Întrebări, întrebări – leapşă ( iar sunt la ” înghesuială ” … sper să mă descurc )

Întrebări, întrebări – leapşă !

De această dată, cea care m-a ” binecuvântat ” e distinsa noastră colegă de blogosferă, Maria Barbu , o leoaică pe cinste ! Am acceptat, cum altfel, doar îmi plac provocările, nu subestimez niciodată leii şi, de ce nu, ca să câştig un pariu cu mine însumi … altă poveste, cu altă ocazie …

Ce mi-a plăcut din start şi m-a determinat să accept provocarea … subtila ” atenţionare ” a poetei Maria Barbu : ” răspunsurile la întrebări posibil să dezvăluie unele dimensiuni lăuntrice ”… Iniţial am promis a mă ţine de cuvânt preluând leapşa abia mâine, mi-am găsit scuze ( zgribulită, obosită, tristă, răcită, aiurită…. ), apoi mi-am zis că sună mai mult a alinturi şi mi-am amintit vorbele cuiva ” Sibilla, eşti eficientâ şi lucrezi bine mai ales sub presiunea stressului ” . Fie, preiau leapşa acum, căci, dacă meditez prea mult, cine ştie ce dezvăluiri mă scapă, vorba olteanului ” nu vruşăi, dar mă scăpă ” , mai bine cum zice sârbul ” samo napred ” sau, cu Dumnezeu înainte … :

1. Ziua cea mai frumoasă ?

– păi, din ziua în care am fost binecuvântată cu cel mai cel băieţel, Zoran, fiecare zi în care am reuşit să răsar cuiva un zâmbet a devenit ” ziua cea mai frumoasă ” … va să zică, din 22 august 2000, fiecare zi a fost frumoasă, iar cele mai frumoase zile sunt cele în care zâmbetele copiilor mă îmbrăţişează în Lumină , cam aşa ;

2. Lucrul cel mai uşor ?

– autocritica, mai ales dincolo de cuvinte, reuşesc să rămân eu … apoi oaza mea de linişte şi pace : să scriu, să pictez, să fiu copil între copii, să zâmbesc şi da … să alerg desculţă prin ploaie sub ochii tuturor şi să nu-mi pese … ;

3. Cel mai mare obstacol ?

– îmi place să cred că nu există, mai devreme sau mai târziu găsesc portiţa, nu există nu se poate , chiar şi în lupta cu sistemul, nu concep resemnarea, merg pe renunţarea la renunţare, limpede da ? … mai sunt zile când trebuie musai să-mi aplic un şut, mereu îmi amintesc însă că o luptă pierdută poate însemna un război câştigat mai târziu … din toate şi de la toate avem a învăţa ;

4. Cea mai mare greşeală ?

– mă uit cam des, sau, mai corect formulat, sunt situaţii în care ar trebui să pun preţ mai mare pe ” ciuta ”, doar sunt o floare de stâncă … corectăm din mers, dacă-i musai, apoi cu plăcere să fie ;

5. Cauza răutăţilor ?

– am uitat oare să fim OAMENI, înainte de orice altceva ? … noi ne suntem proprii ” duşmani ” în prea multe , ca să nu ne dea de gândit, în noi găsim mereu resursele să ne continuăm zborul … :

6. Cea mai mare înfrângere ?

– nu există, serios, mereu există ” şi mâine e o zi ”, ” mâine poate fi mai bine ”, ” speranţa se predă ultima ” … există alternative, taine, acel fior tainic, acea tresărire, zvâcnet … din orice lacrimă izvorăşte la un moment dat un mic zâmbet, trebuie ;

7. Prima necesitate ?

– să fiu eu, orice zi e o nouă provocare, depinde şi de mine cum o abordez, la sfârşitul fiecărei zile să constat că nu a trecut de pomană;

8. Cel mai mare mister ?

– pentru mine rămâne iubirea, izvor nesecat de inspiraţii … dar, am credinţa şi recunosc, Omul e cel mai mare mister , Dumnezeu există, omul e uneori imprevizibil, alteori aripă, deseori mugure, mereu o taină ce se vrea nedezvăluită …

9. Cel mai mare defect ?

– să nu mă acuzaţi de plagiat că nu-mi pasă, de ceva vreme ştiu, simt ce spunea Octavian Paler … defect, calitatea mea de supravieţuitoare, naivitatea , uneori sunt , alteori ” sunt ” … m-am împăcat însă cu toate defectele mele, ziceam 😉

10. Persoana cea mai periculoasă ?

– nu există în fiecare din noi câte un sâmbure de … pericol ? …

11. Cel mai urât sentiment ?

– minciuna+ura+falsitatea+ipocrizia+a nu ierta ceea ce se poate şi trebuie iertat, măcar la un moment dat + lipsa credinţei în Bine … = omul cameleon ( făţărnicia şi răutatea , nepăsarea faţă de aproape ridicate la rang de ” virtute ” ) ;

12. Cel mai frumos cadou ?

– Zoran , e darul meu Ceresc … apoi zâmbetele, mă repet, orice zâmbet primit în dar, cele pe care reuşesc să le răsar … darurile de suflet ;

13. Cel mai bun remediu ?

– zâmbetul unui copilaş, credinţa, copilul din noi, oazele noastre de linişte : poesia, cântecul, prietenii de suflet, dorul ( cât mi-e dor nu am renunţat, continui ), iubirea semenilor, ” zborul ” ;

14. Protecţia efectivă ?

– Doamne, Doamne … căci mă ştie, din nou copiii şi, da, recunosc, colţişorul copilăriei, bătrânii şi poveştile lor, care va să zică zâmbetele, basmele, speranţa, credinţa … forţa lăuntrică, motivaţia să o găsim, să o ” folosim ” ;

15. Cele mai necesare persoane ?

– noi, famila, prietenii, oamenii, desigur şi ” cine nu are bătrâni să-şi cumpere ” … am zis oamenii nu ” oamenii ”, sigur că ar fi de dorit ca învăţarea din experienţe să fie mai puţin neplăcută … în afară de mine, cât timp privesc copiii jucându-se, înmugureşte motivaţia, răsare mobilizarea, mă simt utilă, iubită, vreau să dărui iubire , surad viitorului … ; persoanele de la care avem a învăţa, care ne oferă sentimentul echilibrului, cele cu aură pozitivă, acele persoane pe care le simţim pozitive, care ne binedispun, care ne inspiră ;

16. Sentimentul cel mai frumos ?

Iubirea : faţă de aproape, iubirea în toate formele ei … patriotismul, iertarea faţă de tine şi ceilalţi, să-ţi pese, să reuşeşti să te înalţi la aşteptările copiilor, să pui fărâmă de suflet în tot ceea ce faci, să fi darnic atunci când poţi, dar să fi, nu să pozezi, ci dezinteresat, credinţa, speranţa, respectul, ceea ce vine din Lumină nu poate fi decât frumos …

Leapşa merge mai departe la : Trexel , Dejan , SkyRain , Agnosticus şi Pescăruşul Argintiu ! Data viitoare binecuvântez 7 ! … zău nu-s rea , sunt doar eu …

Sibilla Poesis