O ” palmă binemeritată … vom învăţa ceva ?

O ” palmă ” binemeritată … vom învăţa ceva ?

maini

MOTTO :

Educaţia este descoperirea treptată a ignoranţei noastre. ( Will Durant )

Graţian s-a întors în familie

REŞIŢA – Prin decizia dată marţi, Curtea de Apel a hotărât că minorul Graţian Gruia trebuie crescut de mama sa.

În mai 2007, Graţian Gruia, în vârstă de doi ani şi şase luni la vremea aceea, a ieşit la cumpărături cu bunica sa, în capitala Italiei.

Copilul vroia să se joace cu o maşinuţă, iar bunica l-a tras deoparte să nu-l calce maşinile de pe stradă. După puţin timp femeia a simţit o lovitură şi cineva i-a smuls copilul din braţe.

Erau carabinierii italieni, care crezuseră că femeia a bruscat copilul. După o serie de demersuri, în octombrie 2008, Graţian a ajuns înapoi în ţară. Băiatul nu a mers în sânul familiei, ci la un asistent maternal în localitatea Şopotul Vechi, unde a rămas o perioadă, perioadă în care familia a fost analizată şi consiliată.

Au urmat acţiuni în instanţă pentru ca Graţian să ajungă în sânul familiei. În primă instanţă, Tribunalul Caraş-Severin a decis că băiatul trebuie să revină în mediul familial. Sentinţa a fost atacată cu recurs de Direcţia pentru Protecţia Copilului.

Marţi, 3 februarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 3018/115/2008, a decis respingerea recursului şi a decis, la rândul său că minorul Graţian trebuie să fie crescut şi îngrijit de familia sa.

Nina Curiţa

nina.curita@informmedia.ro

Sursa : www.caon.ro

În opinia mea, Graţian s-a întors acolo unde e locul oricărui copil, lângă mama sa. Mama nu poate fi suplinită de nimeni şi nimic !


Decizia Tribunalului Caraş-Severin, respectiv a Curţii de Apel Timişoara, vin în întâmpinarea restabilirii legăturii afective a minorului, cu familia de provenienţă, respectiv mama şi bunicii materni, reintegrarea familială fiind de preferat asistenţei maternale, măcar acolo unde e posibil, cu sprijin, îndrumare, consiliere, efort, dar, merită încercat. Astfel, se păstrează şi îmbunătăţesc legăturile afective, emoţionale cu mama şi se evită riscul ruperii legăturilor cu familia, se ţine cont de faptul că asistentul maternal poate fii la un moment dat schimbat, copilul dat unui alt asistent maternal, riscurile instalării fenomenului de hospitalism sau, inadaptarea la noile condiţii de viaţă, mediu, fiind crescut, nu-l putem ignora,şi cred că suntem de acord că e important să fie prezentă şi întărită constanţa sub toate aspectele în viaţa unui copil. Cu puţină implicare din partea societăţii civile, a autorităţilor statului, a bisericii, a unor organizaţii de profil, etc. merită pusă în practică prevenţia şi prin urmare evitarea unor astfel de situaţii, evitarea deciziilor dure care pot afecta iremediabil creşterea şi dezvoltarea oricărui copil. Să sperăm că toţi cei implicaţi au avut a învăţa din toate şi, pentru Graţian întoarcerea în familie va fi de bun augur.

Acolo unde viaţa copilului nu e pusă în pericol şi condiţiile de viaţă, îngrijire, educare se pot îmbunătăţii, se preferă reintegrarea familială unei măsuri drastice de rupere de familie şi implicit luarea unei măsuri de plasament, căci, asistenţii maternali sunt reevaluaţi periodic şi există ” şansa ” de a li se ridica atestatul, caz în care se găseşte un alt asistent maternal pentru copil sau, instituţie de ocrotire, inutil să mai subliniem ce înseamnă toate aceste plimbări şi jocul de-a măsurile de protecţie … Ar fi de dorit ca evaluările iniţiale să fie făcute de către echipe de profesionişti, echipe pluridiscilpinare nu doar de formă şi pe hârtie, să se caute soluţii eficiente, să primeze acel interes superior al copilului pe care-l tot trâmbiţăm, o măsură de protecţie care are ca efect ruperea legăturilor afective cu familia să fie una ultimă, mai ales dacă există bunăvoinţă, cooperare, maleabilitate, implicare, profesionalism, dorinţă de responsabilizare, etc . E uşor să rupi , mult mai greu să crească la loc ce s-a frânt , nu-i aşa ?

Curtea de Apel Timişoara a judecat, marţi, cazul lui Graţian Gruia, faţă de care Italia şi-a declarat interesul, după ce a fost repatriat, ca urmare a ridicării lui de pe stradă, unde se afla cu bunica în faţa unui magazin, autorităţile italiene susţinând că era abuzat şi pus să cerşească. Magistraţii timişoreni au hotărât ca Graţian Gruia să fie încredinţat familiei. Hotărârea judecătorilor de la Curtea de Apel Timişoara este irevocabilă, putând fi atacatădoar la Tribunalul Caraş-Severin, prin procedura de contestaţie în anulare.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a explicat anterior faptul că până la data de 25 mai 2007 copilul Graţian (care împlineşte 4 ani în 21 martie 2009) a fost însoţit de mama sa, pe teritoriul Republicii Italia. În ziua de 25 mai 2007, copilul se afla în grija bunicii materne, fiind tot pe teritoriul italian.

„În acest context, copilul a fost ridicat de către autorităţile italiene, în timp ce se afla pe stradă, în faţa unui supermarket italian, împreună cu bunica maternă, deoarece, potrivit declaraţiilor acestor autorităţi (italiene-n.r.), bunica îl bătea şi îl ţinea cu ea pe stradă în scopul de a impresiona trecătorii şi de a obţine foloase necuvenite ca urmare a practicării cerşetoriei”, arată ANPDC.

La momentul preluării copilului de către autorităţile italiene, acesta se afla în îngrijirea bunicii materne, mama sa nefiind prezentă.

„La momentul preluării copilului de către autorităţile sociale italiene s-a constatat că acesta era nespălat, neîngrijit, subnutrit. Dat fiind gravitatea situaţiei copilului şi a relelor tratamente la care fusese supus de către familie, autorităţile italiene au manifestat o prudenţă sporită pe parcursul procedurii de repatriere al copilului”, susţine Autoritatea.

Potrivit acesteia, bunica maternă a făcut obiectul unei cercetării în cadrul unui dosar penal, aflat pe rolul Tribunalului din Roma, pentru rele tratamente aplicate minorului, o altă acuzaţie pentru fapte similare urmând a fi luată în discuţie şi de Tribunalul din Avezzano.

„Mama copilului a fost considerată de către autorităţile italiene ca fiind incapabilă de a avea grijă de copil într-o manieră corespunzătoare, date fiind circumstanţele care au stat la baza preluării minorului din familie de către serviciile sociale italiene”, susţine ANPDC, care mai arată că că între copil şi familia sa numai există nicio relaţie, copilul fiind ataşat de familia din Italia, unde urma să fie adoptat.

La rândul său, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin a explicat Tribunalului judeţean că Graţian s-a născut la data de 21 martie 2005, în municipiul Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, şi provine din relaţia de concubinaj a Graţielei Maria Gruia Graţiela şi Ionel Daniel Bogoevici.

Prin sentinţa civilă 3181 din 26 octombrie 2005 , Judecătoria Reşiţa a constatat că Bogoevici este tatăl copilului Graţian Gruia şi a încuviinţat ca acesta să poarte numele de Bogoevici.

Graţiela Maria Gruia, mama copilului în cauză, s-a născut la data de 30 mai 1984 , în oraşul Bocşa, judeţul Caraş-Severin , a absolvit şapte clase şi în prezent nu lucrează, iar Ionel Bogoevici nu a păstrat legătura cu fiul său.

Prin sentinţa civilă 903 din 22 martie 2006, dată de Judecătoria Reşiţa, Bogoevici a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere de 128 lei lunar pentru Graţian.

Sursa : www.banateanul.ro

Nu cunoaştem cu certitudine ce s-a întâmplat pe teritoriul Italei, decizia de oblgativitatea a plăţii pensiei de întreţinere de către tatăl minorului e pertinentă, înţelegem că până acum acesta nu a participat cu nimic la creşterea şi îngrijirea minorului ceea ce nu-i face onoare … E foarte uşor să blamezi o mamă, fără nici ce-l mai mic efort de-a înţelege cumulul de cauze care au generat situaţia prezentată. Consider că implicarea autorităţilor în sprijinirea sub toate formele a mamei care-şi doreşte copilul e primordială şi firesc ar fi ca aşa să fie, nu să se apeleze la măsuri drastice în situaţii de sesizare din partea oricui, căci, se impun analize : unde a fost tatăl, iată, subit prezent în viaţa copilului pe care totuşi nu-l revendică dar îşi dă cu părerea , există muncă de prevenţie în ce priveşte menţinerea legăturii minorilor cu familiile de provenienţă , adunăm date numai la solicitare sau ar trebui să fie unul din aspectele care să ne preocupe înainte de a da verdicte şi-a lua măsuri ce pot fi evitate, etc. ???

Cu puţin sprijin, mama poate găsi un loc de muncă, chiar şi cu jumătate de normă, acum există şi pensia de întreţinere, alocaţia copilului, poate totuşi … Zic că mamei, copilului, legăturii mamă-fiu trebuie să i se acorde o şansă !

Mi-aduc aminte o discuţie cu ani în urmă … era perioada sărbătorilor de iarnă, întrebasem un copil de ce preferă să meargă în vacanţă în familie şi nu doreşte să rămână în instituţie unde se pregătiseră ceva surprize, hrana zilnică era asigurată … ei bine, dată fiind o legătură afectivă strânsă cu acel copil, ştiam că-mi va spune , discutam mult fără piedici în acea perioadă … Răspunsul a fost firesc, simplu, n-am să-l uit, niciodată : ” Niko, nu-mi trebuie cadouri, nu vreau nimic, acolo în ţigănie, cu mama şi fraţii mei lângă mine simt eu sărbătorile de iarnă, ştiu că mă întorc aici, dar de sărbători acolo, mă simt eu acasă şi eu, mă simt eu … ” … se întorcea mereu zâmbind şi oarecum mulţumit. N-am să intr-un detalii, e doar o filă dintr-o poveste, povestea unui tânăr care ştiu că va reuşi şi care a menţinut legăturile cu familia, un pui de om cândva, un zâmbet poate-n viitor şi sper din suflet un caz fericit. ” Copii mei, vor avea sărbători în fiecare zi … ca să fie acasă, să nu se plimbe ca mine, Nico … tare-aş vrea să reuşesc … ”. Nu ştiu de se va ţine de cuvânt, ştiu că mai bine ca ei, cei care trăiesc departe de sânul familiei, nu ştie nimeni, trăirile, nemulţumirile, riscurile, atât de multe altele . Poate că din rândul lor ar trebui sprijiniţi viitorii lucrători sociali, pentru că ei ştiu mai bine ca oricine ce anume doare, cum doare, ce schimbări ar face, etc.

Revenind la … Graţian : ANPDC a fost informată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Caraş-Severin, nu cunaştem dacă există dovezi certe în ce priveşte acuzaţia de ” practicare a cerşetoriei ” sau doar o supoziţie a autorităţilor italiene bazată pe , posibilul excez de zel al carabinierilor, e doar un aspect de neneglijat totuşi. Merg mai departe, şi dacă a existat acest aspect, nicidecum de încurajat, dar nici de blamat şi-atât, pentru că :

– tatăl nu plătea pensie de întreţinere , nu exista în ” peisaj ” …

– statul român conform legislaţiei ar trebui să facă toate eforturile de , citez ” ocrotire a mamei şi-a copilului ” …

– repet, muncă de prevenţie, în vederea menţinerii legăturilor afective a copilului cu mama, cu familia sa, există oare cu adevărat ? …

– dacă protecţia socială ar viza îmbunătăţirea condiţiilor de trai a unei familii monoparentale, oare nu s-ar evita parte din asltfel de situaţii ? …

– aşa cum a fost găsit cu rapiditate tatăl minorului acum … abia acum, oare n-ar trebui să fim atenţi măcar pe viitor şi la acest aspect, căci ambii părinţi au datoria şi responsabilitatea a participa la asigurarea condiţiilor de creştere, îngrijire şi educare a unui copil …

– să recunoaştem că au existat o mulţime de cauze, de disfuncţionalităţi, de numai implicare nu, din partea mai multor factori …. nu scuz familia, dar nici nu pot cocoloşi autorităţile care, iată, acum apelează la măsuri drastice, dar, era de preferat o formă de prevenire a situaţiei, ceva nu funcţionează undeva … să nu fiu greşit interpretată, sociatatea civilă , instituţiile statului, familia, cu toţii de s-ar implica măcar un pic şi la timp, poate s-ar înjumătăţii numărul unor astfel de cazuri …

– nu spun că autorităţile italiene n-ar fi de bună credinţă, departe gândul, dar, cooperare, colaborare, maleabilitate, punctarea pe reintegrare familială, sublinierea luării de către autorităţile abilitate ( ambele state ) a unor măsuri care să aibă-n vedere evitarea pe viitor a unor astfel de situaţii, interesul superior al copilului, evitarea blamării din start ci sprijinire, consiliere, prevenţie … am să repet la nesfârşit … nu vindecăm o boală până nu găsim cauzele ce-au declanşat-o …

– n-ar trebui să ne privim mai întâi bârna din ochi ( protecţie socială : stat, autorităţi, societate civilă .. ) şi mai apoi paiul din ochii familiilor ?

– orice demers al oricui la un moment dat să nu uităm că poate afecta negativ pe termen lung dezvoltarea unui copil, afectivitatea, păstrarea legăturilor cu familia de provenienţă, având un rol deosebit de important…

– poate că această familie a greşit, dar, dacă s-ar simţi sprijiniţi, dacă li s-ar arăta cum să devină buni, cum î dorim cu toţii, mai ales că există bunăvoinţă în acest sens şi familia doreşte copilul, dacă s-ar simţi parte din această societate … oare nu există şansa să nu mai repete greşeala ci să se implice, să înveţe poate şi pe alţii …

– garanţii nu există aşa cum le dorim, nici prin măsura fermă de plasament la asistent maternal nu există garanţia absolută a unui succes, situaţiile sunt multiple, riscuri există, la fel avantaje şi dezavantaje …

Precum observăm, multe sunt de discutat, şi mai multe de îmbunătăţit … hibe multiple pentru că sistemul de protecţie socială nu e unul ca pe roate în România, există cauzele care duc la efecte, nu avem voie să ne prefacem la nesfârşit că n-ar fi aşa …. e uşor să rupi un copil şi să alegi ca măsură asistenţa maternală, dar, până s-a ajuns aci, unde a fost statul român, dar autorităţile, lucrătorii sociali pe acea zonă, autorităţile abilitate, societatea civilă, biserica , etc . …. Concluzionând, munca de prevenţie nu prea există şi-o spun cu blândeţe, dar, şi cu fermitatea pentru că mâine, poimâine, ne confruntăm cu alt caz şi altul şi altul … ne mai miră atunci imaginea noastră ca ţară ?

Personal, felicit deciziile instanţelor care au ales să acorde o şansă familiei, să sperăm în folosul şi interesul acestui copil, mai departe, lucrătorii sociali poate se vor urni să monitorizeze cazul, să intervină prin sprijin, munca în protecţia socială să nu vizeze doar latura juridică ci, mai ales cea psihologică, şi-am pus degetul pe rană ! Aici cred că se greşeşte din start, ne adunăm şi dăm verdicte, luăm măsuri drastice, suntem cu toţii plini de patos in faţa … efectului, dar, dar, dar …. cauzele, atenuarea lor, implicarea noastră a tuturor atunci când trebuie şi e necesar, oare n-ar eficientiza şi n-ar reduce numărul cazurilor de acest gen ?

Educaţia nu înseamnă cât de mult ai reţinut, şi nici măcar cât de multe cunoşti. Este capacitatea de a diferenţia între ceea ce ştii şi ceea ce nu ştii. ( Anatole France )

Educaţia înseamnă să ştii unde să te duci pentru a găsi ceea ce ai nevoie să ştii; şi înseamnă să ştii cum să foloseşti informaţiile pe care le afli. ( William Feather )

Educaţia este mişcarea din întuneric spre lumină. ( Allan Bloom )

Sibilla

informaţii de pe surse

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s