Întrebări, întrebări – leapşă ( iar sunt la ” înghesuială ” … sper să mă descurc )

Întrebări, întrebări – leapşă !

De această dată, cea care m-a ” binecuvântat ” e distinsa noastră colegă de blogosferă, Maria Barbu , o leoaică pe cinste ! Am acceptat, cum altfel, doar îmi plac provocările, nu subestimez niciodată leii şi, de ce nu, ca să câştig un pariu cu mine însumi … altă poveste, cu altă ocazie …

Ce mi-a plăcut din start şi m-a determinat să accept provocarea … subtila ” atenţionare ” a poetei Maria Barbu : ” răspunsurile la întrebări posibil să dezvăluie unele dimensiuni lăuntrice ”… Iniţial am promis a mă ţine de cuvânt preluând leapşa abia mâine, mi-am găsit scuze ( zgribulită, obosită, tristă, răcită, aiurită…. ), apoi mi-am zis că sună mai mult a alinturi şi mi-am amintit vorbele cuiva ” Sibilla, eşti eficientâ şi lucrezi bine mai ales sub presiunea stressului ” . Fie, preiau leapşa acum, căci, dacă meditez prea mult, cine ştie ce dezvăluiri mă scapă, vorba olteanului ” nu vruşăi, dar mă scăpă ” , mai bine cum zice sârbul ” samo napred ” sau, cu Dumnezeu înainte … :

1. Ziua cea mai frumoasă ?

– păi, din ziua în care am fost binecuvântată cu cel mai cel băieţel, Zoran, fiecare zi în care am reuşit să răsar cuiva un zâmbet a devenit ” ziua cea mai frumoasă ” … va să zică, din 22 august 2000, fiecare zi a fost frumoasă, iar cele mai frumoase zile sunt cele în care zâmbetele copiilor mă îmbrăţişează în Lumină , cam aşa ;

2. Lucrul cel mai uşor ?

– autocritica, mai ales dincolo de cuvinte, reuşesc să rămân eu … apoi oaza mea de linişte şi pace : să scriu, să pictez, să fiu copil între copii, să zâmbesc şi da … să alerg desculţă prin ploaie sub ochii tuturor şi să nu-mi pese … ;

3. Cel mai mare obstacol ?

– îmi place să cred că nu există, mai devreme sau mai târziu găsesc portiţa, nu există nu se poate , chiar şi în lupta cu sistemul, nu concep resemnarea, merg pe renunţarea la renunţare, limpede da ? … mai sunt zile când trebuie musai să-mi aplic un şut, mereu îmi amintesc însă că o luptă pierdută poate însemna un război câştigat mai târziu … din toate şi de la toate avem a învăţa ;

4. Cea mai mare greşeală ?

– mă uit cam des, sau, mai corect formulat, sunt situaţii în care ar trebui să pun preţ mai mare pe ” ciuta ”, doar sunt o floare de stâncă … corectăm din mers, dacă-i musai, apoi cu plăcere să fie ;

5. Cauza răutăţilor ?

– am uitat oare să fim OAMENI, înainte de orice altceva ? … noi ne suntem proprii ” duşmani ” în prea multe , ca să nu ne dea de gândit, în noi găsim mereu resursele să ne continuăm zborul … :

6. Cea mai mare înfrângere ?

– nu există, serios, mereu există ” şi mâine e o zi ”, ” mâine poate fi mai bine ”, ” speranţa se predă ultima ” … există alternative, taine, acel fior tainic, acea tresărire, zvâcnet … din orice lacrimă izvorăşte la un moment dat un mic zâmbet, trebuie ;

7. Prima necesitate ?

– să fiu eu, orice zi e o nouă provocare, depinde şi de mine cum o abordez, la sfârşitul fiecărei zile să constat că nu a trecut de pomană;

8. Cel mai mare mister ?

– pentru mine rămâne iubirea, izvor nesecat de inspiraţii … dar, am credinţa şi recunosc, Omul e cel mai mare mister , Dumnezeu există, omul e uneori imprevizibil, alteori aripă, deseori mugure, mereu o taină ce se vrea nedezvăluită …

9. Cel mai mare defect ?

– să nu mă acuzaţi de plagiat că nu-mi pasă, de ceva vreme ştiu, simt ce spunea Octavian Paler … defect, calitatea mea de supravieţuitoare, naivitatea , uneori sunt , alteori ” sunt ” … m-am împăcat însă cu toate defectele mele, ziceam 😉

10. Persoana cea mai periculoasă ?

– nu există în fiecare din noi câte un sâmbure de … pericol ? …

11. Cel mai urât sentiment ?

– minciuna+ura+falsitatea+ipocrizia+a nu ierta ceea ce se poate şi trebuie iertat, măcar la un moment dat + lipsa credinţei în Bine … = omul cameleon ( făţărnicia şi răutatea , nepăsarea faţă de aproape ridicate la rang de ” virtute ” ) ;

12. Cel mai frumos cadou ?

– Zoran , e darul meu Ceresc … apoi zâmbetele, mă repet, orice zâmbet primit în dar, cele pe care reuşesc să le răsar … darurile de suflet ;

13. Cel mai bun remediu ?

– zâmbetul unui copilaş, credinţa, copilul din noi, oazele noastre de linişte : poesia, cântecul, prietenii de suflet, dorul ( cât mi-e dor nu am renunţat, continui ), iubirea semenilor, ” zborul ” ;

14. Protecţia efectivă ?

– Doamne, Doamne … căci mă ştie, din nou copiii şi, da, recunosc, colţişorul copilăriei, bătrânii şi poveştile lor, care va să zică zâmbetele, basmele, speranţa, credinţa … forţa lăuntrică, motivaţia să o găsim, să o ” folosim ” ;

15. Cele mai necesare persoane ?

– noi, famila, prietenii, oamenii, desigur şi ” cine nu are bătrâni să-şi cumpere ” … am zis oamenii nu ” oamenii ”, sigur că ar fi de dorit ca învăţarea din experienţe să fie mai puţin neplăcută … în afară de mine, cât timp privesc copiii jucându-se, înmugureşte motivaţia, răsare mobilizarea, mă simt utilă, iubită, vreau să dărui iubire , surad viitorului … ; persoanele de la care avem a învăţa, care ne oferă sentimentul echilibrului, cele cu aură pozitivă, acele persoane pe care le simţim pozitive, care ne binedispun, care ne inspiră ;

16. Sentimentul cel mai frumos ?

Iubirea : faţă de aproape, iubirea în toate formele ei … patriotismul, iertarea faţă de tine şi ceilalţi, să-ţi pese, să reuşeşti să te înalţi la aşteptările copiilor, să pui fărâmă de suflet în tot ceea ce faci, să fi darnic atunci când poţi, dar să fi, nu să pozezi, ci dezinteresat, credinţa, speranţa, respectul, ceea ce vine din Lumină nu poate fi decât frumos …

Leapşa merge mai departe la : Trexel , Dejan , SkyRain , Agnosticus şi Pescăruşul Argintiu ! Data viitoare binecuvântez 7 ! … zău nu-s rea , sunt doar eu …

Sibilla Poesis

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Întrebări, întrebări – leapşă ( iar sunt la ” înghesuială ” … sper să mă descurc )

  1. Draga Sfinxule, nu te dezici, esti mereu surprinzator si neobosit in reactii si atitudini 🙂
    Inteleg ca mi-ai asigurat tema de casa pentru acest week-end 😉
    Marturisesc ca este ceva timp de cand nu am mai primit probleme pentru acasa si ma incearca usoare nostalgii…
    Dar buchetelul de 16 intrebari care alcatuiesc LEAPSA de la tine este unul special, provocator si musain trebuie onorat, mai ales cand este daruit de o prietena deosebita, cu suflet mare si inzestrata cu alese virtuti ! 🙂
    Ce pot spune, doar ca pana acum am acumulat doua LEPSE, de la tine si de la Elisa, asa ca ma simt deja bogata si nominalizata 🙂
    Doar sa te inarmezi cu rabdare, draga Niko, ca-mi trebuie un scurt ragaz pentru a raspunde asa cum se cuvine 😉
    So, wait for me, I’ ll coming ! 🙂

    Apreciază

  2. eQuilibru zice:

    Raspunsuri care iti dezvaluie personalitatea. Esti o persoana cu adevarat minunata, mi-a facut mare placere sa iti citesc postul!

    Apreciază

  3. Maria Barbu zice:

    Sibilla, foarte frumoase raspunsuri ai dat si pilduitoare. De altfel, tu stii sa transformi orice intamplare intr-o poveste cu talc. Minunat!

    Apreciază

  4. sfinx667 zice:

    @Cora,
    ” Vinovata ” fără vină, este colega şi prietena noastră , leoaica Maria Barbu, căreia îi mulţumesc din nou 🙂
    Recunosc, eu am ales să răspund spontan, căci altfel, riscam să spun cine ştie ce 😉 :))
    Să ai spor şi succes ! Atenţie la ” capcane ”, testele sunt … teste 🙂
    Duminică plăcută alături de cei dragi, sestro 🙂
    numai bine,
    Sibilla
    P.S. abia aştept să te ” citesc ” 😉

    Apreciază

  5. sfinx667 zice:

    @eQilibru,
    mulţumesc frumos pentru vizită şi aprecieri 🙂
    Nu sunt minunată, sunt eu, nu doresc să fiu altcineva, am ca fiecare defecte şi calităţi, învăţ şi mă străduiesc să corectez, dar, deciziile le iau eu , detest să fiu manipulată, mă respect şi-mi cunosc resursele 🙂
    Dar da, sunt unicorn,sub semnul lui Saturn, corcitură sunt, personalitate puternică, sau ?
    Profilul personalităţii să fie unul în zig-zag sau … 😉 :)) ?
    Duminică plăcută şi clipe de bucurie alături de cei dragi 🙂
    numai bine,
    Sibilla

    Apreciază

  6. sfinx667 zice:

    @Maria Barbu,
    mulţumesc frumos, provocarea ta m-a binedispus şi deconectat, eram tare tensionată, ştii, ca şi când alergi să-ţi dai sufletul pentru a nu întârzia la o întâlnire importantă şi, te opreşti brusc, pentru a admira o magnolie pe marginea drumului … realizezi că ” n-o fi foc ” şi îţi aduci aminte de frumuseţile cu adevărat importante ce te înconjoară … ” avem timp pentru toate … ” 🙂
    Leapşa a plecat deja mai departe prin colegul şi prietenul nostru Dejan Iudici, care a preluat-o din zbor, unicorn de-al meu deh 🙂 Să vedem cum şi cu ce ne surprinde Cora, pescăruţul argintiu, leoaica minunată ca şi tine 🙂
    Duminică pe măsura sufletului tău minunat, ai o personalitate puternică, din ceea ce am constatat eu în timp, eşti ambiţiosă şi vei reuşi să-ţi duci proiectele la îndeplinire! Te felicit, Maria !
    cu prietenie şi respect,
    Sibilla

    Apreciază

  7. oroles zice:

    Urmatoarele randuri nu au legatura cu subiectul randurilor scrise de Sibilla noastra , insa sant niste cugetari ale sufletului si cugetului meu . Oare unui barbat îi şade bine cu lacrima in coltul ochiului ? Mai este el barbat ? Sau numa o ” muiere ” ? De parca ar fi o rusine sa fii muiere , cand ele ne nasc copiii , ne spala , ne hranesc . Poate unii cred ca am suferit din pricina vreunei ” muieri ” , nu , nici vorba , dar lacrima din coltul ochiului tot nu vrea ca sa dispara , ce naiba , eu sant dac , dacii nu plang , cum nu a plans nici Regele Erou , la naiba , El statea pe tone de aur si argint , Dacia lui era doar verde si paduri , si totusi Eroul nu a plans atunci cand inconjurat , ingenungheat si a dat drumul la sange ca sa curga , cu zambetul pe buze , El murea stiind ca acolo sus avea pe cineva ca sa l astepte . Puteam sa jur ca vad o lacrima in coltul ochilor sai , Doamne , ce fericit era ! eU l am pierdut pe zeul sau , cat despre Dumnezeu . . . sau despre Fiul cel Sfant , nu am prea vrut ca sa i cunosc , fiindca privind in urma , nu am vazut la semenii mei decat urmele sapate in carne , cu bici , cu fier . Adevaratul Dumnezeu vede în sufletul meu , El vede rautatea mea , şi stie ca de fapt e dreptate , pe care o vreau , neamului meu . Cat despre lacrima din ochii mei . . . E doar Zamolxis , e neamul meu !

    Apreciază

  8. sfinx667 zice:

    @oroles,
    Mulţumiri pentru aceste fârâme de suflet, ele fac mai mult decât mii de citate sau tratate, sunt picături de Lumină, prieten drag.
    Cine a citit postările mele, a întâlnit deseori, o ” mărturisire ”, eu spun : ” eu sunt o lacrimă ” … dar tot eu zic şi că din orice lacrimă trebuie să ţâşnească zâmbete, lumină …
    Dragoastea de neam şi ţară, unitatea în credinţă, să fim oameni, să fim noi, puii de daci … acestea ne leagă, cu aceste ” lacrimi ” nu avem de ce ne ruşina, sunt cele mai curate, limpezi şi frumoase daruri, sunt moştenirile noastre de la Zamolxis, Zeul Stâncilor, Zeul nostru, al poporului Nemuritor.
    Zamolxis să fie cu noi !
    Dumnică bogată în clipe de linişte sufletească, prieten drag !
    Mi-e dragă lacrima din colţişorul ochiului fiecărui dac sau daie, îmi dă speranţă şi-mi mângâie orice tristeţe …
    Dacă e cum zici, atunci şi eu sunt …rea, pentru dacii mei liberi, pentru sârbii mamei mele, pentru toţi Oamenii !
    Cu mult drag, unui prieten drag :
    Grai valah

    Grai tamâiat, cătuie de petale,
    Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

    Umblă singur pe munţi de sare,
    Vânt bătrân cu miere-n spinare.

    Serpi de răcoare verde-n pârâie,
    Cărări de bucium lung te stretaie.

    Granguri de aur boabele-ţi ciugul’,
    Seşul ţi-l ară dorul cu plugul.

    Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,
    Din fund oftează srămoşii de aur.

    De piscul tău, unde se-mbină
    Pale de nori cu limbi de lumină,

    Buzele-mi razăm fremătătoare,
    Slavit pristol de piatră şi floare.
    ( Vasile Voiculescu )
    respecte şi preţuire,
    Sibilla

    Apreciază

  9. Oana zice:

    Uhhh, si eu, si tu, Maria ne-a ucis cu leapsa asta 😛

    Apreciază

  10. sfinx667 zice:

    @Oana , Crăiasă frumoasă.
    imediat după băiţa, vin să văd tot :))
    Va trebui să recuperez multe pe la voi, o oră răgaz mai cer şi sosesc în forţă 🙂
    Duminică surprinzător de plăcută, dragă prietenă, Zâna elfelor şi spiriduşilor !
    calde îmbrăţişări, Oana

    Sibilla

    Apreciază

  11. Oana zice:

    Sibilla, Sfinxul trebuie sa-si faca treaba, stai linistita. Nu da pe foc si nici blogul nu fuge. 😉

    Apreciază

  12. sfinx667 zice:

    @Oana,
    Sfinxul veghează, Oana 🙂
    Sibilla, ştie că blogul nu fuge, dar, mai are încă unul, pentru orice eventualitate 😉 🙂
    Pe foc mai ţâşneşte ea, cafa, uneori, când gândurile se furişează spre o anume aripă, dar nah, ştergem …. mi-e dor totuşi de cetina de brad şi crenguţe sclipind pe flăcări undeva, pe pletele munţilor…
    Raportez, sunt la datorie 😉
    Sosesc !
    Sibilla

    Apreciază

  13. Promit sa ma apuc de treaba si sa ma lupt cu inertiile de tot felul, care ar vrea sa-mi deturneze energiile in favoarea lor…
    Nu stiu ce va iesi, vom vedea la final.
    Tu, draga Niko si talentata noastra Oana, sunteti preferatele muzelor si inspiratia e la voi ca la ea acasa 🙂
    Sa vedem daca reusesc si eu sa adun un strop, chiar de va fi necesar s-o extrag din adancuri 😉
    Cat despre capcane, sper ca ochiul ager al pescarusului si perspectiva lui proiectata din inaltimi sa-i ofere dimensiunea corecta a lucrurilor 😉
    Cred ca tot spontan voi alege sa raspund si eu…
    Duminica frumoasa si darnica in daruri de suflet !

    Apreciază

  14. sfinx667 zice:

    @Cora,
    Succes!
    Sunt convinsă că te vei descurca de minune !
    Duminică inspirată şi bogată în zâmbete îţi doresc, pupici Marei şi, sper să ne auzim curând 🙂
    calde âmbrăţişări, zâmbet luminos,
    Sibilla

    Apreciază

  15. anca zice:

    Sora mea,

    ai mare dreptate – ma regasesc si eu in raspunsuri tale – in mare parte sunt aproape aceleasi cu cele pe care le-am dat si eu la leapsa primita!

    ….”Mi-e dragă lacrima din colţişorul ochiului fiecărui dac sau daie, îmi dă speranţă şi-mi mângâie orice tristeţe …pentru dacii mei liberi, pentru sârbii mamei mele, pentru toţi Oamenii !”

    Apreciază

  16. tony zice:

    good article thank you

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.