Aripă …
Arta nu urmăreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru. ( Immanuel Kant )
Omul a fost făcut dintr-un lemn aşa de noduros, încât e lucru îndoielnic că s-ar putea ciopli vreodată din el ceva absolut drept. ( Immanuel Kant )
Două lucruri umplu sufletul cu veşnic nouă şi adâncă admiraţie şi veneraţie cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea umană în mine. ( Immanuel Kant )
Andre Rieu in Tuscany – Romance Anonyme (Jeux Interdits) :
Mă cântă …
mi-ai despicat azi plângerea tainelor ,
în mii fărâme de lumină vie, lină …
am obosit să-nfrunt dorul poemelor,
mă dărui unui gând, mă vreau senină …
de mă primeşti, fior înalţă-mă în tine ,
striveşte-mă sărut pe Cerul lacrimilor,
dansează-mi amintirile-n răşine,
dar nu păstra nimic, mă cântă patimilor …
Sibilla Poesis
Zâmbetele sunt sărutările sufletului. ( Minna Thomas Antrim )
Speranţa este doar dragoste de viaţă. ( Henri Frederic Amiel )
Şi-atunci, silabele au imaginat lumi ale lor… Ce să fac da-că te iu-besc?… Iu-beş-te-mă… Tu mă iu-beşti?… Doamne, cât de mult… Mă dor tâmplele… tâmplelor tale aproape, ochilor ochii mă dor… ( Mariana Fulger )
Speranţă. Dorinţă şi aşteptare înfăşurate în una. ( Ambrose Bierce )
Nu dăruieşti nimic oamenilor dacă nu te dăruieşti pe tine. ( Axel Munthe )
Andre Rieu Je t’aime :
Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii. ( Ionel Teodoreanu )
Întâlnirea între două persoane e ca şi întâlnirea între două substanţe chimice. Dacă există o reacţie, ambele sunt transformate. ( Carl Gustave Jung )
Sibilla Poesis
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagini preluate de pe google.ro
muzica preluată de pe youtube
leo
Sibilla
Sfinxul 
Pe aceste duioase acorduri,imi permit draga Leo,sa te invit la acea reconciliere dupa care nu de putine ori tanjim dar nu avem taria sa intindem mana spre a o prinde pana nu-i prea tarziu.
Am observat,de ceva timp,ce n-as fi banuit sa se intample. Suntem pietre tari,in acest sistem al vietii,dar hai sa ne aducem aminte ca avem sentimente,acea caramida pusa zi de zi pe altarul prieteniei e pacat sa o imbrancim intorcand spatele si dand uitarii unor clipe frumoase. Omul este facut pentru a gresi dar…trebuie si sa ierte, iertarea fiind calauza vietii lui.
Apreciez valoarea ta ca om intelept,cu tact,rafinament si bun simt.
Uneori,viata ne da palme,totul depinde de noi daca dupa primirea lor,ne trezim sau ba.
Imi cer scuze,pentru acest amestec,nedorit de mine,in acest conflict evident prefigurat de ceva timp in urma,dar va simteam apropiati si dragi mie,sufletului meu,ca niste adevarati prieteni,iar prietenia o masuram si-n fapte.
As vrea sa cred,caci n-am aruncat in vant…niste vorbe si ca interventia mea nu jigneste.
Cu mult respect,
Paul K.
ApreciazăApreciază
erata:a se citi”dand uitarii” fara”si dand uitarii”
ApreciazăApreciază
O unda de tristete a poposit pe-aici, in mijlocul atator suave frumuseti izvorate din causul sufletelui curat ?
Sibilla draga prietena, iata-te pe tine din nou, gingasa, romantica si visatoare, floricica noastra de colt, simt cum te trezesti din nou la viata, iti contemplu roua din privirile atintite spre zari si ma intreb, ca Bob Dylan odinioara in cantecul sau iubit „Vanare de vant” prin vocea unica a lui Motu Pittis: „Cate mari pescarusii mai au de batut, pana ajung pe nisip pentru somn? ”
Cu siguranta ca unii pescarusi pe care-i stiu eu nu vor avea prea curand odihna, pana nu sunt convinsi ca exista liniste si armonie in adancurile zbuciumate ale celor mai dragi prieteni de suflet, asa cum esti la loc de cinste si tu, fiica a muntilor !
In chip firesc se cuvine sa inchin un gand de multumire si recunostinta Celui de Sus, care in imensa Sa bunatate a facut posibila intalnirea si interferenta noastra dincolo de reperele geografiei traditionale:
„Nu, nu suntem un vis, o intamplare,
un lut de sine insusi framantat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne-nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
N-ar fi simtit in veci de veci tarana
surasul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana
sa umple-n noi de simtamant fantana.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne-ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea in fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traita,
cind, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Isus e-n noi, lumina si iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat! ”
(Costache Ionaid – „Exista Dumnezeu”)
Sestro moja, sudarea sufletelor noastre s-a facut la temperaturi inalte, ce-au antrenat materii incadescente in ploi de meteoriti !
Sa ai parte de o zi bogata in daruri de suflet si de lumina zambetului pe chip !
ApreciazăApreciază
Păulică, tată,
între prieteni nu poate fi vorba despre vorbe în vânt, aşa cum între suflete pereche nu poate fi vorba de iertare, dar nici de lipsă de credinţă. după cum vezi, n-am plecat nicăieri, sunt aici, acelaşi, chiar dacă, înecat de-atâta mizerie şi diversiune prin lumea asta virtuală, nu-mi mai tresaltă sufletul a sbor…
şi asta nu doar pentru că duşo, ducându-şi acum şi aici, nu doar pe alte bloage ori în lumea meandrelor concretului, lupta ei cu nesăbuit de generos sacrificiu de sine pentru alţii, mulţi dintre acei alţii nici măcar meritând vreun sacrificiu, a sacrificat binişor rostul de colţişor de rai al acestei grădiniţe, aducând aici toate aceste chipuri desprinse din tartar. uneori, gândindu-mă la imaginea tartarului adusă pe pereţii bisericii de la mânăstirea brâncovenească de la Hurezi, mă consolez cu gândul că aşa o fi scris, să se-mpletească raiul cu iadul pe acest pământ al păcătoşilor. alteori mă întreb dacă n-ar fi fost mai potrivit să fie lăsat sfinxul sfinx, iar baricada donchijotească să fie înălţată aparte, pe un blog manifest, nu pe acest blog picătură de rouă…
dar, cine mai ştie! eu nu prea mai ştiu multe de-atâta blazare sub care mi-am îngropat un suflet prea rebel pentru o lume prea-nvăţată-n lanţuri… cel mult că mai reuşesc, în stilul nostru băcesc din veacuri de Mioriţă, să mai fac haz de necaz, împlând blogosfera de emoticonuri marca râsu-plânsu…
ApreciazăApreciază
Leo, prietene,
cred ca din fiecare fapt intamplat in planul existentelor noastre trebuie sa extragem cu intelepciune partea lui luminoasa si sa vedeam plinul paharului.
Decizia din ultima vreme a diversificarii problemelor si temelor abordate de Sfinxul nostru luptator si insetat de dreptate si adevar, nu trebuie sa ne mahneasca sau ne ingrijoreze.
Este o alta cale aleasa de prietena noastra plina de forte si energii surprinzatoare sa lupte impotriva raului purtat in falci spumegande de catre hienele turbate sa-si pastreze aparentele de umanoizi respectabili.
Aspectul evocat de Paul ne poate ingrijora in masura in care el se perpetueaza si nu s-a stins inca.
Cred ca blazarea si pietrificarea sufletelor e cel mai rau lucru care ni s-ar putea intampla, alaturi de resemnare, indiferenta si acceptarea gravelor compromisuri, in profund dezacord cu principiile moralitatii.
Sa auzim numai de bine si sa uitam de umbrele plutind haotic printre oazele de senin ale blogosferei !
ApreciazăApreciază
„Artă e atunci când scrumul stins ia foc.” – Rilke
ApreciazăApreciază
Pescăruşule,
mă tem că nu ai perceput foarte exact sensurile tupilate de mine printre cuvinte…
ApreciazăApreciază
Draga Leo, probabil ca atunci cand vorbim despre „perceptiile” culese din virtual, tu esti un maestru neintrecut, eu recunosc ca nu fac surffing in adancimi ce ascund cutii negre…
Speram insa sa le reperezi pe cele lasate de mine in mod vizibil, la lumina stralucitoare a unei gingase flori de colt cu radacini trainic infite in stanca.
Have a nice day !
ApreciazăApreciază
Păi tocmai din ce am reperat am înţeles ce n-ai perceput… 🙂 Iar ce am reperat, chiar dacă perfect corect în teorie, nu vine de se potriveşte în meandrele concretului binomului despre care vorbeşti, care, din meandrele concretului făcând parte, există… Dincolo de reperări şi percepţii… 😉
ApreciazăApreciază
Leo, leo, hatrule ! 🙂
Din monom trecuram la binom si sigura incep sa fiu ca se va extinde la polinom…
Unde comutativitatea si tranzitivitatea factorilor nu va ajuta prea mult rezultatul final.
Dar vorba ta, teoria este perfecta, numai ca practica e adevarata piatra de incercare…
Cred de altfel ca acest lucru tinde sa devina o problema nationala: avem multi teoreticieni ilustri, in schimb pe practicienii responsabili si valorosi, in orice domeniu, ii cam numaram pe degete.
ApreciazăApreciază
Le zice analişti şi formatori de opinie, dragă, te rog să nu-i jigneşti cu clasificări degradante.. 😆
ApreciazăApreciază
Cât despre practicieni, îţi spun eu două domenii în care nu ştii tălică să numeri atât cât să-i cuprinzi: „aruncatul pisicii moarte” şi „care mai fură azi un ou, e un bou”!!!
ApreciazăApreciază
Leo, revenind la frumoasa si sensibila prezentare de aici, propusa de floricica noastra de colt plina de roua diminetilor racoroase, sa ne amintim ca reactiile dintre doi oameni, indiferent de profesia lor, sunt benefice cand ele sunt exoterme, adica atunci cand din interferenta lor se degaja in exterior energie si caldura, ca si cum s-ar naste un gheizer tumultuos, care sa topeasca gheturile si sloiurile plutitoare.
Multumesc mult pentru precizari, dar e posibil ca aceste noi specializari sa fie cuprinse intr-un singur „purtator”, prin cumul de functii, ca se poarta prin Carpati cu falnicie.
Indiferent daca prin acest fenomen se produc anumite scurtcircuitari in lantul de dependente.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Salut,
Nu vrei sa adaugi putin umor blogului tau? O poza amuzanta cu animale care se schimba in fiecare zi :P?
Daca da ai un cod HTML pe http://animalici.ro/pentru-siteul-tau
ApreciazăApreciază
Are Lucas al nostru o logoree în el… sunt de-a dreptul complexat… 🙂
ApreciazăApreciază
Daca Lucas da dovada de logoree prin acest pasnic emoticon, atunci in cazul nostru ce sa mai spunem, am monopolizat suprafete intregi de discutie si zone controversate din mediul cotidian, pline de asperitati…
Sa vedem daca vom fi iertati de gazda generoasa a acestor locuri, ma tem ca vom fi tinta unor descantece sibilline pline de mister 😉
Complexat sau complex ? Cum e cel mai corect, Leo prietene ?
ApreciazăApreciază
Depinde de subiect. Paregzamplă Geoană e un complexat, Năstase e un complex… Scatopievici e un complexat, Păunescu e un complex, sau invers, Ion Borgo e un complex, amicul lui Cristian e un complexat…
Sper să-ţi ajungă ezemplele spre edificare… 😆
ApreciazăApreciază
PS
la un moment dat, când mi-a dispărut imaginea, am crezut că s-a perdut ce scrisăi. văz că s-a pierdut doar o virgulă, înaintea unui nume de scenă al unui diversionist… 😉
ApreciazăApreciază
i-auzi una, sibillino, cică i-ar lipsi umorul blogului tălică! bună, asta, vorba reclamei la bere…
ApreciazăApreciază
Da’ Sibilla, unde-i?
ApreciazăApreciază
Se pare ca unda de tristete a fost prinsa-n zborul ei si de alti prieteni. Ati multumesc Leo pentru lamuririle „aruncate” atat de promt in comentariile tale ulterioare. Sunt convins ca nu numai noi am sesizat aceasta nuanta neplacut persistenta a incercarii de a lovi intr-o prietena declarata si recunoscuta ulterior in atatea comentarii. Nu vreau sa ma erijez intr-un posibil avocat, raman insa la convingerea ca fiecare dintre noi gresim,iar gresala sta in putinta noastra de a fi iertata.Ne este tare greu sa recunoastem acest lucru. Ranim si facem ca rana sa doara.
Ce scurta este viata! Melodia binecuvantarii ei este intrerupta din cand in cand de aceste stranii invrajbeli ale sortii…si toate duc spre acel gust amar al NEFERICIRII !
As conchide prin a spune:
Treziti-va dragii mei! frumusetea prieteniei este magica, magia ei,ne invaluie si ne cuprinde duios ca pe niste adevarati oameni cu virtuti ne-ntinate!
In sufletul meu ramane-ti aceiasi prieteni de omenie, caldura imbratisarii voastre,nu poate apune in gradina sufletului meu. Fiti Binecuvantati!
ApreciazăApreciază
erata:”fi-ti”
ApreciazăApreciază
Drag Pescarus,
Incursunile tale de astazi,precum si ale mele,sper din suflet sa nu fi deranjat, de aceea cer scuze prietenilor nostrii,precum si Sibilei pentru indrazneala de a comenta aici,acum, acest simtamant ce ne-a cuprins. Sunt convins ca a pornit din dorinta sincera de consolidare a prieteniei si deschidere spre intelegere.
Va imbratisez cu mult drag in egala masura pe toti si va asigur ca oriunde oi fi ma voi gandi cu drag la voi!
Cu drag,
Paul
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc tuturor , mă bucură prezenţa şi faptul că vă simţiţi vegheaţi de Sfinx, am Cerber, am de toate, na că mă lăudai, păi dacă am cu ce 😉
Mulţumiri vouă tuturor, mulţumiri duşo Leo, pentru că-mi dărui răgaz de hodină şi eşti o gazdă de nădejde
@Paul,
eşti un prieten minunat, mulţumesc frumos pentru gândurile frumoase, pentru cuvintele de suflet, am mai spus, mă repet, eşti un suflet bun .
Nu ne certăm, doar că adevărat, prietenii mei de suflet sunt îngrijoraţi în ce mă priveşte fiind la curent cu valurile ce trec peste mine, mă vor zâmbitoare, mă susţin fiecare în felul său, la fel ca şi tine.
Şi eu mă plac altfel, dar Arkana din mine are treabă de voie de nevoie, iar copilul dinlăuntrul meu tânjeşte dupăzâmbete şi joc … femeia… poate cândva. pe blog poposesc niţel mai rar căci sunt mămică şi am şansa de a fi vegheata de Sânzâian, Cerberul şi a avea prieteni minunaţi ca voi
Numai bine , Paul, fii binecuvântat, prieten drag !
Sibilla
@pescăruş argintiu,
mi-e dragă ” fiică a munţilor ”, mulţumesc sis
Azi m-am dorit, aripă aripei celeilalte ..
Daţi-mi un trup, voi munţilor
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.
( Lucian Blaga )
calde îmbrăţişări sibiline sestro
Observ că nu-l slăbeşti pe duşo Leo, mi-s tare dragi tresăririle aripilor pescăruşului şi şoimului prin grădiniţţa Sfinxului, dar vă pierdui pe miriştile fizicii drept care în semn de ” protest ”, am păcătuit grav, am dormit mai mult decât mi-am propus, acu că am recunoscut, mă iertaţi şi mă iubiţi again ? Uite, promit să fiu aceeaşi metaforă a metaforelor curând, sper cât de curând … numai să se limpezească cerul sufletului sibilin …
zdravo Cora,
Sibilla
@SkyRain,
şi ard şi ard şi totuşi mă înalţ ….
Mulţumesc, prieten drag !
numai bine, zâmbete şi împliniri,
Sibilla
@Marius,
mulţam fain pentru idee
Tratezi cu Cerberul, duşo Leo, el e ” vinovatul ” cu supervizarea pe miriştile Sfinxului
sănătate şi numai bine , mulţumesc pentru zâmbete
Sibilla
@Lucas,
Sta radis ti, druje … ne znam …. hm ?
calde îmbrăţişări sibiline prieten drag şi un zâmbet tresăririlor corindate de gândurile tale la fereastra sufletului meu zăpăcit …
zdravo Lucas,
Sibilla
@duşo Leo,
ce să mai, ai reuşit să mă emoţionezi, pe mine Arkana mioritică … fie, nu te măscăresc două zile şi nu înaintez petiţii la tati Borgo trei zile, no vezi ce cu minte mai sunt , căci cuminte …. zâsăi, ursitoarele-s de vină, vina mea rămâne că … iubesc, munţi şă văi şi creste, basm poveste şi legende şi elegiile atlante şi florile de colţ şi copiii şi … câte şi mai câte şi da, pe voi, prietenii mei dragi şi dragi
Se impune să cujet la propunerea tălică , numai că, în semn de Echilibru, măi dragă Sânzâianule, merem zajedno pe celălalt blog 😉 Iar am dreptate, că mă şi ” enervează ” câtă dreptate am… tulvai, cum mă inspiri tălică muză, la multe cele … 😉
Zâsăşi ceva de … pivo, oy, oy … şi iau maijko, doru mi-e de sfat la foc de tabără dar şi de pacima turbo folkului … :))
Între Cer şi pământ să fie cei care zvâcnesc licăr între complexaţi şi complex …. na că-mi dăduşi temă de casă, nu că nu mi-ar zâmbi mie filosofia la corason, apoi să vie tati Borgo, căci multe şi profunde dileme se iţiră pe-acilea …
Cerbere, tresari zbor, altă şansă n-ai, eşti încolţit de poemele surâsului speranţelor … şi totuşi există speranţă, durerea mai pleacă uneori în vacamţă …
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
„Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
( Lucian Blaga )
Stelelor
C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.
( Lucian Blaga )
Mugurii
Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
şi-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinţii-
gândind aiurea-mugurii
unui vlastar primavăratic.
Îmi zic: „Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar”
şi cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
( Lucian Blaga )
Na, până ce desluşeşti tălică ce tocmai ţi-am transmis, câştig timp, doar s-o întruna tati Borgo la Sfat de Taine cu noi, ăi mai zbuciumaţi elevi, şi nu mă plac diversionistă, eu sunt …. na, că mă-ncuiai în podrumul cu gânduri … acu să vezi visări ..
zdravo duşo j hvala lepo Sânzâianule
Sibilla
ApreciazăApreciază
@SkyRain,
mereu aici, cu voi sunt, cu toţi şi peste tot aş dori şi … important e că sunt, e că suntem, că sufletele noaste ating nemărginirile zborului cu zâmbete şi … flori de colţ:)
Liniste
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
( Lucian Blaga )
calde îmbrăţişări sibiline suflet blând ,
Sibilla
@Paul,
Pentru tine, un mînunchi de flori de colţ, sunt simbolul prieteniei şi-al supravieţuirii , cu mult drag şi recunoştinţă, prietene :
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
„Sunt rob în temniţă!”
noapte binecuvântată , Paul, zâmbeşte, mâine poate fi mai altfel, să sperăm mai senin pe Cerul sufletelor tuturor, om bun …
zdravo,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Dom Paulică, hai că m-ai omorât! Să scriezi tălică şi anume corect, şi să vii să corectezi… greşit în erată… asta musai tre să-ţi fie semn dinspre alte sfere cum că s-ar putea să mai te aflezi în eroare şi-ntr-ale cititului de dansuri când mai văzute, când mai nevăzute pe care le dănţuiesc o sburătăroaică şi un sburătoriu pe note numai de ei ştiute… FIŢI liniştiţi, dragilor: când o corcitură sârbo-oltenească nu s-or ciondăni cu un baci cu irimă de moţ, glotă de sârb şi un suflet înrobit de copchil unei iubiri alb-albastre cântate de un imn păunescian, apăi sigur se cheamă că cei doi vor fi trecut în lumea drepţilor!
PS
Sibillino, numa de cătat sensuri printre versuri nu-s bun după ce am constatat prin alte grădiniţe, încă o dată, dacă mai era cazul, în ce hal se poate scoborî înapoi pe scara evoluţiei o cestie ce părea sapiens dar nici că ar putea-o osebi careva de pitecantropi… efectiv m-a luat somnul de-atâta deprimare…
ApreciazăApreciază
@duşo Leo,
meri tălică în faldurile iatacului şi vezi că te-aşteaptă un răvaş sibilin 😉 🙂
Dormi lin, Cerber, vise paşnice, te veghez, Sfinxul a preluat schimbul, dară nu poci lăsa ochişorii albaştrii fără teme şi dileme … promit să nu mă dedau la spade, săbii şi suliţe, mă voi limita la … cuvânt 😉
Pă cuvântul meu de corcitură că-mi eşti aripă şi ” aripă ”, tati Borgo să ne dea canoanele cuvenite, duşo 😉 🙂
Laku noc, lepo sanijai, Sânzianule 🙂
zdravo,
Sibilla
P.S. vise sibiline !
ApreciazăApreciază
Trebuia sa te provoc cu ceva pentru a iesi din hibernarea voita. Multumesc ca ai aparut!
ApreciazăApreciază
Am avut si eu un moment de respiro,o sa plec in camp peste doua ore si vroiam sa vad daca te voiu prinde,sincer ma bucur chiar daca m-ai prins in mrejele criticii.
@Sibilla,
multumesc pentru cuvintele calde,ma bucur sa aflu ca esti bine,ce existi.
Imbratisari prietenesti,
Paul
ApreciazăApreciază
erata:(spre delectarea lui Leo)”ca existi”
ApreciazăApreciază
Dragii mei, intelegand ca deja invitatia la reconcilere a fost adjudecata si i s-a dat curs in mod prompt si prietenesc, va doresc sa va bucurati de zile senine si pline de armonie in week-end-ul care se apropie si sa fiti in acord cu nuantele suave ale cantarilor acestei toamne, tinandu-va de zboruri inalte si rodnice, asa cum ne-a indemnat sufletista noastra Dusita, secondata de Duso Leo.
Un gand bun, cald si luminos, voua tuturor celor prezenti aici, dar si tuturor prietenilor nostri de suflet, pe care-i simtim mereu aproape !
Mai las sa cada usor un „Poem de ora 21”, ca o fulguire usoara de tresariri…
„Norii fug…
Li se înmoaie genunchii, cedează…
Şoseaua e mai gri azi,
Soarele se decojeşte de arsură, e trist.
Laptele se varsă…, unii îşi varsă amarul,
pe şosele sau în lichide colorate amărui.
Ne vărsăm nervii, uităm să zâmbim…
Să râdem e deja o rezervaţie din 2000 în Caraibe…
În fiecare zi ne batem trei cuie în cap…
Unul gri, unul roşu…, unul fără culoare…”
(Emilia Maria ZĂGRIAN)
ApreciazăApreciază
Niko!!!
De venit am venit,dar dilemele va las pe voi sa le rezolvati.Azi nu ma ocup de enigmistica,azi ma ocup,vorba ta ,de corason nu la propriu ci la sentiment.Cand ai o societate alcatuita din ilustri nostri prieteni,cora,Paul si preietenul meu dac,Leo un antedeluvian ca mine pare cam singuratic(glumesc).Azi m-am caznit sa scriu un articol-comentariu la Corina si ma simt obosit de numa,numa!Asa ca ramane pe alta data.Totusi vreu sa va doresc din inima sa iubiti,sa iubiti frumosul si tot ce va da Domnul ca „timpul curge” si credeti-ma ca nu in favoarea noastra.Deci o seara frumoasa ,prietena draga ,alaturi de prieteni si cei dragi,tata Borgo 🙂
ApreciazăApreciază
şi ce articol, tati Borgo! desigur, nu s-a născut ăla leo să se abţină la cârcoteală la aşa minge rădicată la fileu de un… dinozaur antedeluvian. adică specia aia care, rară fiind, îi scumpă. nu ca reptilienii de ne încurcă viaţa la tot pasul…
ApreciazăApreciază
hello! Draguta postare, felicitari
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos, tuturor ! 🙂
@ Paul,
Mulţumesc !
E grele cu sibilele, e jele … 😉 🙂
Un sfârşit de săptămână senin .
Sibilla
@pescăruş argintiu,
” totuşi iubirea peste blestem .. ” 😉 🙂
calde îmbrăţişări sis, zâmbete şi bucurii,
Sibilla
@tati Borgo,
ESTE ! ;):)
To, to, to je to … haide da se volijmo ….
Văzurăţi tati drag, cum veniţi cum tresar cântec şi licăr tainic deasupra de aparente pacimi …. tulvai, că rea mi-s de la o vreme, sau am fost tot timpul , hm … ” aparenta ciută ”, ca să citez un clasic cavaler trac în viaţă … 😉
timpul trece, timpul vine,
curg tăcerile pe mine …
din florile timpului,
culeg şoapta vântului …
şi mă duc, şi mă tot zbor,
dincolo de munţi şi dor,
şi mă-nalţ din piatră vie,
izvor vremii ce-o să vie …
( baladă sibilină, pentru tati Borgocu respect şi mult drag )
Zdravo tati,
Sibilla
@duşo Leo,
zdravo, duşo
Sibilla
@radu,
Dobrodosli, Radu ! Mulţumesc frumos 🙂
îmbrăţişări sibiline druje Radu,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Niko cu glas di Sibillina,
Ce faci tu copila?Imi Compui balade?Am senzatia ca tu si cei ai nostri vreti cu orice pret sa ma sensibilizati,pana la adncuri la cel corason inca neoblojit,la propriu.Multumesc si va pup pe toti cu drag,tata Borgo-Emotionatul 😛
ApreciazăApreciază
@tati Borgo,
na, că m-am emoţonat şi eu, di zăpăcită ce-s uitai să vă dedic balada din partea noastră, a puilor de daci liberi, pentru ăl mai fain OM, tati Borgo, cu mult, mult drag … 🙂
numai bine tati,
Sibilla
ApreciazăApreciază