Flori de stâncă …
Ca de-nceput de săptămână, un dar muzical, vouă tuturor :
Dave Stewart & Candy Dulfer – Lily Was Here :
Floare de stâncă …
am răsărit, din tresărirea fulgilor de nea, lacrimă,
şoptindu-mă-n trezirea argintie … piatră , patimă ..
din rugul viu pitit de-o stea pe pleaoapa stâncii,
foşnit-am mai târziu porunci de taină, ei, opincii …
şi m-am pornit baladă peste văi, prin peşteri, nori,
de-atunci călătoresc în zâmbet şi mă sorb viori ..
Sibilla Poesis
Şoapte sibiline …
departe, deasupra de tine,
zvâcneşte ardere-n mine,
se desprinde … măiastră
şoaptă , aripă pe creastă,
surâsul lacrimei, mocnite
din roua muntilor, iubite …
plecat-am dincolo de toate,
smulgându-mă licăr din noapte …
găsit-am limpezimea Cerului,
când dat-am foc lumescului …
Sibilla Poesis
Neobişnuitul din jurul meu îmi tulbură sufletul. ( Maxim Gorki )
Trebuie să creşti încet, la fel cum cresc copacii. ( Lev Tolstoi )
Nu este măreţie acolo unde nu este simplitate. ( Lev Tolstoi )
Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu. ( Lev Tolstoi )
În nemărginirea propriei tale dureri găseşti uneori o plăcere tăioasă. ( Dostoievsky )
Floarea este poesia reproducerii. Este exemplul eternei seducţii a vieţii . ( Jean Giraudoux )
Credinţă
ne-am răsărit demult flori de colţ, pe fruntea munţilor,
am rămas noi, n-avem nimic din calmu-nfrânţilor,
izvorâm din dureri mai puternici, suntem nemuritori,
vegheaţi de Zeu Stâncilor, mereu aici şi luptători …
Sibilla Poesis
Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta .
Noi suntem dinaintea noastră ! ( Sorin Cerin )
Sibilla Poesis
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagini preluate de pe google.ro
muzica preluată de pe youtube
leo
Sibilla
Sfinxul 
Superb!
ApreciazăApreciază
Dragul meu Sfinx sibillin, multe si alese flori de stanca mi-a fost dat sa descopar in lunile din urma izvorate din mijlocul oazelor de liniste si lumina a nevazutelor plaiuri virtuale! 🙂
Daca as incepe sa le enumar pe toate, probabil ca gingasia lor le-ar face sa tresara si nu vreau decat ca ele sa stie ca le iubesc si ca le incurajez sa creasca tot mai mult spre soare, cu radacinile bine infipte in cremenea trainica a Carpatilor.
Tie, draga floricica de colt imbaiata in roua zorilor scursa de pe fruntile muntilor, iti multumesc ca necontenit, ne indemni sa vedem mai departe, amintindu-ne mai intai ca trebuie sa ne intoarcem, sa parcurgem cararile batute, sa traim intens prezentul pentru a prinde radacini in viitor. Dar noi, apartinatorii acestui pamant romanesc, uneori am vrea sa il cream fara a avea mijloacele necesare, pentru ca ne renegam cu inversunare trecutul si nu reusim sa traim la temperaturi inalte. Facem ipoteze perfecte din punct de vedere structural, dar putin credibile in realitatea faptelor.
Dar tu ne repeti mereu prin postarile tale fara seaman si pline de intelepciune, ca omul de azi este rezultatul actiunilor de ieri, ca toti provenim dintr-o experienta trecuta si ca am primit o pretioasa mostenire culturala.
Marele Mahatma Gandhi Marele Mahatma i-a raspuns unui tanar dornic sa cunoasca Occidentul si viata de acolo: “Daca tu nu incepi sa studiezi temeinic trecutul, istoria omenirii, nu vei avea instrumentele necesare pentru a reconstrui prezentul si pentru a realiza visurile viitorului.”
Oare de ce asteptam un maine mai bun, fara a ne da seama de prezentul care ne scapa printre degete ?
Florile de stanca ne amintesc mereu acest lucru, sa nu nesocotim prezentul daca vrem sa prindem adanci radacini in viitor.
Un strop de apa vie picurat de Stefan Augustin Doinas
in poezia „Doar tu” isi doreste sa trezeasca la viata tot ce poarta tainica suflare si latente energii:
„Când omul, prăbuşit, la început,
în iarba duşmănoasă şi-n ţărână
adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălţau din lut
şi, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
şi se-agaţă de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl aminteşti doar tu.”
Tuturor florilor de stanca din care tu rasari mandra si hotarata, draga sis, o saptamana binecuvantata, plina de bogatii ale spiritului!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos !
@mazgalici,
mai am mult, mult până la … superb, dar, tot frumos sună … 🙂
hvala lepo 🙂
Noapte senină pe Cerul sufletului tău !
Sibilla
@pescăruş argintiu,
Mereu mă răsfeţi sis, aduci tuturor daruri de suflet, eşti o oază de linişte şi-o gurăde apă vie, mulţumiri ! 🙂
calde îmbrăţişări is,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Un blog cu valori frumoase! 🙂
Va astept si pe rEvolutia Interioara, la adresa:
http://georgeenea.blogspot.com
Multumesc, pe curand!
ApreciazăApreciază
@George Enea,
mulţumesc frumos, voi onora invitaţia 🙂
Sănătate şi numai bine !
respecte,
Sibilla
ApreciazăApreciază