Da, se întâmplă ! Rolul nostru, care e … ?

Da, se întâmplă ! Rolul nostru, care e … ?

Doua copile de la un centru de plasament din Maramures vor aduce pe lume copii

19-11-2008

Caz incredibil la Centrul de Plasament pentru copii scolari din Ocna Sugatag. Doua fete de acolo vor deveni în scurt timp mamici.

Angajatii institutiei si-au dat seama prea târziu ca minorele sunt însarcinate, astfel ca în acest moment nu se poate vorbi despre avort. Mai mult, ambele fete au decis sa pastreze sarcina. În prezent, viitoarele mamici sunt consiliate psihologic si sunt învatate cum trebuie sa îsi creasca bebelusii. Ele vor mai ramâne o scurta perioada în centrul amintit, urmând a fi transferate la Centrul de Asistenta Maternala din Baia Mare.
La Centrul de Plasament pentru Copii Scolari Ocna Sugatag (judetul Maramures) sunt asistati 77 de copii, iar la Casa de Tip Familial (CTF) din aceeasi localitate sunt 16 copii. Marea majoritate a acestora sunt deja adolescenti si merg la scoala generala din localitate sau la liceele din Baia Mare sau Sighetu Marmatiei.
Desi sunt supravegheati atât ziua, cât si noaptea, doua fete cu vârste de 16, respectiv 17 ani au ramas însarcinate. “Una dintre fete va fi majora în luna decembrie a acestui an, iar cealalta are 16 ani împliniti. Va dati seama ca sunt probleme ce apar si în familie nu doar într-un centru în care am 77 de copii, iar la CTF, care este tot în subordinea mea, am înca 16. Tinând cont si de lipsa unui psiholog, desi postul exista, este greu sa le câstigi încrederea tu ca simplu angajat. Apoi, va dati seama ca usile centrului nu sunt ferecate cu lacate, iar geamurile nu sunt cu gratii. Nu putem sa îi izolam pe acesti copii de comunitate. Copiii merg la scoala si pot iesi din centru sub diferite pretexte sau chiar fara învoire. Într-o jumatate de ora, o fata poate merge sa se întâlneasca cu cineva, fara ca tu sa stii. Peste noapte avem doi supraveghetori, numai ca sunt multi copii. El poate fi într-o camera, iar în cealalta sa se întâmple altceva”, a afirmat directorul Centrului din Ocna Sugatag, Florin Put.
“Am discutat cu ambele fete personal. Le-am explicat care sunt riscurile pe care le suporta în caz ca intervine o sarcina nedorita. Dupa ce am aflat ca sunt însarcinate, au fost consiliate de psiho-pedagogul scolar. Li s-a spus care sunt variantele în caz ca pastreaza sarcina sau ca avorteaza. Conform legislatiei, ele sunt singurele care pot decide”, a spus directorul Florin Put.
Fata care va împlini 18 ani în decembrie este acum în Casa de Tip Familial din Ocna Sugatag. Ei i s-a înghetat anul scolar. Era eleva la un liceu din Baia Mare. Cealalta minora de 16 ani este în Centrul de Plasament pentru copii scolari.

Unuia dintre viitorii tatici nu-i pasa de copil
“Ele vor ramâne în Ocna Sugatag pâna în al treilea semestru de sarcina. Apoi vor fi transferate la Centrul de Asistenta Maternala din Baia Mare”, a declarat directorul Put. Cele doua fete cunosc cine sunt tatii bebelusilor. Una dintre ele spera sa se casatoreasca cu baiatul din Sighet, dar abia dupa ce va naste. Cea de 15 ani a conceput bebelusul cu un baiat care a fost si el internat în Centrul de Plasament Ocna în urma cu câtiva ani. Acesta lucreaza la o familie din localitate. Fata, sub protectia anonimatului, ne-a spus ca a discutat cu el, dar nu îi prea pasa de copil.

Conducerea Directiei pentru Protectia Copilului regreta situatia
“Este regretabil ceea ce s-a întâmplat la Ocna Sugatag cu cele doua fete. Din pacate, s-a întâmplat. Asta este. Ele au fost consiliate în aceasta privinta. Din pacate, problema asta este la nivel national, nu se întâmpla numai la nivelul centrelor de plasament. Noi nu putem sa transformam centrele în adevarate fortarete. Noi le vom ajuta pe aceste fete pentru a depasi aceasta situatie”, a spus Nicolae Boitor, director interimar la Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures.

Un singur psiholog în toata directia
Lipsa psihologilor din centrele de plasament din Maramures ar putea fi o cauza a faptului ca tot mai multe fete ramân gravide la vârste tot mai fragede. “Acestor copii le lipseste modelul parental. Le lipseste atasamentul, afectiunea care ar fi avut-o în familile naturale. Copiii de acolo se afla în incapacitate de a stabili relatii afective de lunga durata. Asa se explica de ce un numar semnificativ din fetele internate în centrele din România ajung sa ramâna însarcinate. Întâi de toate ar trebui sa se puna un mai mare accent pe educatia sexuala”, a spus psihologul Daniela Covaciu.

Ciprian Marian

Sursa : www.gardianul.ro

Da, adevărat ce subliniază doamna psiholog dar, tot atât de adevărat e şi că astfel de cazuri se întâmplă mult mai des decât s-ar părea, că există cazuri în care aceste copile sunt ” îndrumate ” să întrerupă sarcina mai degrabă, pentru a se ascunde sub preş orice fel de problemă, val, ce-ar putea umbri, Doamne fereşte reputaţia directoraşilor sau , cică ” imaginea instituţiei ” … nu cum s-a ajuns în astfel de situaţii importă pentru onorat conducerile instituţiilor sau ale DGASPC-urilor, nu interesează nici că poate dacă ar fi existat măsuri de precauţie, prevenţie, poate că s-ar fi putut evita astfel de situaţii, nu … imaginea personajelor bătute-n cuie pe criterii politice primează , nu cumva să răsufle-n presă ceva … da, asta e ” politica ” protecţiei copilului, din nefericire ! Protecţia copilului e foarte interesată de aspecte precum : monitorizarea ” mişcării în front ” a angajaţilor, secretizarea informaţiilor de orice fel şi nu mă refer la cele ce nu fac obiectul interesului public … mă refer la netrebniciile şi mârşăveniile ce continuă a fi ridicate la rang de ” grija pentru interesul superior alcopilului ”, mă refer la faptul că aceste copile părăsesc instituţiile la ore discutabile ( ca de exemplu după orele 22 ) cu larga cooperare a portarilor acestor instituţii zicese de ” ocrotire ” şi acceptul tacit al unor directoraşi …

Adevărat, instituţiile de ocrotire nu pot fi transformate în fortăreţe, dar e inadmisibil şi nicidecum ” conform legii ” ( ca să citez una din expresiile preferate ale unei ” competente ” directoare ) să fii complice şi să nu pedepseşti inconştienţa sau, şi mai grav dezinteresul , incompetenţa ( şi mă opresc numai pentru moment aci … ) unor specimene care ar trebui să-şi facă datoria de portari … au o fişă a postului, sarcini şi atribuţii de serviciu … Portarul trebuie să comunice şi să colaboreze permanent cu personalul educativ, cu persoana care îndeplineşte îndatoriri şi responsabilităţi zilnice fiind ” de serviciu pe unitate  ”, există posibilităţi de prevenire în timp a unor abateri de la ROI ( regulament de ordine interioară ) de către aceşti copii/tineri, ar trebui să se cunoască paşii ce trebuie urmaţi când o copilă părăseşte instituţia, măcar la orele la care acea poartă ar trebui să fie supravegheată, încuiată . Cum adică te uiţi tu portar impasibil până ce iese copilul pe poartă şi urcă spre exemplu într-o maşină şi nu anunţi pe nimeni ? De ce există acele situaţii în care întârzierea înapoierii unui copil/tânăr în instituţie se anunţă organelor de poliţie abia după ce trec 24 de ore sau, în cel mai fericit caz, la mica înţelegere cu tinerii deşi tu director cunoşti antecedentele, cunoşti anturajele frecventate, cunoşti că în repetate rânduri absenţa din instituţie se prelungeşte inclusiv pe parcursul nopţii sau şi mai grav două-trei zile la rând dar … continui să consimţi a fi părtaş unor evenimente şi situaţii arhicunoscute şi nu mişti un deget, nu pedepseşti în nici un fel portarul vinovat, nu-ţi fată mintea nici o măsură de prevenţie … Legea spune că întârzierea înapoierii sau dispariţia copilului/tînărului în instituţie trebuie comunicată în scris, deci printr-o adresă scrisă organelor de poliţie la 24 de ore, cine vă împiedică şi de ce nu sunteţi de acord cu sesizarea telefonică măcar la două ore, cică ” nu dau bine repetatele apeluri telefonice ” , se consemnează în registrul de evidenţă al prezenţei copiilor în instituţie absenţa nemotivată … Păi rişti cam multe, ca de pildă, ai consemnat că o copilă a părăsit fără învoire instituţia, subliniez, ieşind lejer şi neîmpiedicată de nimeni la poarta instituţiei, ai ” nesimţirea ” să întrebi portarul de sănătate, te trezeşti mâine zi, de exemplu, cu ditamai conflictul generat de taman personajul în cauză ( pedeapsă pentru ” indiscreţia ta ” ) şi poate ai şi ” şansa ” să te suduie birjăreşte ori să-ţi ” promită ” o corecţie ( bătaie ) că cică nu-i place mutra ta … o ho, ho … şi de aci ţine-te drace ! Ai ceva cu personajul în cauză, ai deranjat rudele cu funcţii sus puse care i-au dat loc de muncă, eşti imediat atras într-un complot de-ţi stă mintea … eşti catalogat nebun, vrei răul instituţiei, ia să ne folosim şi de nişte copii să depună mărturie că …. că ce, că-ţi faci datoria ?

Realitatea este că da, există şi oameni care încă-şi mai fac datoria în protecţia copilului, care-şi iau responsabilităţile şi răspunderile în serios, care-şi fac meseria cu suflet şi înţeleg ce rol au acolo, dar … nefericirea şi tristeţea e că mai mult de jumătate ( şi sunt blajină … ) din angajaţii instituţiilor de ocrotire, ai DGASPC ( direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului ) sunt rude cu înalt funcţionarii publici, cu cei din conduceri, sunt pile,relaţii, ” obligaţii ” care habar nu au ce înseamnă, ce presupune interesul superior al copilului . Binele copilului nu înseamnă în niciun caz a-l împinge prin ignoranţă, dezinteres şi incompetenţă pe calea pe care o apucă la un moment dat. Trebuie să ştii să impui regulile, să ştii să-ţi menţii o hotărâre, să fii constant în hotărâri, să ştii când să mângâi copilul şi cănd să spui ferm şi hotârât nu ! Altfel, dacă eşti doar numit politic, sau rudă a cuiva, sau de o nesimţire crasă sau … ajungi în trista situaţie de a fii jucat pe degete de copil ! Se ştie că aceşti copii provin în mare majoritate din medii delincvente, că posibil ca în familiile de provenienţă şi-au format din nefericire unele deprinderi, comportamente deviante, oare rolul personalului e de a facilita consolidarea acestor comportamente sau dimpotrivă găsirea unor soluţii de atenuare, corectare ? Dar se doreşte în adevăr acest lucru sau repet, prioritar rămâne să nu cumva să răsufle ceva în presă, se continuă la nesfârşit cu pititul problemelor sub preş, cu ţinutul unor vinovaţi pentru, vai, atât de multe la sănul ocrotitor al conducerii ce nu ştie a fi nepărtinitoare .. ?

În loc să căutăm cauzele  ce au generat apariţia unor astfel de aspecte regretabile e mai uşor să întrunim o Comisie şi să îndepărtăm ” problema ”, să uşurăm instituţia de ” povară ”, cu alte cuvinte să ne debarasăn de copila care da, a greşit … sunt etape de dezvoltare în care apar tulburările de comportament specifice vârstei ( există factorii ce ” ajută ” la instalarea lor : anturajul frecventat, lipsa afecţiunii, nevoia de apartenenţă, nevoia de afectivitate etc. ) sigur că e nevoie de implicare, de efort, de muncă în echipă, de nenumărate încercări, de găsirea mai multor modalităţi, alternative de petrecere a timpului liber, de experienţă, de har, de colaborare, de suflet … de multe. Da, nimeni nu spune că nu e greu, nimeni nu contestă posibilele eşecuri, dar dacă şezi ca mumia pe scaunul directorial şi te prefaci că nimic nu se întâmplă, dacă te faci complice unor personaje ce nu au nici cea mai mică legătură cu protecţia copilului, mai mult dai precum vita taman în omul care trage şi-şi iubeşte şi face meseria cu dăruire, pe bună dreptate faci umbră pământuluide pomană , eşti suspectat de rea credinţă, eşti vinovat moral şi e foarte grav, şi,mâine-poimâine se întâmplă iată evenimente imprevizibile, răsuflă în presă … şi faci pe sfânta mironosiţă justificându-ţi incompetenţa şi zminteala dând vina pe copii, pe oamenii ce-ţi ies în cale, pe oricine, numai tu eşti mimoză ” neştiutoare ” …

Oare de ce personalul educativ care manifestă constanţă-n hotărâri, explică regulile, depune eforturi în ce priveşte prevenţia, etc. e catalogat de către copii/tineri ca fiind ” sever ” iar cei care sunt complici la micile lor escapade sunt porumbei ? Nu are nimeni timp, dispoziţie şi nici disponibilitate să afle, să cunoască, să recunoască ,dar, e timp berechet să ne folosim de aceşti copii cu neobrăzare şi patimă pentru a-i ancheta, chestiona, a-i ” împinge ” a depune mărturii împotriva celor ce ţi-au şifonat orgoliul şi-au zdruncinat scăunelul, ţi-au ” deranjat ” rudele … şi aceasta în tâmpeniile de şa zis ” comisii de disciplină ” care mai nou, în România anului de graţie 2008 se substituie instanţei, tribunalului … Ai tupeul să scoţi un sunet să spui unor lucruri pe nume, să cauţi să te implici, să respecţi legea .. apoi urmează citaţii după citaţii ( da, citiţi bine ” citaţii ” ) în aşa numitele comisii unde se adună de zor ” dovezi ” să ţi se ” demonstreze nebunia ”, să fii stressat şi hărţuit pentru că … faci valuri în ” ape limpezi ”. care va să zică nu eşti invitat ci citat, oare nu ” invitaţie ” ar fi cuvântul potrivit ? Oare de ce se scrie ” citat pentru săvârşirea faptelor ” şi din victimă ajungi a fi tratat ca abuzator iar abuzatorul îţi râde-n bot ? Şi, mâine zi, altă copilă iese pe poartă, cine ştie unde … noi, privim, timpul trece, leafa merge …

Nu tu psihologi în instituţii, nu tu consilieri, nu la nivel de DGASPC, ci efectiv în cadrul instituţiilor, aşa cum prevede legislaţia, ne tot raportăm teoretic numai la ” standarde ” , nu tu colaborări cu firme de pază dacă altfel nu se poate, măcar pe timpul nopţii, căci se tot pleacă la ore târzi la discoteci, unde se adoptă cu repeziciune tot felul de deprinderi şi se leagă ” prietenii” , mai avem tupeul să ne întrebăm cum au ajuns tinerii să ne impună ei propriile regili, să ne joace pe degete, să apară tot mai desele plecări fără învoire din instituţie … Una e să ” plece ” o copilă pe drumul şcoală-instituţie spre anturaje, destinaţie râvnită şi cu totul alta e să iese nestingherită pe poarta instituţiei mai ales la anumite ore şi noi să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat.

Cauzele ce generează apariţia unor astfel de cazuri sunt mult mai multe, mai adânci, factorii ce facilitează., întreţin astfel de situaţii şi mai mulţi, noi continuăm să dormim în posturile călduţe, să veghem ca ” imaginea instituţiei ” să nu fie ştirbită de ” nebuni ”, să ne răzbunăm orgoliile … Halal protecţie a copilului !

Rolul nostru, care este, să veghem interesul superior al copilului sau interesele personale şi liniştea rudelor, să nu tresară nimic spre presă, să îndepărtăm ” problema ” – copila, care da, a greşit … Într-o zi, cineva va auzi şi va răspunde ! Până atunci să spunem lucrurilor pe nume, şi am să tot repet : primul pas în rezolvarea oricărei probleme este să-ţi asumi existenţa ei, să recunoşti că problema există ! Ascunzând la nesfârşit problemele, nu faci decât să întreţii situaţii regretabile dar multe încă reparabile, şi mâine poimâine vulcanul erupe … destine sau numere de dosare ???

Sibilla Poesis

informaţii preluate de pe www.gardianul.ro

imagini preluate de pe google.ro