara… inima mea batea pentru amandoi. A ta uitase …
Intensa marinimie….
Imi inmoi mopul intr-o galeata cu lacrimi si sterg urma pasilor tai necoborati. Niciodata nu ne-am intalnit cu adevarat…tu vindeai cioburi iar eu cumparam singuratati…
…si totusi dupa colt s-ar putea sa ma impiedic de un om pe care il voi intreba:
– Cate saruturi omoara un copac?
– Daca nu stii raspunsul,gaseste-te si incearca-te!!!, ma va sfatui el .

Pe tine tine-te in inima mea si lasa-ma sa ma incerc visandu-ti in vis!!!
Cer prea mult gasindu-ne ???

Liviu Elmmar – a dăruit Tabloul, textul aparţine Eugeniei Reiter

fant777

Între Cer şi Pământ, o şoaptă … Sibilla … undeva, departe, departe, un zâmbet cu iz de chihlimbar, cu gust de cireşe amare, cu sunet de violină visând surâs de izvoare, un zâmbet rătăcit demult tare într-o poveste, rămas agăţat de crenguţa unui fag zăpăcit jinduind la sărutul mesteacănului trist furişat într-o noapte în miezul inimii sale …. Miriade de cioburi vii, mi-au sfârtect nelinişti şi temeri, le-au spintecat dorul risipindu-l aiurea … Şi-am râs de mine, niciodată nu mă iau în serios, merit, nu merit, prea puţin contează, mă tresar zbor când mă-ntrunez clipocind la taclale cu, singurătatea mea …. acolo, în sâmburele de apă vie, sufletu-mi respiră liber, poate doar umbra petalei zâmbetului ce-am fost, dar, murmurând mugurii elegiilor atlante, dezvelindu-se de măştile impuse prea de timpuriu de baltagul hienelor mereu la păndă …. o aripă niţel obosită căutându-şi în tainele-i fiorii altor zori de zi în limpezimea cărora să-şi înmoaie încrâncenarea de-a supravieţui …

Mângâierea copacilor doinind copilului ce-am rămas cumva, legende nemuritoare … copacii copilăriei încă-mi mai sărută tâmplele solitudinii cu foşnetul paşilor nicicând umblaţi ai unor gânduri răzleţe poticnite-n culorile celor nespuse nicicui, nicăieri … şi m-alint cu amintirea tufei de zmeură a maicii mele, mi-aşez căpşorul în poala ei şi-acum caldă, ea ştie, mă ştie ca nimeni altcineva … nu zic nimic, mă abandonez mâinilor blajine, tăcerile-mi le sparge cu moliciune, blând : ” Ştiu, Niko, Ştiu, va fi bine … într-o zi, tamo daleko … ai să vezi ” … Majka nu minte, niciodată, doar mă ispiteşte, mă cheamă oare sau mă-mpinge înapoi … n-am chef a mă pierde-n visări cutremurătoare, nici timp n-am, mă bucur de clipa de-mpăcare … Tamo daleko, voi regăsi sărutul copacilor şi visu-ţi visându-mi în visu-mi …. daleko, daleko ….

Două singurătăţi , ” povestea copacilor goi ” …. ” doi copaci prin sărutul de fum aplecându-se unul spre altul ” …. ” spune-mi pădure, cu frunza rară, unde-i iubirea de astă vară nu ştie iarna să se îndure, de noi, copacii .. fărăpădure ” …. ” fără braţe cu ochii pustii, n-am să am ce întinde spre tine ” … Un fag şi-un mesteacăn , cioburi, cumpărătorul de singurătăţi şi … Cina oamenilor singuri … nu, sau … ei bine NU !

Nu ştiu, ceri prea …. puţin , găsindu-ne ?

Între Cer şi Pământ. o şoaptă … Sibilla … fără-ntrebări, azvârlind răspunsurile-n stâncă, urlă un munte, trosnesc speranţele spre … ieri …

Tamo daleko … doi copaci încumetându-se a-şi întinde braţele viselor unul spre altul, păcălind cu-o baladă adâncul şi-naltul, pe-o firimitură de Lună …

Sibilla

124ao0

Cioburi …

voi regăsi cândva tainele visu-ţi visându-mi în visu-mi ..

şi-ai să devii şoapta-n care-mi voi poticni necuprinsu-mi .. ?

avea-oi putere a mă opri sărutului căuş, ori nu sau, poate da …

nu ştiu, nici eu, nici tu , doar elegia din parfumul sânzâienelor pe-o stea ..

Sibilla

p96fg88g

Prezentul întotdeauna e garnisit cu cioburi de viitor. ( Vasile Ghica )

Respiraţia sufletelor zâmbeşte din plămădirea seninului cules de copaci în Templul singurătăţilor lacrimilor nicicând plânse .. ( Sibilla )

Eugenia Reiter&Liviu Elmmar&Sibilla

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Oaspeţi și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Tablou mioritic : ” … cumpărătorul de singurătăţi … ”

  1. eugenia reiter zice:

    imi pare rau ca ti-am zis… dar m-am simtit tradata.
    trebuia sa-mi spui

    sa nu fii necajit pe mine
    te rog

    Apreciază

  2. Sibilla zice:

    Scuze publice, Doamnă, voi face eu ce e de făcut … voi corecta şi voi repune-n drepturi autorul rândurilor , îmi pare sincer rău, mea culpa !
    Nu am ştiut că rândurile absolut sublime vă aparţin !
    Aveţi tot respectul şi admiraţia mea !
    stimă,
    Sibilla

    Apreciază

  3. eugenia reiter zice:

    Sibilla, acum e si mai grava eroarea:) Ai incurcat postarile, eu nu aici am facut specificarea, ci la alt text.
    Textele de mai sus nu imi apartin

    Asculta-ma putin:

    Randurile care imi apartin au disparut din textul de mai sus, ele se afla postate pe data de 1 februarie sub textul „Tablou mioritic – Sibilla”, in jur de 30 si ceva de randuri
    Mai precis de la
    „…iubirea asta o incalt, o respir,vine in chip de femeie aproape goala”

    pana la
    „…imi controlez pornirile, ridic o povara de sentimente
    si plec.”

    textul meu se numeste „sensul portocalelor”

    se afla, vad inca, la adresa:

    https://sfinx777.wordpress.com/2009/02/01/tablou-mioritic-%e2%80%9d-sibilla-%e2%80%9d/#comment-8418

    Sibilla, acela este textul meu, integral, postat sub semnatura Liviu Elmmar

    Cel/cea care l-a postat aici mi-a adaugat la el cateva semne de exclamare si puncte de suspensie + ca a modificat cateva substantive feminine si le-a trecut la masculin.

    Rugamintea mea este urmatoarea: ori imi posteaza textul EXACT asa cum l-am scris si specifica undeva ca imi apartine ori il scoti definitiv.

    Imi pare rau pentru intamplare.

    Adresa mea de email r_eugenia2001@yahoo.com

    Multumesc

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s