Balada aripelor rouă :
Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă. (Marin Sorescu)
Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate. (Marin Sorescu)
Mie mi s-a omorât timpul, Onorată instanţă… (Marin Sorescu)
Ştefan Hruşcă – Balada plecării:
În exercitarea poeziei e ceva care se poate învăţa şi ceva ce nu se poate învăţa. Aripa o ai sau nu o ai. Poţi să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de înălţime, de alizeu sau de crivăţ. Rare păsările zburând pe ploaie şi încă şi mai rare cele care zboară noaptea. (Nichita Stănescu)
Balada aripelor rouă …
şi-am să mă furişez pe-o lacrimă zâmbindu-ţi,
şi-ai să mă ierţi căci glezna gândului udat-am,
când am să plec vei şti, iar eu primindu-ţi
uimirile cuminţi, voi şti că eu tot aşteptat-am,
ceva, ai înţeles…
şi-ai să mă cânţi cu fiecare tresărire-ţi vie,
şi-am să te mângâi cu-amintiri, cu flori de rouă,
am să te aud, sărut, şoptindu-ţi boare numai ţie,
de vei pătrunde-n vis acel: iubeşte-mă, mă plouă,
eu te-am cules…
Sibilla
Eu nu ma pot infatisa ochilor tai si nici auzului tau pentru ca eu nu sunt vedere si nici auz. Eu locuiesc undeva intre vedere si auz, eu sunt o tanjire a tuturor organelor omului, o tanjire de cunoastere, o tanjire a simturilor , tanjire a ideilor lui catre perfectiune. (Nichita Stănescu)
Ca să te îndoieşti de linia dreaptă, trebuie să ştii mai întâi din câte puncte este făcută. (Nichita Stănescu)
Spune nu doar acela care îl ştie pe da.
Însă el, care ştie totul, la nu şi da are foile rupte. (Nichita Stănescu)
Întunecând întunericul am deschis porţile luminii. (Nichita Stănescu)
Sibilla
imagini preluate de pe google.ro
muzika folk preluată de pe youtube
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
leo
Sibilla
Sfinxul 
Nichita si Marin, doi titani ai literaturii noastre. Ce ne-am face oare fara titani? Pe unde ne-am pierde oasele obosite de cautare?
ApreciazăApreciază
@Laura,
Mulţumesc frumos pentru vizită.
Da, avem şansa de a ne bucuta de fărâma de poesie, de artă, de natură , adevărat că ne aplecăm sufletele pe altarele valorilor spirituale , cunoaşterii, prea puţin, luaţi fiind cu grijile şi neajunsurile şi obstacolele cotidiene şi mizeriile ce ne-nconjoară, dar, aşa cum şi tu frumos ai spus, şi ai perfectă dreptate, din frumuseţile simple ne luăm resurse pentru a ne continua călătoria, căci , ce suntem noi … călători .. 🙂
Pnetru tine, Laura :
Am zărit lumina
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
( Marin Sorescu )
O noapte senină şi Sărbători Fericite, Laura !
Sibilla
ApreciazăApreciază