Lacrima limbii noastre …

gradina_cu_pietre_si_plante_specifice

Lacrima limbii noastre ..

Doina Şi Ion Aldea Teodorovici – Lacrima Limbii Noastre :

De ce iubesc Romania by Sibila Poesis

De ce iubim Romania…

O vorba inteleapta din batrani, zice asa : ” nicaieri nu-i mai frumos, nu-i mai bine ca acasa “… De ce iubim Romania…pentru ca Romania este ACASA, este leaganul copilariei, coltisorul de cer senin unde ne refugiem ori de cate ori norisorii tresar peste roua muntilor nostrii semeti…acei munti de care ” ne incapatanam sa stam agatati ” de veacuri. Iubim coltisorul acesta de basm, pentru ca, aici este mama, aici ne sunt prietenii, aici am gustat cu nesat primii fiori ai iubirii, aici, in Romania, am invatat ce este dorul si, am indraznit cu atata-nversunare sa invatam a zbura… Da, iubesc Romania mai inainte de toate cu inima, pentru oamenii sai deosebiti si minunati…Romania i-a daruit lumii intregi pe : Eminescu, Brancusi, Iorga, Porumbescu, Grigorescu, Stefan cel Mare, Hagi, Comaneci si…lista e MARE….Doamne, ce mandra sunt ca iubesc Romania si ea ma iubeste pe mine, pe tine, pe noi toti…caci, Cineva Acolo Sus , iubeste Romania!!!
Am indragit cu totii tarisoara asta pentru ca a avut si are puterea si intelepciunea, curajul si demnitatea de a se ridica, iar si iar, din propria-i cenusasi, de a renaste…am invatat aici, in tara mea, ca “uniti in cuget si-n simtiri”, mereu impreuna, vom renaste. Aici este pamantul Sfant, in aceasta farama de poveste, aici unde oamenii inca imbraca straie de sarbatoare pentru a cinsti Nasterea si Invierea lui Hristos, pentru a-si cinsti stramosii, a-si pomenii mortii, pentru a-si sarbatorii Ziua Nationala…
Nicaieri in lumea larga, nu-s sarbatorile mai pline de splendoare, de basm, de minuni, de frumusete si metafore curate si limpezi, ca aici, la noi…aici, in tara nostra blanda si luptatoare, saraca in aroganta si indolenta, atat de bogata in credinta, trairi, emotii, dorinte si vise si intelepciune, impliniri, bogata in omenie si ospitalitate.
Iata un motiv in plus pentru care iubesc cu sufletul acest leagan de poesie, Romania : pentru ca, noi romanii ne-am pastrat din mosi stramosi simtul umorului…nu ne-am aliniat din spirit de turma valului de asa zis modernizare si emancipare…da, am “imprumutat” cu ghidusie “lol”, “cool”, “nice”, “valentine day`s”…dar, ne-am pastrat “tulai Doamnie”, “ioi maico”, “no ase, hai sa merem”, Dragobetele…:) Am reusit sa pastram neintinata si sa aducem Istoria Romanilor la loc de cinste, la nemurire, asa cum ne-a invatat Zamolxe… ne-am aparat si nu am tanjit la pamanturi amagitoare ( caci, mereu dorul ne-a adus acasa…), am imbobocit prin credinta si dragoste , prin datini si obiceiuri, prin inteligenta nativa a poporului aista atat de drag noua..am reusit, am ridicat altar Daciei Nemuritoare, la care sa se inchine toti cei care inca nu cred in intelepciunea si, in doina neamului meu… Cred cu tarie in Renastere, in viitorul nostru si , vad cu sufletul, cu inima si gandul…da, vad lumina…si vad Lumina Sfanta pentru ca, iubesc Romania, si ea ma iubeste pe mine, pe tine, pe noi toti…
Nicaieri nu-i ca acasa, pentru ca, ACASA e AICI in ROMANIA, in Dacia mea Nemuritoare…surad puiului de zambet numit Romania, acest pamant Sfant pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a sarutat cu atata evlavie…si, da, inima romanului bate pretutindeni in lume de-acum, si bate cu si pentru Romania:).
Iubesc Romania pentru felul in care , crestinii romani inca isi condimenteaza cu stropi de suflet, sarmalutele si cozonacii, rachia din uiaga, dincolo de toate semipreparatele atat de la indemana, in casele romanilor, de sarbatori inca se infioara izul, miasma copilariei cu nuci, gutui, cu oua rosii, cu clinchet de clopotei, crengute de brad…

Iubim Romania, pentru ca exista pe buzele tuturor “de ce iubiti Romania..” si, noi, abia asteptam sa ne pornim a povestii, “pentru ca…”…si, povestim dintotdeauna si vom avea mereu ce povestii… Sunt fericita pentru ca , am ce iubi, pentru ca am despre ce si pentru ce a scrie…IUBESC deci, TRAIESC….si, am cu ce ma falii cu mandrie si demnitate in fata celor ce din nestiinta ne subestimeaza…noi, vom pogori respectul, pentru ca ei sa invete a ne iubi…de ce..pentru ca MERITAM!

Romanule de pretutindeni, sa nu incetezi a doini si a canta cu patima …” acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc, acolo eu sa mor as vrea, acolo vreau eu sa traiesc…”…la foc de tabara, la ceas de cumpana, la bucurie…sa nu uiti nicicand; “pe-un picior de plai, pe-o gura de rai…” …”Romanie plai de dor, leagan esti al doinelor”…vegheati de Crucea Cerului si Sfinx, de Dunare si marea noastra draga, de codrii si campii sub soare, ne intrebam, oare-a mirtare…de ce ne intrebati “de ce iubim …”…pai fiindca avem ce si pentru ce, traim, in Romania, da aici….si, il avem pe Motul Pitis “un luceafar”..voi, ce inca nu credeti…bieti mitici… De ce iubim Romania…nu exista de ce…exista numai pentru ca…iubim deci traim:)

42-16335654

Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.  ( Grigore Vieru )

Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii.  ( Mihai Eminescu )

Limba este intâiul mare poem al unui popor.  ( Lucian Blaga )

Limba este cartea de nobleţe a unui neam.  ( Vasile Alecsandri )

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,

Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine

Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,

Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,

Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,

Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:

Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,

Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,

Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,

Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,

Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu, – Donici cuib de-nţelepciune,

Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune

Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;

Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?

S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnată.

S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare

Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,

Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;

Munte cu capul de piatră de furtune detunată,

Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n’explicată

Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;

L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,

În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;

Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,

Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,

Descifrând eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,

Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă –

Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;

Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,

Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare

Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,

Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,

Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,

Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,

Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,

Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,

Căci pe mucedele pagini stau domniile române,

Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;

Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,

Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,

Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,

Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,

Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri,

Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,

Acum secolii străbate, o minune luminoasă,

Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,

Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,

Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,

El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,

O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,

Şi iubind-o fără margini, scrie: „visul de poet”.

Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,

Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,

Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,

El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,

El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,

Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,

Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,

Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.

S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;

Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;

Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;

Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,

Căci al nostru-i sur şi rece – marea noastră-i de îngheţ,

Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,

Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,

Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,

Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,

Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.

Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,

Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;

Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,

Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,

Privim reci la lumea asta – vă numim vizionari.

O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;

Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,

Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

„Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte”,

Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;

Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;

Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,

Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase

Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită

Unor lucruri n’existente; carte tristă şi-ncâlcită,

Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.

Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,

Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.

Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,

Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,

Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;

Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,

Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, –

Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.

1870, 15 august

( Mihai Eminescu )

Limba română este patria mea.  ( Nichita Stănescu )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

muzica preluată de pe youtube

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Lacrima limbii noastre …

  1. leo zice:

    Sărbători fericite…

    Apreciază

  2. Nea Costache zice:

    Iubesc Romania pentru ca aci mi-e locul de ingropaciune al stramosilor mei, aci mi-e casa , familia si prietenii, pentru ca aci voi dori sa odihnesc pe veci. O iubesc cu marea si muntii sai, cu oamenii sai primitori si saritori la necaz, cu limba si legendele ei, cu istoria ei, chiar daca soarta a fost nemiloasa cu poporul ei, chiar daca azi sunt prea multi saraci. Felicitari pentru articol draga prietena de suflet. Asa cum, atunci cand intru pe blogul moshemordechai, ma incarc cu buna dispozitie pentru o zi intreaga, tot asa si pe blogu tau ma incarc spiritual, prin frumusetea clipurilor inspirat alese, a citatelor, dar mai ales a stihurilor tale, frumos mestesugite. Craciun fericit alaturi de cei dragi!

    Apreciază

  3. Sibilla zice:

    Vă mulţumesc frumos, dragii mei 🙂
    Tare mă mai bucur când sosesc şi vă găsesc urmele sufletelor aici la focul nestins şi viu al Sfinxului , nu mă simt singură şi de fiecare dată surâd, datorită vouă.
    @Nea Costache,

    Ca de fiecare dată, olteanul meu preferat mă răsfaţă, complimente prea multe şi nemeritate, dacă aş avea eu timp să scriu câte aşa vea de zis şi la modul cum mi-aş dori … o ho, ho …
    Recunosc tot, aş scrie cărţi despre munca mea, poesie, poveşti, legende auzite de la bunicii mei dar, aş ţine şi-un ziar, necontrolat de nima-n lume, never ever, jur ! 😉
    Atât de multe am învăţat eu de la mulţi din prietenii noştri şi parcă nu mă mai simt chiar învăţăcel, parcă am început să păşesc, uite şi de asta-mi sunteţi aşa dragi 🙂
    Articolul e scris acum un an, l-am trimis la radio3net şi a fost selectat de un juriu, apoi postat. Eram la spital şi nu preaavem de gând a muri, scriam 🙂
    O nouă săptămână mai bogată-n împliniri de suflet, oltene şi : Sărbători Fericite alături de tot ce sufletul tău iubeşte ! Sănătate, Lumină şi realizări !
    respecte şi preţuire,
    Sibilla

    Apreciază

  4. Sibilla zice:

    @duşo Leo,
    Da, Sărbători Fericite, azi unii au sărbătorit Ignatul 🙂
    Eu , pe redute la servici,faţă cu reacţiunea şi umbrele sale, cu tentaculele şi zvâcnetele urii şi minciunii, riscurile meseriei şi ale luptei cu corupţia, mitomania şi ticăloşia, am decis să lupt, acum n-am altă Cale decât, cu Dumnezeu înainte.
    Îţi urez Sărbători senine şi Luminoase,bucurii şi împliniri de suflet, realizări, alături de familia ta,de puii tăi de zâmbet, cea mai importantă floare pe care sunt convinsă că o vei slăvii sub toate aspectele întotdeauna aşa cum te ştiu eu deja, brav dac liber ,cavaler trac, Sânzâianul neînfricat. Voi trimite o rugăciune Cerului, şi pentru
    voi şi-o veţi simţi surâs al Crăciunului şi mai apoi 🙂
    Fie ca Sfinxul nostru să fie cândva oază de linişte şi altor suflete, vom găsi mereu răgaz să lăsăm un strop de suflet al nostru pentru toţi cei ce necalcă pragul, zburăm împreună aripă 🙂
    Lacrima limbii noastre ne obligă să tresărim şoapte, măcar atunci când avem ceva a spune.
    calde îmbrăţişări sibiline duşo moja, laku noc dacă eşti deja la hodină, eu zăbovesc niţel 🙂
    zdravo Leo,
    Sibilla

    Apreciază

  5. leo zice:

    Ce hodină, cine dracu mai poate avea loc de hodină după aşa carusel halucinant de trădări şi nimicnicie ce ne-a înecat acest an trist… trist… trist pentru o Românie tot mai jos coborâtă pe scara evoluţiei…
    Sunt un munte mai mare ca Himalaya de revoltă interioară, dacă aş fi vulcan, Vezuviul şi Krakatoa ar fi ca vulcanii noroioşi pe lângă explozia ce-mi stă încoţopenită în gura unui suflet din care nu mai pot pune cap la cap două idei pentru grădiniţele prin care până mai ieri îmi plăcea teribil să hălăduiesc. Iar acum… rătăcesc de nebun precum un Moise condamnat la deşertul propriului suflet… Praful să se aleagă de toţi mizerii de se îmbată cu credinţa că-s oameni politici, nefiind alta decât o adunătură de gunoaie scoase la suprafaţă de o involuţie ce parcă ar vrea să ne-nturneze la stadiul primului gibon pogorât din copacul evoluţiei…

    Apreciază

  6. Sibilla zice:

    @duşo Leo,
    AMIN !
    Aşa să fie duşo, căci nu se mai poate şi noi suntem cei ce plătim nemerniciile lor ..
    Ce să-ţi mai spun măi sufletule, ca un făcut, la orele la care Domnul Preşedinte era lovit, asta primeam şi eu şi-n umbra acestor acte tot nişte ticăloşi laşi, neputincioşi şi frustraţi, care nu ştiu decât să se folosească de alte suflete, numai Dumnezeu a fost lângă mine, acum, nu aş mai fi tastat aici …
    Duşo, duşo, chiar trăim toate astea, chiar se întâmplă să fim conduşi de gândaci şi gărgăriţe, de nişte oportunişti … îmi vine să dau cu ei de stânci, nici cenuşa să nu le rămână …
    Nu sunt oameni politici duşo, doar nişte oportunişti şi neica nimeni cu bani, în rest, mizerabili şi incompetenţi, toţi. na că am şi eu nişte draci pe ghemonii ce ne întinează patria, trăzni-ar de cameleoni !
    Ca să fiu clară, un Mirciulică sau o Udra, sunt politicieni sau nişte parveniţi ce au nevoie de dicţionare şi translatori culmea, pentru desluşirea limbii române, nişte oportunişti de cea mai joasă speţă, nişte lache ce ne fac de râsul Europei, asta sunt !
    Ruşine să-i fie băsesculuică nu se putu bţine şi o trăsni-n funcţie, trebuie să fi tare prăpădit să faci până şiaşa ceva, Doamneeeeeeeeeee … apoi am zis eu bine, băselu e şmecher, şmenar, nu are nimic cu înţelepciunea, un om înţelept nu s-ar fudulii cu asemenea josnice acte, s-o înţepe pe aia-n guvern, văzuşi că nu ştie să lege două vorbuliţe, ce turism, habar nu are ce-i ăla !
    Clocotesc duşo, vorba ta, clocotesc !!!

    Apreciază

  7. leo zice:

    Duşo,
    322 s-a răsturnat. nu mai e anti, e pro băşe… prin urmare aşa-deci, despre morţi, numai de bine… clasa politică a sucombat la fix 19 ani de la ziua Revoluţiei!
    eu altă grijă am: nu-mi ajungeau două unicoarne pe cap, tocmai aflai prin cele grădiniţe că mai am alta despre care aş fi putut bănui marca de… împunsături… 😆
    vai de carapacea mea (d)răcească… 😆

    Apreciază

  8. Sibilla zice:

    @duşo Leo,
    M-am străduit eu a fi atentă la transmisia-n direct de laPalatul Parlamentului, dar … vorbea aşa ” hotărt ” nenea boc-poc, de parcă-şi sublinia realizările pe cincinale pămătuful, şi-am adormit, pot să spun că-s firişită că nu prinsăi finalul 😉 Dar, tot am păcătuit, m-am trezit suduindu-i şi-apoi mi-am trântit una cafă şi-am uvănit de mea culpa, meditând eu profund la tot ceea ce va să vină în următoarele 4 luni, căci eu una atât dau mariajului ghemonului cu sorusa, la naiba cu ei, cu toţi, nah, n-am metafore amu .
    Păi duşo, eu credeam că ştii, suntem uşor de reperat, noi, unicoarnele, cu noi e foarte simplu : ori ne iubeşti, ori ne iubeşti, a treia variantă nu există 🙂
    Am făcut urările de cuvinţă pe mirişti, acum mă-ntrunez la zbor să mădistanţez un piculeţ de colb şi praful de nouri, vreau să zbor, vii aripă ? Sigur că vii ,) 🙂
    No, vezi că nu-i greu cu capricornii, te scutesc până şi de răspunsuri :))
    Haidemo, zaijedno duşo 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  9. Elly s-a intors pe 19.12 2008 dupa 4, 4 luni acasa .
    Multumim caon pentru sprijin . Multumiri prietenilor care ne-au sustinut.
    Vizitati http://www.caon .ro stiri Imagini surprinse in direct cu venirea printesei noastre ELLY – ACASA .
    In prag de Craciun , va uram Sarbatori fericite si La Multi Ani ! 2009

    Elly si fam. STEINER

    Apreciază

  10. leo zice:

    Doamne Ajută, iată că de aceste sărbători mai sunt şi români fericiţi!
    Până la urmă mai e loc şi de normalitate în ţara delirului ticăloşilor…
    Sărbători cu căldură sufletească sub brad pentru Elly şi FAMILIA ei!

    Apreciază

  11. leo zice:

    Sibillino, io ţ-am mai zis că eşti maso…
    Cum dracu să te mai uiţi la ştiri în ţara lui Ţapă-vodă?!
    La mine tembelizoru e blocat pe eurosport şi discovery, axn şi alte cele posturi, când dă peste buletine de ştiri, comută automat… eu când spui o vorbă, apăi îi scrisă: dracii să-i pieptene de politruci şi politicianişti de doi bani, să mai aud de ei când or mai auzi ei de mine…

    Apreciază

  12. Sibilla zice:

    @Ştefan Steiner,
    Sărbători Fericite pentru Elly şi familia dumneavoastră !!!
    Am aflat vestea cu bucurie, e deja a doua victorie 😉

    toate cele bune vă doresc,
    Sibilla
    @duşo Leo,
    Le pot duce duşo,de-aia le primesc cu curaj, mama lor de zmintiţi … tare-s mic şi necăjit, nu-i mai sufăr nici cum,da tre să fiu la curent … mă făcuşi maso, Şefu ? :))
    Ba de mine vor auzi, căci, mă pornii la descântece sibiline de vor crăpa pe limba lor în chinuri groaznice… nu mă plac rea, duşo, dar mă” sacrific ”, destinul meu sibilin ..
    Pentru tine, ploaia afurisită, dragă mie :

    Sibilla
    P.S. te spui la tati Borgo, ca să beau eu şiel tot vinul, tu ne cânţi numa 😉 🙂

    Apreciază

  13. Helga zice:

    FELICITARI!

    Pe acelasi subiect:

    Eminescu interzis. Gandirea politica

    Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului

    Cartile sint cu CopyLIBER.

    Apreciază

  14. Sibilla zice:

    @Helga,
    Mulţumesc frumos pentru vizită şi gândurile frumoase ! 🙂
    La Mulţi Ani, cu sănătate, bucurii, împliniri de suflet, Lumină !!!
    respecte, Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s