Vă mai amintiţi de tragedia de la Anina, domnule Băsescu ?

MOTTO :

Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare.  ( Blaise Pascal )

Tatiana Stepa – Imnul minerilor.avi :

Morţi uitaţi, promisiuni neonorate

Miercuri, 14 ianuarie 2009, se împlinesc trei ani de la accidentul minier în care şi-au pierdut viaţa şapte persoane. O tragedie cumplită în urma căreia au rămas copii şi oameni necăjiţi. Un eveniment care a dus la închiderea Minei Anina şi, practic, la distrugerea oraşului.

Privire în trecut

În ziua de 14 ianuarie 2006, la puţul I, în sectorul III Vest al minei, a avut loc o puternică explozie. Catastrofa s-a petrecut la orele 5.30 dimineaţa. Explozia a avut loc ca urmare a „împuşcării frontului fără verificarea prealabilă a concentraţiilor de metan din zonă“, în timpul în care majoritatea muncitorilor din subteran serveau masa. Aşa cum reiese din raportul de expertiză tehnică întocmit de INSEMEX Petroşani, în zonă a fost o acumulare de metan care s-a aprins prin „scânteia electrică produsă prin scurtcircuitarea cablului, în momentul acţionării explozorului“ de către artificier. Consecinţa acestui eveniment trist a fost accidentarea a 14 muncitori, dintre care 7 mortal şi 7 cu incapacitate temporară de muncă. Cei şapte mineri morţi sunt: Dănuţ Puşcău, Daniel Vânău, Virgil Schneider, Matei Izvernariu, Gheorghe Marişescu, Marc Ioan Vasile şi Daniel Cristian Bălan. Nu a trecut mult timp şi sute de oameni s-au adunat la puţul I. Toţi sperau ca zvonurile privitoare la victime să fie infirmate. Ortaci din toate schimburile, familiile minerilor, prieteni şi rude, oficialităţi, toţi cu durerea întipărită pe feţele lor, au umplut ambele incinte ale minei. Printre primii ajunşi la mină, după tragedie, a fost primarul oraşului, Gheorghe Neicu, profund marcat de catastrofă. Apoi, au început să apară şi oficialităţile judeţene printre care preşedintele CJ, Sorin Frunzăverde, şi subprefectul Albert Sereş. În jurul orelor 10.30, la faţa locului, a sosit şi ministrul Economiei şi Comerţului de la acea vreme, Codruţ Şereş. Între timp, echipa de salvatori de la Mina Anina şi salvatorii de la „Salvamin“ Petroşani, care au sărit în ajutorul ortacilor de la Anina, au reuşit, după aproape cinci ore, să scoată din mină trupurile neînsufleţite ale victimelor. Corpurile celor 7 mineri decedaţi au fost duse, imediat, la Spitalul Judeţean din Reşiţa pentru efectuarea autopsiei. Pe măsură ce numărul oamenilor adunaţi în cele două curţi ale puţului I creştea, au apărut şi acuzaţiile aduse de aceştia conducătorilor S.C. Miniera Banat S.A. şi liderilor de sindicat, Ioan Pîrvu (lider sindical la E.C.Anina) şi Adrian Burlui (pensionat în noiembrie 2005 şi fost preşedinte al Ligii Sindicatelor Miniere din Banat). În 14 ianuarie 2006, la orele 18.47, la puţul I au ajuns preşedintele României, Traian Băsescu şi primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. După ce a stat de vorbă cu cei din conducerea minei şi cu membrii comisiei de cercetare a accidentului de muncă, şeful statului a ascultat şi părerea unor mineri din Anina. Apoi, în cadrul unei discuţii private cu preşedintele Consiliului Judeţean, Sorin Frunzăverde, preşedintele României a făcut următoarea recomandare: „… mina să fie închisă, oamenii să fie disponibilizaţi şi vom vedea ce facem cu Anina“. De fapt, atunci s-au promis multe pentru Anina.

Anina, azi, 14 ianuarie 2009

Starea actuală a oraşului demonstrează că ceea ce a spus atunci şeful statului au fost doar vorbe aruncate în vânt. Nici o autoritate care s-a perindat atunci prin Anina nu a făcut ceva pentru oraş. Nici măcar nu şi-au adus vreo contribuţie ca ceea ce a rămas din unitatea minieră să ajungă muzeu. Cu siguranţă doar betoanele turnate, superficial, pentru conservarea minei nu aduc linişte nici celor care au pierit în adâncuri. Azi, şomajul e de 8,08%, majoritatea tinerilor au plecat să lucreze în Germania, Italia şi Austria. Primăria nu are bani nici să plătească salariile propriilor angajaţi. Cu atât mai mult pentru a cofinanţa vreun proiect. Nu are sens să spunem mai multe. Uneori cuvintele sunt de prisos. Şi ce impact pot avea nişte cuvinte dacă moartea atâtor oameni şi lacrimile celor rămaşi în urmă nu au avut nici un impact asupra celor care ne conduc.

Nina Curiţa

nina.curita@informmedia.ro

Sursa : www.caon.ro

Anina de altădată :

Anina – Steierdorf :

14 ianuarie 2006

Reşiţa, România – La mina Anina, din judeţul Caraş Severin, o explozie cauzată de acumularea de gaze a ucis 7 mineri şi a rănit grav alţi cinci. Deflagraţia s-a produs sâmbătă dimineaţa, în jurul orei 5.50, cu o jumătate de oră înainte de sfârşitul shimbului 4. În acel moment în subteran se aflau peste 200 de ortaci.

Cei cinci mineri răniţi în mina Anina au fost transportaţi la Spitalul Judeţean din Reşiţa. Medicii spun că doi dintre ortacii răniţi sunt în stare gravă, ei suferind arsuri pe 60% din suprafaţa corpului. Cei doi pacienţi vor fi transferaţi la o clinică de arşi din Timişoara. Medicii din Reşiţa sunt rezervaţi privind şansele acestora de a supravieţui.

Şi tot la Spitalul Judeţean din Reşiţa au fost internaţi alţi trei răniţi în urma exploziei din subteran. Unul dintre pacienţi este în comă de gradul I, după ce a inhalat monoxid de carbon, iar doi ortaci sunt în afara oricărui pericol.

Liderul de sindicat, Adrian Vlad a declarat pentru Antena 3 că explozia s-a produs la abatajul 86, unde lucrau 10 oameni, la o adâncime de 1.000 m.

Ministrul Economiei şi Comerţului, Codruţ Sereş a plecat la Anina împreună cu o echipă de experţi pentru a evalua accidentul. Prefectura şi Inspectoratul Teritorial de Muncă au fost anunţate în vederea începerii unei anchete asupra cauzelor care au provocat acest accident.

Anina este cel mai important centru carbonifer al Banatului, cu cea mai adâncă mină din Europa, având orizont de lucru la peste 1.000 metri sub pământ.

Accidentele în minele din România nu sunt o raritate. Anul trecut, doar la exploatările miniere din Valea Jiului au avut loc 225 de accidente, soldate toate cu incapacitate de muncă. Mai mult, inspectorii afirmă că majoritatea accidentele din subteran se produc din cauza lipsei echipamentului şi a dotărilor minime necesare.

Liderul Centralei Naţionale Miniere, Marin Condescu a declarat pentru Realitatea TV: „Nici una dintre minele din România nu mai este sigură. În cele mai multe mine ne asigurăm pe piele noastră. Toate minele sunt cu risc foarte mare”.

Sursa :

http://ro.wikinews.org

Aşa arată Anina acum … şi totuşi, locuitorii din Anina transmit un mesaj şi mai speră în Lumină ! Îi aude cineva ?

Efectele coşmarul de la Mina Anina se resimt :

La trei ani de la explozia din Mina Anina din judeţul Caraş – Severin, rudele victimelor trăiesc sub semnul întrebării şi al neputinţei. Şapte mineri şi-au pierdut viaţa în mină şi alţi trei şi-au văzut moartea cu ochii în explozia de la Anina. Soţiile minerilor încearcă de atunci să afle ce s-a întâmplat şi să îşi primească banii cuveniţi. Aceştia speră că minerii din Valea Jiului să fie curajoşi şi să spună adevărul despre condiţiile în care sunt forţaţi ortacii să muncească.

Mihaela Strachină este soţia lui Marcel, unul dintre supravieţuitorii exploziei. Ea a acuzat conducerea minei Anina că obişnuia să trimită oamenii la moarte sigură, încă dinainea evenimentului.

Mihaela Strachină

Deşi se cunoştea faptul că, în subteran, concentraţia de gaz metan este mult peste limita de siguranţă, minerii erau obligaţi să lucreze în continuare, altfel nu-şi luau banii. Marcel venea acasă şi spunea că îl doare capul de aproape o lună, îl doare capul de câte ori intră în subteran. Spunea că acolo se întâmplă ceva, iar şefii în trimit să muncească aşa.

Femeia le cere oamenilor din Valea Jiului să vorbească, pentru că a trecut mult timp fără să se facă lumină în acest caz.

Mihaela Strachină :

Oameni buni, oameni din Valea Jiului, nu vă lăsaţi, nu tăceţi, spuneţi adevărul. Nu vă lăsaţi duşi cu vorba. Nu vedeţi că minerilor le este frică să vorbească? Aşa au făcut şi la Anina. I-au dus cu vorba până ce s-a muşamalizat tot, până ce au închis mina. Am deschis un proces care de trei ani bate pasul pe loc. Este greu, este foarte greu, am ajuns să nu mai folosesc maşina de spălat fiindcă consumă curent. Ce am câştigat, unde am ajuns? Ne întoarcem cu 50 de ani în urmă? Asta-i dreptatea în România?

Adina Sneihder a rămas singură, cu şapte copii în urma exploziei de la Anina. Cel mai mic este în clasa întâi, iar cel mai mare, în clasa a XI-a. Femeia a aflat anul trecut că este bolnavă de cancer de col uterin. Se chinuie acum să îşi crească copiii.

Adina Snaider :

Nu am dat Mina în judecată. Nu avem bani pentru aşa ceva. Ceilalţi se judecă de trei ani şi nu au rezolvat nimic. Copiii primesc o bursă de 300 şi ceva de lei la care se adaugă 100 de lei – pensia după tatăl lor. Eu muncesc aşa bolnavă şi câştig 1000 de lei pe lună. Nu mă plâng de bani, Dar nicio sumă nu poate înlocui viaţa unui om, viaţa tatălui lor.

Mihai Bălan este părintele care a ajuns să-şi îngroape fiul de nici 30 de ani. Fiindcă nu au fost găsiţi vinovaţii, omul şi-a pierdut încrederea şi respectul pentru autorităţi.

Mihai Bălan – tatăl lui Daniel:

1038 de zile sau 148 de săptămâni au trecut de când fiul meu nu s-a mai întors de la muncă, din mină. Ce simt acum? Simt dispreţ pentru justiţia română, dispreţ pentru premierul Tăriceanu şi pentru preşedintele Băsescu. A fost în 14 ianuarie 2006 aici, a venit, a văzut şi a plecat. În rest, niciun semn pentru familiile care au rămas, nici un semn pentru ceea ce a fost oraşul Anina. Anina este un oraş mort acum. Nu oferă nici o alternativă.

Sursa : www.analogtv.ro

Da, domnule Băsescu, acestea sunt cuvintele care vă sunt adresate … supravieţuitorii  exploziei de la Mina Anina, judeţul Caraş-Severin, rudele, familiile ortacilor morţi, vă transmit ceea ce simt, dispreţul lor … ” simt dispreţ pentru preşedintele Băsescu ” …

” Prima concluzie a Comisiei de ancheta a Inspectoratului de Protectie a Muncii a fost ca explozia nu a avut loc din cauza unei erori umane. Cercetarile au demonstrat ca artificierul prezent in abatajul de la Anina nu a apucat sa detoneze incarcatura exploziva, accidentul producandu-se din alte cauze.

Pe de alta parte, sindicalistii minieri acuza Guvernul de neglijenta si rea vointa, considerand ca accidentul de la Anina este o consecinta a unor politici si strategii superficiale, lipsite de interes fata de minerit, promovate cu precadere din 1997. ”

Sursa : www.hotnews.ro

Cuvinte rostite cu 3 ani în urmă … :

„Ca sa exploatezi in conditii de siguranta, trebuie sa faci investitii. Acest principiu este pe ultimul loc pentru autoritatile romane. Pe ele nu le arde decit atunci cind se intimpla un accident sau o criza a gazului de genul  celei dintre Rusia si Ucraina, cind isi dau seama ca si carbunele, si huila sint importante”, spune Ion Popescu, presedintele Confederatiei Nationale Sindicale „Meridian”.

Mai e de adăugat ceva ?

Da, creştinescul : Dumnezeu să-i hodinească pe ortaci !

Noi, să nu uităm şi mai ales să nu credem în promisiuni mincinoase … îşi amintesc de noi doar atunci când cerşesc voturi, atât …

Vă mai amintiţi de tragedia de la Anina, domnule Băsescu ?

” Omul este singurul animal care râde şi plânge; pentru că el este singurul animal care îşi dă seama de diferenţa dintre ceea ce este şi ceea ce ar trebui să fie. ”  ( William Hazlitt )

” Omul este un fir de praf pierdut în nemărginire, înzestrat însă cu scânteia divină. De aceea adesea îşi depăşeşte condiţia, caută neobosit, riscă, descifrează tainele universului, iar în cele din urmă îşi fixează privirea spre cer şi nu se sperie de sfidările sale. ”  ( Vanga )

Sibilla

Informaţii preluate de pe surse

muzica si imagini preluatede pe youtube