Sărbătorile de iarnă şi aflarea Ursitei

Sărbătorile de iarnă şi aflarea Ursitei

REŞIŢA – În zona Banatului Montan, obiceiurile de Anul Nou aduc gospodarilor sănătate, rod în muncă, spor la toate.

Nu-i niciunde ca-n Banat!

La fel ca peste tot în ţară, cel mai cunoscut obicei de Anul Nou este Pluguşorul care are un caracter agricol. În Banatul de Munte se mai practică multe alte obiceiuri.

La sat, femeile în vârstă şi fetele nemăritate, în seara din ajunul Anului Nou iau o ceapă şi o taie în 12 bucăţi care reprezintă lunile anului.

În albiuţele desfăcute şi numite pentru fiecare lună se pune sare. Care va avea mai multă apă se crede că va fi luna cea mai ploioasă. Un alt obicei este scularea vitelor. În ajun fata de măritat, merge în grajdul vitelor şi dă cu piciorul într-un bou zicând: „Hai Bălan, ăst an! Alt an!“ la a câta lovitură se ridică boul, se marchează numeric anul în care se va mărita fata.

Lătratul câinilor auzit de fata care ieşea de la masa Sf. Vasile era semn că într-acolo se va mărita. Fata care auzea lătratul câinelui bătrân, va lua un om vârstnic. Tot în Banat, la Anul Nou se obişnuieşte să fie ridicaţi copiii sub un an la grindă.

Părinţii copiilor aduc, la masă, plocon. Moaşa ia pruncul şi ţinându-l vertical îl ridică de trei ori cu capul până la grindă, urându-i să crească mare şi voinic, să fie norocos şi sănătos. Se credea că aceluia care strănuta în noaptea de Anul Nou îi va merge bine, iar părinţii îi numeau vitele din curte, socotind că are noroc la ele.

Anca Preda

Sursa : www.caon.ro

sarb_de_i_02

Cel mai cunoscut, de altfel în toată ţara, este PLUGUL sau Pluguşorul – un străvechi obicei cu caracter strict agricol. Fiindcă în acest an nu este zăpadă, urătorii vor pune plugului roţi şi vor pleca pe la casele oamenilor. De obicei, plugul real sau special făcut din lemn, era pus pe o sanie.

În ziua de Anul Nou, tinerii însoţind o imitaţie împodobită de plug sau chiar un plug răsturnat şi tras pe două roate de câte doi sau mai mulţi boi umblă pocnind din bice, din casă în casă recitând versurile binecunoscute ale ocupaţiei agricole: aratul, semănatul, seceratul, căratul, măcinatul, coacerea pâinii, iar în încheiere urarea de sănătate, de bine şi un an fericit. Este de la sine înţeles că gazda îi serveşte pe urători cu răchie fiartă cu zahăr şi scorţişoară, cu cârnaţi prăjiţi şi tradiţionalele ,,meşpaiţuri”- prăjituri mici şi delicioase a căror reţetă este ţinută secretă de fiecare familie în parte.

Un produs tradiţional dulce în Banat de sărbătorile de iarnă este plăcinta din aluat românesc nedospit, aluat din care se întinde o foaie aproape transparentă şi peste care se presară ludaie rasă cu zahăr (dovleac dulce şi roşu) sau brânză dulce cu stafide şi smântână sau mere. Se stropeşte cu ulei, se rulează şi se coace la cuptor rezultând o plăcintă superdelicioasă. Când vin colindătorii, se practică şi SEMĂNATUL de Anul Nou şi constă în aruncarea de boabe grâu peste urători prin casă. A doua zi, grâul este strâns şi este pus la încolţit.

Un alt obicei practicat de romii de la marginea localităţilor este VASILICA. Se ia un cap de porc, se împodobeşte şi machiază şi se folosesc pentru asta crenguţa de brad, cerceii, salba şi legătura de cap. Cu acesta se ,,joacă Vasilica” adică, se cântă sau se recită un cântec cunoscut şi nu de puţine ori plin de glume deocheate la adresa gazdei sau a nevestelor ,,care au călcat strâmb”- adică, au fost infidele.

SORCOVA – este un obicei de Anul Nou practicat de copii. Se fac în schimbul unor compensaţii (mai ales bani), urări de mulţi ani cu sănătate.
În acelaşi timp, babele şi fetele nemăritate nu stau degeaba. În seara care precede Anul Nou, sunt practicate o seamă de datini şi credinţe cu referire la mersul vremii şi mai ales la soarta tinerilor.

CALENDARUL de ceapă
În seara din ajunul Anului Nou se ia o ceapă şi se taie în 12 bucăţi reprezentând lunile anului. În albiuţele desfăcute şi numite pentru fiecare lună se pune sare. Care va avea mai multă apa se crede că va fi luna cea mai ploioasă. Dacă vreuna din albiuţe nu lasă apă, marchează o lună secetoasă.

PUNŢILE – când toca popa în ajunul Anului Nou, fetele se duceau după crenguţe de măr dulce să facă din ele punţi, în credinţa că vor visa noapte ursită. Punţile prevesteau fetelor în dimineaţa Anului Nou cum vor fii viitori lor bărbaţi. Dacă puntea va fi cu chidă (brumă) e semn că fata va lua om bogat, altfel va lua om sărac. Unii flăcăi furau punţile fetelor, aşa că pentru ele era semn, că în acel an vor pierde rânduiala măritatului.

VĂRGELATUL – se practică în ajunul Anului Nou. Pe masă sub străchini sau ulcele erau puse anumite obiecte, bani, grâu, oglindă, pieptene, ac, pâine, etc. Fata sau băiatul ridică trei oale ( străchini ) şi dacă iese la iveală acul, pâinea şi pieptenul, înseamnă că va lua om bogat, dar jimbat. Se făcea haz dacă erau nimerite obiecte ce semnificau defecte.

PERII PE FOC – se pun pe vatra încinsă sau pe plita cuptorului doi peri din spinarea porcului, unul reprezentând o fată, celălalt un băiat. Dacă perii arzând se depărtează, tinerii nu se iau. Dacă se apropie răcindu-se e semn de împreunare.

SEMINŢE DE CÂNEPĂ – se pun pe plită sau în vatră pentru ai casei. Dacă sămânţa plesnită va sări în foc sau la uşă, e semn că omul va muri. Dacă va sări la icoană, e semn bun. Se mai puneau seminţe pentru vitele din curte şi chiar pentru semănături.

Seminţele plesnite erau amestecate dimineaţa cu altele şi se dădeau la lighioane urându-le: ,, Să trăiască, Să crească, să se prăsească, ca frunza-n codru, ca nisipul în mare”.

NUMĂRĂTOAREA PARILOR – se făcea în noaptea de Anul Nou, de la 10 la 1. Parul cu numărul 1 se însemna cu un fir roşu. Dimineaţa se observau parii. Dacă acel par însemnat nu avea coajă, ursitul va fi sărac, dacă parul era înalt şi subţire, bărbatul va fi frumos, calităţile ursitului fiind categorisite în funcţie de parul însemnat.

SCULAREA VITELOR – era făcută în ajun de fata de măritat, care mergea în grajdul vitelor şi dădea cu piciorul într-un bou zicând: ,, Hai Bălan, ăst an ! Alt an ! “ la a câta lovitură se scula boul, se marca numeric anul în care se va mărita fata.

OGLINZILE – erau puse de fetele de măritat în noaptea din ajunul Anului Nou. În cele patru colţuri ale oglinzii erau aprinse lumânări. Fata se dezbrăca până-n brâu, se despletea, apoi ocolea oglinda de trei ori. Privea în ea şi îşi vedea soarta. Dacă lua văduv, îl vedea înconjurat de copii, dacă va muri şi nu va mai avea soartă, va observa un coşciug.

CEARA ÎN APĂ – era obicei practicat tot în seara ajunului de Anul Nou. Se puneau două picături de ceară şi se agita vasul. Dacă picăturile de ceară se apropiau, era semn că tinerii se vor lua.

GRÂUL ŞI NUIAUA DE ALUN – prin invocaţie textul se apropia de descântecul vrăjilor. În timp ce se arunca grâu peste un coteţ, se bătea cu nuiaua de alun şi se zicea: ,, Tu, băţ de alun / Să mi-l arăţi mâine / Venind ca un nebun.”

OASELE – rămase de la piftii erau luate de fată ori de băiat şi numite pentru acest an, la anul, sau la doi ani. Apoi era strigat câinele. Pe care os punea întâi gura, atunci se credea că se va mărita fata. Într-o altă variantă a obiceiului, fata lua oase pe care le numea cu numele băieţilor care o plăceau. Pe care os punea cîinele întâi gura, pe acel băiat îl va lua fata.

LĂTRATUL CÂINILOR – auzit de fata care ieşea de la masa Sf. Vasile era semn că întracolo se va mărita. Fata care auzea lătratul câinelui bătrân, va lua un om vârstnic, iar care auzea lătratul unui căţelandru, va lua om tânăr.

Autor articol : Vali Popovici

Sursa : Amos News

fay-the-winter-elf

Sărbătorile şi aflarea ursitei

Solstiţiul de iarnă era în vechime momentul propice pentru a descifra tainele cerului. Este unul din momentele în care se făceau rugăciuni la stele pentru aflarea ursitei, se prognoza vremea, se chema norocul, se făceau urări. Şi astăzi se mai păstrează credinţa că în noaptea de Anul Nou îţi poţi vedea ursitul în oglindă, în fântână sau în vis.

Datina Vergelului se înscrie în acestă linie. La casa unui om, flăcăii şi fetele se strângeau în noaptea de Anul Nou spre a-şi cunoaşte ursita. Într-un vas cu apă neîncepută fiecare punea câte un obiect (un inel, un ban, un cercel, un nasture etc.) Cu un vergel (nuia de alun înverzită), vergelatorul bătea în marginea vasului rostind un colind de bună-urare. Apoi, un copil neprihănit scotea pe rând obiectele. Cel al cărui obiect va fi fost scos primul avea să-şi primească sorocul de la Sf. Vasile. Procedura continua la fel cu ceilalţi sfinţi din calendar, până se epuizau obiectele.

În alte părţi, în noaptea de Anul Nou, flăcăii şi fetele merg la pomii din livadă cu busuioc şi fir roşu, cu ochii închişi, şi leagă firul de un pom. Dimineaţa merg să vadă pomul. După cum e pomul aşa va fi şi ursita. De e pomul mare şi fără noduri, e motiv de bucurie. După o altă tradiţie, ei aleargă prin curţile vecinilor aruncând cu seminţe de mei şi cânepă în geam. Cei din casă răspund „ca mine, ca mine”. Dacă cel care a răspuns e bătrân înseamnă că şi ursitul e la fel şi tinerii se întristează.

Viitorul nu poate fi numai descifrat, dar şi influenţat. Aceasta este şi rolul colindelor şi urărilor care se fac în această perioadă.

Sursa : ro.altermedia.info

imgo2xyh7

Trăim în era tehnologiei, deci teoretic ar trebui să uităm de ce era important odinioară pentru bunicii noştri. Nici gând. Superstiţiile sunt la loc de cinste la români. Şi mai cu seamă pentru noaptea de Revlion, când ele devin literă de lege!

Ghinionul. De el se feresc toţi. Ca să vă puneţi la adăpost, în ziua de 31 decembrie nu tăiaţi cu foarfeca, nu călcaţi şi nu spălaţi rufe! In schimb, ca să aveţi noroc şi bunăstare, cumpăraţi-vă o crenguţă de vâsc. Şi tot pentru noroc. Se spune că cei care poartă roşu în noaptea dintre ani, vor avea noroc.

Şi nu uitaţi! La miezul nopţii uşile trebuie deschise pentru ca anul vechi să iasă şi să lase loc celui nou care aduce sănătate, fericire şi mult noroc. Atenţie însă la prima persoană care vă trece pragul casei. Dacă va fi o femeie, superstiţia spune că anul va fi mai puţin bun.

Sursa : www.caon.ro

Tradiţia nu înseamnă că cei vii sunt morţi, ci că morţii sunt vii.  ( George Santayana )

Tradiţia este o comuniune cu misterul istoriei.  ( N A Berdlaev )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

informaţii preluate de pe surse-google.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Sărbătorile de iarnă şi aflarea Ursitei

  1. g1b2i3 zice:

    Draga Sibilla,nu cunosc prea multe obiceiuri si traditii.cei ca mine,nascuti si crescuti la bloc n-au de unde sa cunoasca.In fiecare zona sunt alte traditii.
    Am trecut pe la tine sa-ti urez La multi ani,multa sanatate,An nou fericit,bucurii,realizari si multa iubire.
    Gabi.

    Apreciază

  2. Sibilla zice:

    @Gabi,
    Eu le cunosc mai bine pe cele din satul copilăriei dar, recuperez … 🙂
    La Mulţi Ani cu bucurie, sănătate, împliniri !!!
    Sibilla

    Apreciază

  3. geomarz zice:

    Este un obicei al carui sens nu prea il stiu bine.
    Nu am avut nciodata grija cand auzeam in copilarie despre el.
    Acum as fi vrut sa ii acord mai multa atentie.
    Se numeste „mozomăinili”.
    Este ceva legat de purtatul unor masti si de interdictia de a le scoate intempestiv cu dreptul celui demascat de a-l ucide pe intrus.

    Apreciază

  4. Sibilla zice:

    @geomârz,
    Cunosc, să zicem că eu mă cam joc cu focul şi nu numai, dar, mizez pe faptul că-s din neamul lor, al Nemuritorilor, cineva trebuie să se ” sacrifice ”, dacă mai şi scapă nevătămat, se cheamă că musai aparţine Sibilelor, adicătelea e predestinat …. n-o luai pe arătură, doar că de voie de nevoie, mi se cam impune să iau în serios oareşce ” promisiuni ”, se zvoneşte că anumite grade sunt neîndurătoare cu zmintiţi ca mine ce zgândără Legea Tăcerii a… ălora de mi-e scârbă să-i numesc, slujitorii întunericului şi compasului.

    ” Curajul maxim este acela când eşti complet „nebun”, sacrificându-ţi viaţa pentru o cauză neînţeleasă de ceilalţi. ”
    ( Viorel Muha )
    Am găsit mai multe date aici :
    http://www.crestinortodox.ro/Colindatul_si_Masca_11530.html
    Acu, la modul foarte serios, nu le-o fi uşor cu mine, sunt cocoş cu ascendent în bivol de pământ, vultur sacru şi, să zicem făptură sibilină … ,) 🙂 Clar e că înapoi nu avem cum da, nici eu, nici ei, va să zică ori eu, ori ei …
    Concluzionând, zic ca sârbii, cu Dumnezeu înainte ! 🙂
    respecte,
    Sibilla

    Apreciază

  5. geomarz zice:

    Multumesc.
    Si o rugăminte. Nu mai scrie mârz. Eu sunt marz. Geomarz.
    Deci,
    Mulţumesc,
    Geomarz.

    Apreciază

  6. Sibilla zice:

    @Geomarz,
    Îmi cer scuze !!!
    Nu le fac cu intenţie, zău nu mă alint când spun că-s zăpăcită, dar cam sunt, mă iertaţi, da ? 🙂
    vă asigur de preţuirea mea,
    Sibilla

    Apreciază

  7. home loan zice:

    Lovely. Great site.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s