P.S. : Volim Te !
Gorica Ilic i Saban Saulic – Ti Si Lek Za Moju Dusu :
Zasto nasu ljubav brane
i sto kriju kljuc od raja
nema sile koja moze
zaljubljene da razdvaja
Ref. 2x
Ti si lek za moju dusu
na usne mi usne stavi
zar ne vidis, umrecu ti
umrecu ti zbog ljubavi
I lancima da nas vezu
mi bi lance pokidali
i opet bi jedno drugom
u zagrljaj, sreco, pali
Ref. 2x
Samo jaki pobedjuju
al’ ljubav je Bozja sila
pobedice nasa ljubav
uzalud nam lome krila
Ref. 2x
Iubeşti cu adevărat doar acel suflet care trăieşte fericirea şi durerea şi moare uneori împreună cu sufletul tău în lumea lor de suflete. ( Mariana Fulger )
Sufletul simte, raţiunea cumpăneşte. Şi ce goi suntem şi cât de singuri când ruptura dintre ele ca o teamă rece ne îndepărtează de ce ştiam trăind în noi şi ne aşază în real ca pe nişte statui care trebuie să înveţe să meargă… ( Mariana Fulger )
Poetul – el a învăţat înainte de toate cuvântul, zbaterea aripilor luminii în ochiul mirat de prea scurta-i trecere, precum traseul unei lacrimi prin scurgerea clipei spre oceanul de fericire şi frământări ale cărui valuri se aud uneori înăuntru. ( Mariana Fulger )
Şopteşte-mi ceva, dar atât de încet, încât să te aud doar cu sufletul. ( Mariana Fulger )
Timpul nu poate răni , nici ucide, aripa şoaptei sufletului geamăn ce s-a zămislit surâs de lumină peste mugurii sărutului absolut … e poesia şi balada sufletelor pereche , e elegia atlantă a ploilor ce iubesc florile de stâncă …. Uneori, se desparte în fire timide de chihlimbar ce tresar temătoare pe pleoapele stelelor, alteori, e firav licăr de rouă aşternut de glezne sibiline pe umerii toamnelor năucite de zbateri zmintite, şi poate cândva fi-va poteca fragedă zâmbind înspre limpezimea crudă a Cerului, zămislindu-se o singură îmbrăţişare dulce-amară … dar, e …
Acolo-n Templul Sacru al miezului senin de-azur , pulsează veşnicia … tamo , daleko je naşa ljubavi …
Sibilla Poesis
Joc … ?
am cuprins surâsul tău într-o palmă de floare,
i-am şoptit tinereţe pe-aripă şi-o doare …
lacrima-i cântă cu mirări de poeme şi foc,
o sărut cu mistere, senină , o-ntâmpin cu joc …
Sibilla Poesis
Sibilla Poesis
citate preluate de pe www.citapedia.ro
muzika srpska preluată de pe youtube
imagini preluate de pe google.ro
leo
Sibilla
Sfinxul 
Dis-de-dimineata mi-a zambit o gingasa floare de stanca, iar eu i-am murmurat cu duiosie adieri de soapte ascunse in melodii de vers…
„Îngerul scoicii mi-a şoptit că ai venit
Apusul nu poate opri râul
Ne-am făcut lăcaş în mâinile tale
Am aruncat totul în apă
Nu pot uita răsăritul din tine
Nu este doar o iluzie, nu este un vis
Este un nume, este un cântec, este o literă, este o lume
Este ceea ce aş numi
Prea multe sentimente
Sunt raze de soare între noi
Ceea ce aş putea strânge în jurul nostru
Mi-am pierdut gândurile în ceaşca din care ai băut cafea
Am căutat încă o pietricică,
Ceva mic să ne lege de râul care nu poate fi topit
Am privit respiraţia ta, te-am privit
În verde, am căutat să te văd
Am căutat în aburii râului chipul tău.
Dacă laşi uşa deschisă, puţin întredeschisă
O să putem să ne reîntoarcem sclipitor
O să putem să întoarcem un cântec
O literă,
O lume…
Tot ce am putut strânge întru noi
Dincolo de albastru, dincolo de râu…”
(Cristina Teodorescu – „Soapte”)
Cu drag,
Cora
ApreciazăApreciază
Frumoase”soapte” ai asternut Pescarusule prietenei noastre dragi Sibilla, invaluite cu raze calzi de soare si mangaiate de acordurile muzicale pe care Sfinxul ni le daruieste spre delectare.
Duminica placuta dragi prietene!
Imbratisari din partea mea!
Paul
ApreciazăApreciază
Draga Niko si Paul,
Va multumesc pentru acest colt unde v-ati asezat adierele senine ale gandurilor si emotiile de toamna virand cu blandete si va invit sa urmariti cu privirea zborul porumbitelor albe, vestitoarele unor timpuri mai bune. si mai luminoase…
„Porumbiţe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriţi arcada
cu ghirlănzi de raze şi ninsori.
Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaş, luminos şi înţelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
şi v-am strîns o clipă lîngă piept.
Dar curînd, voi oaspeţi de departe,
stol de flăcări şi de primăveri,
am lăsat ca vîntul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.
Orice dor curat ce-n piept zvîcneşte,
orice plîns pe buze fără grai,
mîngîiaţi-l voi hulubăreşte,
cu tot harul ciugulit în Rai!
Şi făcînd pe urmă cale-ntoarsă,
stol de pace alb şi marmoreu,
duceţi, lîngă lacrima cea ştearsă,
ramuri de măslin lui Dumnezeu… ”
Paul, cu siguranta ca draga noastra prietena se va bucura mult de poposirea ta si gandul tau bun !
O Duminica biencuvantata, tututor !
ApreciazăApreciază
Pescăruş argintiu, Paul ,
vă mulţumesc frumos 🙂
O duminică sper agreabilă vouă şi, o seară binecuvântată vă doresc, prieteni dragi !
@pescăruş argintiu,
Ţie sis, cu mult, mult drag :
Murim… ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
( Magda Isanos )
O nouă săptămână, mai bogată-n zâmbete, Cora !
zdravo,
Sibilla
@Paul,
mă bucură tare mult vizitele tale, prieten drag, mulţumesc 🙂
Un mic dar, pentru tine om bun :
Jucăria
Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat,
cum poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dâra luminoasa-a unei stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele să le leg
incerc acuma, fiindca nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci intreg,
si tristă surăzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca alta mai frumoasă n-are.
( Magda Isanos )
Gânduri bune , bucurii şi împliniri de suflet, aşa cum meriţi prietene !
calde îmbrăţişări sibiline, zdravo,
Sibilla
ApreciazăApreciază