Tablou mioritic : ” Discutii despre tristeti … „

Albinoni: Bella e l’Alba :

Tristetea este rana sufletului . ( Sfantul Ioan Gura de Aur )

Zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange . ( Anonimus )

Imprejmuirea trista a sufletului cu o scarba lenesa,pleoapele pandite de o aspra visare,asteapta o intamplare care sa ne adune.
Zambetul meu seamana mereu cu un zambet amintit pentru ca se prea inserase intre timpuri,ultima clipa fara zapezi.
“Si-mi era tarziu”-mi-am soptit certat,un cuvant greu de gandit.
Trebuie sa recunosc in inceputul lacrimei ceva care vine mai de departe pentru ca ne-am fi putut intampina din cand in cand cu cate o duminica.
Nu suferim prefacut!
Ninge ca-n pozele din abecedar pe cerul unei singuratati unde soarele mai topeste frigul cateodata dar nemaiavand culori pentru o vara.
Totul nu este decat un tipat lung din care abia se mai deosebesc cuvintele,pentru ca in Romania mi se pare ca nu se mai poate naste incaodata.
Curg zapezile iernii peste amaraciuni facandu-le si mai prelungi iar vanturile ne trimit si mai in adanc tristetile.Eu nu judec stramb o iubire si as vrea sa tac peste Romania in aceasta comuna armonie a tristetii dar spaima mea este ca ma pot ascunde oricand printre oameni,atata timp cat nu mai stiu din ce parte vine zapada!!!

Liviu Elmmar

Albinoni – Sonata n.6 :

Unii uita, unii nu uita amintirile din trecut. Unii plang de tristete, altii scriu poesii, ca sa-si uite durerea. ( Kazi Nazrul Islam )

Tristetea e doar un zid intre doua gradini. ( Khalil Gibran )

” Tristeti, invaluite-n alte tristeti, trosnind tristetile tristetilor in tristete … dor de zapada, fiorul dorintei de-a redescoperii curcubeul albului pur, impacarea cu sine-n inaltul adanc ce esti, abia apoi, poate umbra ce susoteste tresarind din lumina, ori poate clipa ce naste zambetul din neguri ingenunchiate-n taceri, si-n cele din urma dar nu urma urmelor, ci falfaitul zborului ce va sa vie, zdrobindu-ti dureri, vei reusi zamislirea iertarii si-mpacarea cu tot ceea ce merita … te trezesti intr-o dimineata fascinat exclamand : ” Ninge ! ” … poate fulgii ciresului timid, poate petalele zapezii de nu conteaza unde , poate mugurii visului devenit realitate, dar … Doamne, cand ninge, ninge … ninge cu soapte, cu ganduri, cu iubire, cu framantari, cu nelinisti, ninge cu dureri si dor, ninge cu, multe, dar, ninge … Ninge-ma, Doamne-n ninsoarea zapezii dinlauntrul meu, din albul albului inmugurit, voi inflori poate fulg, poate petala, poate surasul curcubeului zapezii zapezilor … ! „

( Sibilla )

” Muguri de fire de trezie, se tanguie a zbor si-a suras, deasupra prafului de nouri, tanjind Senin si Lumina, tresar samburii istoriei in fiece Altar ridicat de cei candva Liberi, iar eu, eu, farama de suflet a ceea ce fi-vom poate mai multi curand, ma zambesc in lemnul Crucii, ma rastorn inspre mine, ma regasesc in Cuvantul Dintai, ma culeg aripa din iubire caci Dumnezeu e-n toate si e Iubire … si, ma rog … ma rog intr-u Trezirea Spirituala a Neamului Sfant, a Sacrului OM, si ma rog intr-u Devenire ! „

( Sibilla )

” Cunoscand fosnetul tristetilor , simtindu-le gustul de lacrimi neplanse, invatam surasul, descoperim clipocitul viu al sperantei, ne reintalnim cu noi in noi si nu altundeva, si, ne trezim dorindu-ne aripe, ne ridicam poate chinuit, dar, pasim, si, orice pas, cat de firav, e un pas inainte … si tristetile au taina lor, nimic nu e intamplator in fascinanta zamislire a Creatorului, doar, sa-i patrundem sensul … „

( Sibilla )

Am invatat sa ma renasc …

am invatat sa plang, `n-ainte de-a ma naste cred, cine sa stie, poate,

si-apoi sa rad, apoi sa cant, sa stiu sa cad, sa ma ridic ca apa vie-n toate …

am invatat sa nu renunt, sa ma adun, sa lupt, sa ma culeg din soapte,

si-apoi sa ma infrunt zambind, neam de pelasg, tasnind mereu din noapte …

( Sibilla )

” Regasindu-te-n lacrima, redescoperi taria de-a Deveni OM, caci lacrima e izvorasul surasului ce va rasarii zambete, cheita lacatelor ce vor slobozi suvoaie poate, e-n miezul miezului tau, oricat ai cauta-o aiurea, pretutindeni, ea, e acolo, mereu acolo, in taina scoicii ce esti, te asteapta, vine-n intampinarea ta, doar sa vrei s-o atingi si-apoi s-o apuci cu mainile-mpreuntate-n rugaciune, va deschide portite nebanuite, luminand perla ce poti fii, daca vrei cu adevarat … nu inchide lacrima-n incremenire, redai libertatea … poti asta ! „

( Sibilla )

Nu putem invata fara durere.(Aristotel)

Daca ar trebui sa aleg intre durere si nimic…as aleaga durerea. (William Faulkner)

Liviu Elmmar&Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro si intelepciune.ro

Albinoni – sonata – youtube