Tablou mioritic : ” Sibilla … ”

Tablou mioritic : ” Sibilla … ”

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă. ( Paulo Coelho )

cybillevazlat

Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile. ( Paulo Coelho )

Beethoven Violin Romance No.2 :

Sibilla …

Motto :

Pasiunea ne dă semnale care ne călăuzesc în viaţă. ( Paulo Coelho )

sensul portocalelor …

iubirea asta o încalţ o respir

vine în chip de femeie aproape goală

îmi închipuie trecutul şi-mi aminteşte viitorul
se amestecă prin simţurile mele
precum flacăra lumânării fără să dea umbră
eu mor acum

tu mă croieşti la loc după aceeaşi măsură

doamne ce neghioabă sunt

un monument locuit de mine însămi

învăţ cum să-mi lungesc viaţa nu cum să-mi amân moartea

să mi se agite lăutarul la ureche să-mi răscolească măruntaiele

nici un pictor nu va mânji pumnalul lui brutus

teribil gând

iubirea mea coboară cu încetineală nu intră în alta asemeni culorilor

abia atingând pământul morţii mi-au plutit mereu înainte

precum arcuşul trage nota cu întârzieri savante

iată ce impersonală sunt eu

prefer discuţia uşor infatuată îmi pun masca peste adevăratele intenţii

felul meu de a fi a stricat multe socoteli

mă storc în imediatul sufletului (amestecul meu preferat de adăpostire)

semănând a valsuri false în legănări de ah ah ah

posesiuni diluate

o singură pernă o venus reverenţioasă cu pijamaua mea

cu intonaţii de uluire

servindu-mă de cot ca să-mi sprijin capul absolut sculptat

cu picioarele împreunate în repaus stânjenit cresc priviri anonime

zumzet pasional la început de primăvară

lovindu-se de sâmbetele când numărul tranzacţiilor sexuale depăşeşte

cu mult calculele cele mai optimiste

îmi controlez pornirile ridic o povară de sentimente
şi plec

Eugenia Reiter

farkasos

” Doamnei şi Stăpânei mele, Femeia, cu plecăciune sărut mâna dreaptă şi cu sfioşenie pleoapa ochiului stâng. Vă mulţumesc pentru că citiţi ce zice Elmmar în desele lui momente de sinceritate. Mulţumesc Măriei Sale Sibilla pentru găzduire, încredere, răbdare şi dulce ceartă . Dacă mai şi greşesc uneori, ( sunt şi eu suflet uman ) aruncaţi toată vina pe bărbos . . . ”

Liviu Elmmar

galaxie1883965269melancolie7vn

” Sufletul sibilin, zminteşte deseori respiraţiile sale, doinind stins, licăr de nemurire foşnind a chihlimbar şi frământări de mesteceni, fagi, stejari, dorindu-şi îmblânzirea pornirilor spre pretutindeni, încumetându-şi paşii tresărind viori în sângele muiat în tunetul voinţei, împrăştiind parfumul florilor de stâncă asemeni Cerbului urletul dinaintea morţii … destinul poartă pecetea-ncruntată a solitudinii şi totuşi, parcă ticăloşia fiarelor dezlănţuite pe urmele durerilor Ciutei, a adus tainic vânticel de trăire ingăduită de Zei într-u îngenuncherea resemnării, într-u frângerea renunţărilor … undeva, cândva, ceva s-a schimbat … precum Apa Sacră cea Vie, glezna Sibillei zvâcneşte din nemişcare şi murmură izvoru-i de neînţelese prevestiri, ridică ochii trişti din Lumină şi-i sfâşie tălmăcire săgetată-n nopţile Lupilor … cei puţini ce pătrund dincolo de tăcerile sibiline, se-nfioară-a speranţă, mai mulţi sunt aceia ce hulesc şi suduie, înalţă blasfemii pogorâte din Iadul de dincolo de cuvinte … Sibilla zâmbeşte Cerului, cu braţele-i împreunate şovăind când a rugăciune, când a blestem, aparent înecată-n supărări, totuşi, dreaptă ridică vuiet cutremurător nainte vouă , şi tuturor incantând vise şi temeri, nelinişti şi spaime din premoniţiile-i doar Stâncile mai desluşesc balsamul liniştii ce s-o aşterne, abia după ce va să fie s-o împlinii … sosit-au Semnele, e timpul prigonirilor din urmă şi-a luptei zguduită-n toţi rărunchii de păcat şi disperare, curând, curând … sosi-va vremea întrupării elegiilor atlante în amară dulceagă Salvare, o scânteie şi-apoi alta şi alta şi … multe, Trezirea a clipocit respectul datorat Devenirii … când haita va-nţelege să supună patimile la picioare, din ceţuri vor străfulgera cărări, Calea spre Renaştere … nimic nu e întâmplător, ascultă, priveşte, simte, fii doar atent la toate şi … pregătit, Sibilla, suflet zbucium, venit dinspre nicăieri înspre pretutindeni se aşează la umbra Sfinxului, rosteşte ” OM ” şi, aşteaptă … EL e aici, celălat, peste tot … durerile dor, mai dureros e însă, să doară absenţa durerii, cât doare, mai poţi să alegi, să decizi … sunt o fărâmă de durere, durere a tuturor durerilor mele şi legendele din care mi-am regăsit surâsu-mi sibilin cântă balada Vulturului Sacru deasupra prafului de nouri , şoaptele gândurilor dezmorţite şuieră blând : ” Sibilla, Sibilla, Sibilla …. ” …. ”

( Sibilla )

Sandor Benko – Petite Fleur:

Lumea va fi adevărată atunci când omul va şti să iubească – până atunci, vom trăi crezând că ştim ce e dragostea, dar vom fi lipsiţi de curajul de a o înfrunta aşa cum este ea. Dragostea este o forţă sălbatică. ( Paulo Coelho )

tango-0228-cpia

Sibilla …

Sibilla …

o lacrimă … nicicând aievea plânsă a Sfinxului iubirii,

durerea-mbrăţişării tăinuite, fior în miezul nemuririi,

Sibilla …

metafora de neatins, fărâmă tânguită-n dorurile Lunei,

când patimă, când nor, ori vis, sau tunet, incă vie sumei ..

Sibilla …

poate-o fantasmă zămislită cândva sau, licăr , fire de poveste,

iluzia Femeii ce n-a fost, nu e.. şi, poate mâine, cine ştie … este …

Sibilla

ab71197tango-argentina-posters

Tango …

tangoul sufletelor rătăcite-n moale boare,

cu iz de regăsiri, ne moare, urlă, cere, doare …

şi din tristeţea frângerilor patimilor vii,

renaştem din iubiri, poesiilor, ca doi copii …

Sibilla

Am învăţat, nainte de-a mă-ntruchipa fărâmă suflet în scoica lacrimelor care-mi sunt culcuş, să fiu poem misterios şi taină sibilină-n toate, nicicând insinuantă, totuşi, de mii de ori am fost pecetluită astfel pe nedrept şi am ales să-mi rezidesc Altarul Nemuririi mai departe … prea departe, o filă, cândva Sacră Carte …. legendele Sibilelor, incă aripă , tânjind de zbor, departe, mai departe … metafora ce-mi arde … tamo, daleko … da, departe …

( Sibilla )

Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere! ( Paulo Coelho )

Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul. ( Paulo Coelho )

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti. ( Paulo Coelho )

Miracolele nu au nicio explicaţie, dar apar în viaţa celor care cred în ele. ( Paulo Coelho )

Eugenia Reiter&Liviu Elmmar&Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

muzica – youtube

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Oaspeţi, Sibilla, Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Tablou mioritic : ” Sibilla … ”

  1. ELMMAR zice:

    Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata …

    Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
    Nici dulce vin, nici apa de izvor.
    Saruturi n-om schimba in zori ; o data
    Nu vom privi amurgu-odihnitor.

    Ti-e aer soarele, si mie luna,
    Dar dragostea ce-o respiram e una.

    Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
    Cu rasul ei, o alta te-a legat,
    Dar spaima ta imi apartine mie
    Si tu, de boala mea esti vinovat.
    Mai dese intalniri nu vom avea,
    Caci linistea ni-e data doar asa.

    Suflarea mea in stihul tau e treaza,
    Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
    O, e un rug de care nu cuteaza
    Nici om sa se atinga si nici zeu.
    Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
    Aceste buze cu miros de vant !

    1913…Anna Ahmatova

    Apreciază

  2. Sibilla zice:

    @ELMMAR,

    Anna Ahmatova – Am si uitat cum se zambeste…

    Am si uitat cum se zambeste,
    De ger, mi-s buzele de iasca .
    Murit-a inca o nadejde,
    Un cantec nou o sa se nasca.
    Un cantec care, fara voie,
    Imi va porni spre judecata …
    Iubirea, insa, n-are voie,
    Cand stie a canta, sa taca.

    Vântul, zăpada, stejarii şi munţii mei … poate până şi tu, vei înţelege … :

    Serghei Esenin – Ceata, vînt, zapada si tacere

    Ceata, vînt, zapada si tacere,
    Raza lunii fîlfîie tacut.
    Inima c-o molcoma durere
    Îsi aduce-aminte de trecut.

    Spulberat, omatul se despica.
    Pe-asa luna, eu, pe-ascuns iesit.
    Îndesîndu-mi cusma de pisica,
    Casa parinteasca-am parasit.

    Iarasi sunt în locurile mele.
    M-au uitat? Sau minte ma mai tin?
    Stau mîhnit, ca un gonit de rele,
    Reîntors la vechiul meu camin.

    Cusma mi-o framînt fara cuvinte,
    Sufletul prin gînduri mi-l desir.
    De bunicii mei mi-aduc aminte
    Si de-nzapezitul cimitir.

    Toti vom fi acolo… Poti sa sameni
    Viata ta cu rîs sau cu tumult…
    Pentru asta trag asa spre oameni
    Si-i iubesc pe toti atît de mult.

    Pentru asta inima mi-i moarta
    Cînd privesc al anilor prapad…
    Vechea casa c-un dulau la poarta,
    Parca stiu ca n-am s-o mai revad.

    Sunt doar o fărâmă de suflet, un suflet sibilin, atât … un suflet ce-ţi trimite-un coşuleţ de zâmbete şi-ţi prezice, de, numai bine şi bucurii le meriţi şi-ai să-ţi aminteşti …
    Sibilla

    Apreciază

  3. eugenia reiter zice:

    Sibilla

    Aici se afla textul meu

    mai precis cele 30 si ceva de randuri de la
    „…iubirea asta o incalt, o respir,vine in chip de femeie aproape goala”

    pana la

    „…imi controlez pornirile, ridic o povara de sentimente
    si plec.”

    r_eugenia2001@yahoo.com

    Iti multumesc frumos daca ai incerca sa rezolvi problema.

    Ori mi se posteaza textul EXACT asa cum l-am scris si cum se afla publicat in volumul meu de poezii ori il stergi definitiv

    cu stima
    eugenia reiter

    Apreciază

  4. Sibilla zice:

    @eugenia reiter,
    Mulţumesc frumos pentru că m-aţi făcut atentă, am corectat şi vă rog orice altceva vă aparţine să îmi spuneţi şi fac deîndată modificările necesare …
    Încă o dată, îmi pare sincer rău pentru tot deranjul ce vi-a fost pricinuit !
    Stimă şi admiraţie !
    Sibilla

    Apreciază

  5. ELMMAR zice:

    Doamnei Eugenia Reiter,

    Sunt convins ca aveti dreptate.
    Intamplarea a foat asa:
    In hartiile mele am gasit ceva care avea ca titlu- (text),fara a fi semnat.Nu imi amintesc de unde a aparut.L am trimis Sibillei si poate confirma ca am ezitat sa i dau acceptul sa l posteze.Recitindu l am crezut ca este un text al meu mai vechi.N a fost asa.
    Va rog foarte mult sa mi iertati greseala absolut neintentionata si promit ca mi fac ordine in arhiva.
    Citesc cu mare placere versurile dumneavoastra,descoperindu va cu emotie la recomandarea amicului meu Cornel.
    Inca odata ,scuze!

    Apreciază

  6. Sibilla zice:

    @ELMMAR,
    DA !
    Confirm, aşa a fost !
    MEA CULPA !

    FIOR DE ZBOR…

    imi plange trupul slut, in jertfa norilor,
    a ghiocei si lut si a mirare…
    mi-e palma ratacita pe harfa codrilor
    si gleznele-mi strivite-n colivii de nepasare…
    ma arde inca o durere vie-n sale,
    si-un dor de-a fii strivită-n uitarea zorilor
    si de-as putea sa-mi plamadesc din patimi a visare,
    tot as pastra din mine un fior… sa zbor… sa zbor…
    Sibilla

    O melodie frumoasă …. :

    Duminică senină, Elmmar !
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s