Cândva …
Ceca – Necu dugo :
Adevărata „măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin „lipsa de măsură”, dorind „fără măsură”, îndrăznind „fără măsură”, iubind „fără măsură”. ( Octavian Paler )
Cândva …
azi, plâng cu zâmbete de dor înfiorate ,
de mâine-oi tresări cu roua şoaptei albe,
ieri, ţi-am iubit tăcerea gândurilor adunate,
cândva am să-ţi pătrund din taine, poate …
azi, rătăcesc pe glezna unei amintiri şi-o cânt,
de mâine , nu ştiu, însă n-am să râd curând,
ieri, ţi-am zărit sărutul florilor de stâncă-n vânt,
cândva, l-oi închina în templu-mi, viu cuvânt …
Sibilla Poesis
Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole… Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul… ( Octavian Paler )
Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
( Octavian Paler )
Sibilla Poesis
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagini preluate de pe google.ro
muzika srprska preluata de pe youtube
leo
Sibilla
![Zographus regalis cuprea [Cameroon]](https://live.staticflickr.com/65535/52783978513_e3da275118_s.jpg "Zographus regalis cuprea [Cameroon]")
Sfinxul 
da-mi si mie poza aia cu halucinatia… candva
ApreciazăApreciază
Draga mea Niko, ar fi multe de spus despre curaj si puterea de sacrificiu, despre taria si consecventa de a merge pana la capat…
Conteaza doar manunchiul de lumina din suflet care-ti da forta sa mergi inainte si sa nu renunti la lupta, sa nu accepti grave compromisuri.
M-a infiorat tristetea adanca ce emana printre cuvintele scrise, gandul chinuitor de ramas bun…
Sfantul Parinte Iustin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda – Neamt spunea acum un timp:
„Nu e justificat sa stai de-o parte. Aceasta se intampla cand esti intr-o pozitie defavorizata, cand nu ai pe ce sa te sprijini. Daca ai un sprijin puternic, ai mai multa indrazneala sa marturisesti, te avanti fara frica precum copilul care are langa el pe tatal. Pai, noi nu-l avem pe Hristos si pe sfintii sai si tot adevarul la care ne-am angajat? Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem neclintit, pe care ceilalti nu-l au. Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, e din vesnicie, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu. Trebuie sa pastram linia Sfintilor; ei nu treceau usor cu vederea, povatuiau, mustrau si sareau cand era vorba de erezie.”
Si apoi, mai departe, sublinia:
„Din ignoranta turma nu are habar pe cine preamareste. E foarte greu sa convingi o masa de oameni cand toti preamaresc acelasi lucru. Ce sa-i mai spui bietului om? Face si el precum aceia din antichitate, cand se hotara moartea unui filosof. Se dadusera niste scoici pe care sa scrie oamenii votul lor. O batrana a scris sa fie omorat. Cineva o intreaba: cunosti mata pe acesta? Nu-l cunosc, raspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?… Daca asa au facut toti, am facut si eu ca ei.
Cand iti este greu, Dumnezeu iti da si putere, si intelepciune sa marturisesti, si curaj, si spirit de jertfa. Cel mai important e sa fii acolo, pe calea cea stramta.”
„Există trei feluri de curaj: cel fizic, cel moral şi cel spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii; sufletul neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii sau ale onoarei sociale; spiritul neînfricat în faţa căilor nebătătorite, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împărtăşeşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiritual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civilizaţia umană. Curajul moral există întotdeauna, ca un reazem, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De el are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce noi numim virtute.”
(Constantin Tsatsos )
Sa murmuram impreuna cu smerenie si credinta Rugaciunea Maicii Domnului „Sporirea Mintii”:
„Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Şi-a zidit-O, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici!
Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii Tăi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa Preacinstitei Tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvnă şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare şi nouă tuturor duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legatură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstită decat Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
ApreciazăApreciază
@Trexel,
îţi trmit poza, cândva … între Cer şi pământ, o aripă tresărind zâmbet … 🙂 Mă bucur că-ţi place, kuskre 🙂
Un sfârşit de săptămână senin, prieten drag !
Citeşte kuskre :
Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt bătături mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a întărit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multă încordare
Şi cer gândirii proaspăt înţeles.
Cerinţa lor e mult mai hotărâtă
Când fruntea grea mi-o sprijină ades.
Încep să bag de seamă, în sfârşit,
Că multe îmi rămân neînţelese,
Că-n orice fapt sunt adevăruri mari
De care-odată nu părea să-mi pese.
Încep să simt înfriguratul chin
Al setei de-a cunoaşte-aceste taine,
De a nutri spre ele-un dor flămând,
De-a le cunoaşte pure, fără haine.
2. Dragostea
Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi…
Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare
Doar sărutări şi-mbrăţişări fierbinţi?
Ades, în loc să cugete, ea râde,
Săruturile-năbuşesc idei,
Totuşi iubesc, încă iubesc frenetic,
Făptura ei şi mersul lin al ei.
De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost –
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea mă va privi ciudat
Şi lăcrăma-va, poate, în tăcere.
Îi va fi grea. Şi mie-mi va fi greu.
Voi îndura, gândind ce-o să urmeze.
Când urci pe munte, truda ţi-o înfrângi
Visând la piscuri, nalte metereze.
3. Geografia timpului (1)
Schimb curgerea acum în plan intens:
Geografia timpului e-n faţă.
Epoca mea e-aici: câmpii şi munţi,
Diversitate vastă şi măreaţă.
Sunt mii de râuri, unele curg drept,
Iar altele pe căi ocolitoare,
Şi totuşi toate se îndreaptă-acum
Spre marea mare, purificatoare.
Totu-mi părea întâi învălmăşit.
Mergeam – dar unde, nu-mi păsase mie.
Ştiam că-s tânăr, că iubesc adânc
Tovarăşii de muncă şi mândrie,
Nu cunoşteam primejdiile mari
Şi poate de aceea n-aveam teamă…
Frumos mai e să zbori! Dar ce frumos
E-atunci când zbori spre steaua ce te cheamă!
4. Geografia timpului (2)
Trecând prin timp, îl însemnăm sub pas –
Aşa îl reprimeşte universul.
Dar însuşi timpul, când prin el păşim,
Ne schimbă tainic inima şi mersul.
Nu bătrâneţea,-n urmă alergând,
Spre moarte pasul cearcă să ni-l poarte,
Ci doar maturitatea creşte-n noi
Şi ne maturizăm până la moarte.
Din epocă, din zborul ei şi-al meu,
Uzina e o parte, o arteră.
Nu fierbe-n doar fier şi minereu,
Ci seve ce hrănesc această eră.
Pulsaţiile ei se pot simţi
Până şi-n iarba fâşâind sub coaste –
Cu ele-amestecate se aud
Pulsaţiile noastre furtunoase.
( Labiş )
numai bine şi pupici Luanei,
Sibilla
ApreciazăApreciază
@pescăruş argintiu,
Mulţumesc frumos, Cora 🙂
Pentru tine cu mult, mult drag :
Cititorului
Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.
( Labiş )
Încheiere
Pământ impadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar langa izvoare,
Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragi
Salbaticele pasari calatoare?
Peste straine asezari lumesti
Duc cate-un fulg de-al tau, un cânt din tine,
Si mor cu tine-n inimile lor
Când le frang zborul gloantele haine.
Eu n-am să uit c-aici am ras intai,
Ca am strigat intaia-njuratura,
Ca am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sarate-n gura.
Stangaci, iubind aici intaia oara,
Ti-am spus, când nu-i spusesem inca ei…
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-mi
Intaii sovaielnici pasi ai mei.
Copiii cresc si unii se despart
De cei ce le-au dat viata din iubire.
Plecarile din tine-n alte lumi
Să nu le iei nicicand drept despartire.
Când eu gresesc ori mă stropesc noroaie,
Mă chemi si eu la tine vin tiptil,
Si-n fosnetul luminii din frunzisuri
Mă faci din nou nevinovat copil.
( Labiş )
Sfârşit de săptămână senin, sis !
calde îmbrăţişări sibiline,
Sibilla
ApreciazăApreciază
minunata alegere ai facut, dragamea prietena, daca ti-as spune ca eu am venit acum spre tine tot dinspre Labis, cu siguranta ca nu te-ar surprinde prea mult, nu ?
Dar ce frumos se impletesc stihurile lui tulburatoare
cu cele ale lui Costache Ioanid !
„Daca-ntr-o tainica vreme
din lut Cineva ma facu
si daca sunt om si nu vierme,
o, Doamne, asa ai vrut Tu…
Daca am grai si nu muget
sa spun ce iubesc si ce nu,
si daca am harul sa cuget,
o, Doamne, asa ai vrut Tu.
Daca intaia zidire
deplin in pacat se pierdu,
cand totusi mi-ai dat izbavire,
o, Doamne, asa ai vrut Tu.
Daca m-ai scos din neghina,
nu viata-mi urata-Ti placu.
Nu eu am vrut iarasi lumina,
o, Doamne, asa ai vrut Tu.
Iar daca voi merge odata
la Cel ce din Duh ma nascu,
voi spune de-apururea Tata
Te laud c-asa ai vrut Tu! ”
(Costache Ioanid – „Asa ai vrut Tu”)
Mult senin si putere si zambete in suflet si tarie sa-ti sustina sufletul greu incercat, draga Niko ! 🙂
Pretuire si consideratie,
Cora
ApreciazăApreciază
Sybilla,iti doresc sfarsit de saptamana minunat,linistit,sa te odihnesti ca sa incepi saptamana ce vine cu forte prospete.Raul nu trebuie sa invinga.
Iti mai las adresa blogului.Sunt acolo multe intrebari despre daci,poate stii si tu niste raspunsuri.La tine m-am gandit imediat cand am primit invitatia sa vizitez acel blog.
http://discoverdacia.wordpress.com/
Te pup,Gabi.
ApreciazăApreciază
Candva…speram sa prind dragostea in haturi
Candva,vroiam sa fiu al tau curat, plapand si bun. Si totusi, candva, mana mea intinsa va incerca s-atinga,sa prinda ce sufletului ai lipseste…DRAGOSTEA !
ApreciazăApreciază
aceleaşi poezii drăguţe şi muncă neîntreruptă. Am intrat să-mi salut colega de blogosferă Sibilla şi să-i urez multă baftă şi fericire în weekend.
când se poate te mai aştept şi pe plaiurile nonsensului (fără sensului).
toate bune!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc tare mult !
@ Gabi,
Duminică binecuvântată şi mulţumesc pentru link, am aruncat o privire şi voi vizita cât de des pot acel blog, e o invitaţie la dezbatere 🙂
Pentru tine, Gabi, cu mult drag :
preţuire,
Sibilla
@Paul,
Bine ai revnenit, om bun 🙂
Da, Paul,” totuşi iubirea, peste blestem ” …
Duminică senină pe cerul sufletului tău, împliniri de suflet şi un mic dar muzical sibilin, cu mult, mult drag :
respecte şi preţuire,
Sibilla
@Fără Sens,
Mulţumesc mult ! Te vizitez, nu ai observat ? 🙂 Vin cu drag la tine colegule , mă inspiri , ştiai ?
Duminică senină şi multe zâmbete, bucurii şi împliniri de suflet, prieten drag !
Pentru tine :
zdravo,
Sibilla
ApreciazăApreciază