Pâine …
” Am putea spune, fără să greşim, că suntem atâta de creştini câtă copilărie am izbutit să păstrăm în noi până la sfărşitul vieţii . ” ( Nichifor Crainic )
Andre Rieu – Toselli Serenade 2006 :
” În educaţia autentică, profesorul trebuie să-l lase pe copilul dinlăuntrul lui să se întâlnească cu cel pe care-l educă . ” ( prof. Gabriela Alexandru )
Întâlnirea …
De câte ori deschid cufărul cu poveştile copilăriei, curg serenade … cascade de serenade, zămbete, linişte, bucurii, şoapte tainice, splendoarea florilor de mină, a florilor de stâncă, cireşe , cununiţe din sânzâiene, glasul bunicii şi mulţime de întâmplări … vântul le cântă pe corzile viorii unui suflet ce aleargă încă desculţ în ploaie tresărind la fiece atingere a-mbrăţişării Cerului limpede poleit în scânteieri de chihlimbar şi firişoare străvezii de dor amărui … timidă, icoana speranţei îşi zvântă privirea deasupra prafului de nouri, căutând zorile surâsului de mâine … copilăria clipoceşte înfruntând ungherele şi povârnişurile timpului aşternându-şi dantelăria mângâietoare pe gleznele zvâcnet viu spălându-le rănile ameţite cu roua fiorilor blândeţii unor noi dimineţi … însetată, sorb încă o cupă de toamnă şi mă ridic … Închid cufărul , până data viitoare … mă dor genunchii, tare mai dor, păşesc cu curaj … şi merg, şi merg, alerg nerăbdătoare …ceara de argint a tristeţilor se topeşte încet iar eu învăţ din nou să zbor … aripile-mi temătoare şoptesc alte serenade şi totuşi aceleaşi … sunt Eu , zămislesc sărut boare pe fruntea cântecului : ”hei, duşo, hei … ” …
Undeva, departe, departe … glasul drag povesteşte, maijka Darinca mă mângâie lin : ” a fost cândva, o Jasmina, prinţesa Jasmina cea neastâmpărată … ” … mă pitesc în poveste şi ascult … adorm în poala caldă, visez îngeri şi stele, mă joc cu Dariana, râd cu deda Marco … oftez … şi mâine e o zi … Aud un glăscior : ” mami, mami, mirosul tău de mamă … ”, e Zoran, mă pupă şi se cuibăreşte la mine-n braţe : ” mami, tu zâmbeşti când dormi, îmi spui o poveste mami ? ” … gata, m-am trezit, copilăria îmi face cu ochiul de la fereastră, zâmbeşte, eu, mă pornesc pe poveşti : ” a fost o dată ca niciodată, un Ţinut fermecat, unde copiii erau mereu veseli , fericiţi … ” …
Un gând mă arde în timp ce povestesc … ce bine ar fi dacă visele, poveştile, ar deveni realitate … poate că într-o zi …
( Sibilla Poesis – fragment – Zâmbetul Speranţei )
Ken Davis International Composer Of Music Endless Emotion :
„A educa copiii cum trebuie, iata toata morala noastra! Casa parinteasca este o gradina in care creste cea mai nobila floare: floarea umana. Pe aceasta o avem de ingrijit. Ea trebuie sa devie tare, pentru a putea purta roade sanatoase.” (Carneri)
„A educa e mai greu decat a studia, de aceea sunt putini educatori in multimea de invatati.” (Vasile Conta)
„Acolo unde se cere un galben pentru ridicarea de orase, castele, monumente, arsenale – dati o suta pentru cresterea si educatia unui copil!” (Martin Luther)
„Adevaratul educator se ingrijeste mai mult de propriul sau caracter si de propria sa activitate decat de acelea ale copilului.” (G.G. Antonescu)
Pâine …
te iubesc iubire blândă,
lină apă curgătoare,
celor care nu cuvântă,
zâmbet ploilor şi soare …
te iubesc, aripă-naltă,
curge-mă pe roua pâinii,
apoi cântă-mă pe harta
inimii … tu, bea păgânii …
te iubesc, sărut al nopţii,
sfâşie-mi balada Lunei
de-i întinzi o cursă sorţii,
te-nfioară doar şi spunei :
dragostea că e în toate,
nu o cumpără netoţii,
nu se vânde-n colţ de stradă,
o au Oamenii, nu zloţii …
te iubesc, legendă vie,
zori de zi ne curgi spre mâine,
până când va fi să fie,
fiecare mugur … pâine …
Sibilla Poesis
„Cum sunt gandurile cu care ne indeletnicim, asa ne este si viata.”
(Staretul Tatei de la Vitovnita)
Descântec …
mi-e plin căuşul palmelor cu gânduri muguri,
le dau sărutul zorilor, le las să zboare, fluturi, fluturi …
surâd în urma lor cu flori de colţ şi sănzâiene,
cine va prinde unu-n zbor, nu are a se teme ….
potirul Cerului cu ” roua munţilor ” va cerne,
fărâme de miracole oricui va crede-n ele …
Sibilla Poesis
„Vietile noastre incep sa se sfarseasca in ziua in care devenim indiferenti si tacuti fata de lucrurile care conteaza cu adevarat” – Martin Luther King
leo
Sibilla
Sfinxul 
Wellcome back, Jasmina…
ApreciazăApreciază
@duşo Leo,
ar tresării mai lepo : ” dobrodoli jasmina ”, mă străduiesc, doar mă ştii niţel, numai că mai tresar şi prin alte dimensiuni .. asta-s eu, mi-e dragă pâinea caldă, nu mă mulţumesc cu firimituri .
Care va să zică, ” Cerber de sfincşi ”, tot nu au realizat cine e Sânzâianul, geaba luară notiţe, geaba se-nvolvurează … am realizat ceva, săracii vor dar nu pot a te înţelege, apoi nu-i frumos deasupra prafului de nouri, deschid cufărul şi uit de viruşi …
Noapte binecuvântată şi multe împliniri !
laku noc, lepo sanijai Cerberule 😉 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
dobrodosli *
izvini 🙂
ApreciazăApreciază
Iar nu eşti atentă la nuanţe!
1.welcome back = bine ai REVENIT; dobrodoşli ar fi fost bine ai VENIT…
2.„semnătura” era la… SFINXI, nu cum zisăşi tălică 😉 , că unii ie atât de stupid pipăl să nu priceapă că nu pe ce inimitabil se chinuie să imite zăreşte Ochi de Şoim, ci pe nefericitul original tupilat dupe perdele de fum… 😆
ApreciazăApreciază
Oricum, văz că iar umblă tata Borgo la cules de floricele, că ferea sfântu să ai trebuinţă di dânsu, că ia-l de unde nu-i, cum scapă de poticarăşu cu leacuri la irimă, cum se „tratează” cu arome de floricele… numai bune de făcut infuzii la corason! sau ierea perfuzii de transfuzii? 😆
ApreciazăApreciază
Observ că doreşti să demonstrezi cuiva ceva …
Va să zică, am fost plecată eu Jasmina, deci am venit niţel şi plec din nou, nu revin niciodată asupra a nimic, sunt tot eu, ciudată dar nu subtilă, zăpăcită dar nu dusă cu sorcovele pe meleaguri cameleonice … etc, etc …
Mea culpa, mă voi strădui să fiu pe viitor doar serioasă, nu-mi voi mai permite luxul glumelor. În rest de acord, unde ai dreptate ai unde nu, rezbel pe faţă să ibă şi gurile rele ce zdrăngăni şi băieţii de unde lua notiţe …. uf, darnică mă făcui, nu e ghini monşer … îmi dau canon greu ! Din 1 trec la pamflete sibiline, de rea ce sunt … cu mine paregzampăl …
vultur sacru, recunosc …
Tati Borgo ştie mereu ce face, cănd tace şi când clipoceşte, am încredere în corasonul său, Sibilla ştie di şie …
Sibilla
ApreciazăApreciază
Draga Niko, pentru tine cu mult drag:
„La umbra unui codru de pâine
un copil visează un câine cu aripi.
În bratele unui suflet de copil
un câine visează o pâine rotundă.
Trist este că anotimpul viselor împlinite
a fost izgonit din calendar.
O pâine creste-n lumina care spune totul,
câinele mută luna pe cer cu botul,
copilul devine un înger curios
ce ar vrea să cunoască
lumea de dincolo de paradis.”
(George Florea – „O felie de pâine unsă cu paradis”)
ApreciazăApreciază
Niko & Leo,
Constat o blogareala de familie din care ma vad exclus 😛
ApreciazăApreciază
Tata Borgo, daţi pagina, şi-o să vedeţi că nu e deloc aşa…
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos, prietenii mei dragi 🙂
@pescăruş argintiu,
Mulţumesc frumos , Cora 🙂
O felie de pâine unsă cu zâmbete pentru tine, pescurăş drag 🙂
Sibilla
@tati Borgo,
Da de unde, ne gâtuim şi măscărim de numa … no, tulvai, bine că aţi venit căci, cine ştie ce eram în stare. sârb cum mă ştiţi tati …
No las că am eu ac de cojocelul ochiului de şoim, vă trimit răvaş tati, numai pentru corasoanele noastre, aşe rea m-am făcut, sau eram … cine mai ştie …
Pentru tati drag :
Numai bine tati Borgo, întrebare cheie … pe vinovat, când îl pedepsiţi ? 😉 🙂
preţuire,
Sibilla
@ duşo Leo,
şi pentru tine :
Rămâi Cerber aci, eu merg la hodină două ore … cineva m-a descântat şi-am obosit … revin când oi reveni. Eşti boss ! Tati e supervizor, sssstttt merg la nani ..
Sibilla
ApreciazăApreciază