STELELE ŞI IMPORTANŢA LOR MITICĂ

Stelele îndeplinesc multiple roluri mitice iar originile lor cosmice se datorează ” stropilor de lumină cu care arborele cosmic a ieşit fosforescent din apele primordiale ” .

În ” Mitologie Română ”, Romulus Vulcănescu , subliniază astfel descrierea stelelor :

– stelele sunt acoliţi ai Soarelui Sfant şi ai Sfintei Luni ;

– stelele sunt luminile palide ale Raiului ce străbat prin crăpăturile podului de Cer , candele pe care îngerii le aprind în amurg şi le sting în zori ;

– părticele din sufletele oamenilor care la naştere se urcă la cer , se îmbată de lumina cerească şi dăinuiesc acolo , veghînd asupra destinului celor din care s-au desprins ; când ursita purtătorului lor de suflet se încheie pe pământ , cad din cer lăsând o dâră de lumină ; stelele , fragmente de suflet sunt indicatori divini ai destinului uman ( dacă sufletul celui decedat e curat , fragmentul de suflet îl răpeşte şi se-ntoarce cu el la Cer pentru ca să se odihnească in Rai , dimpotrivă, dacă sufletul celui decedat e necurat se contopeşte cu restul sufletului şi rătăceşte în lume sau se prăbuşeşte in iad ;

Întoarcerea sufletului în Cer pentru a se întregi cu partea lui pământească este numită în popor Marea Trecere , sufletul străbate mai multe vămi ale văduhului ca să ajungă în Rai .

” A muri înseamnă a te muta într-o stea ! ” ( Octavian Paler )

Stelele cu roluri mitice sunt :

– stele logostele : vrăjitorii şi cititorii în stele se ocupau de activitatea mitică a logostelelor, considerate ca fiind acoliţi ai Ursitoarelor, astfel, ei fie interveneau în norocul şi modificarea parţială a destinului solicitantului, fie îi iniţiau pe oameni cum să procedeze în acest scop ;

O, stea, logostea,

tu ursita mea,

îndură-te de mine,

şi fă-mă să-nţeleg ,

drumul meu întreg,

de mă-nalţ sau cad ,

murdar ca un vier,

curat ca raza ta din Cer …

Dragostea era invocată noaptea când Cerul era înstelat , pe pragul casei, şoptit şi cu mâinile ridicate :

tu stea, logostea …

să umbli-n lung şi-n lat ,

pe unde-oi găsi ,

scrisă ursita lui …

la ea să te duci,

cu biciul să plesneşti,

din somn s-o trezeşti,

la mine s-o trimiţi,

în vis s-o visez,

aievea s-o văz,

să nu-i vie a sta,

să nu-i vie a dormi,

nici a odihni ,

pîn la mine n-o veni …

– Luceferii , acele stele mari ce închid şi deschid porţile nopţilor : Luceafărul de seară este înlocuit spre dimineaţă de Luceafărul de zori, iar dimineaţa cu Luceafărul boilor . Luceferii erau consideraţi a fi copiii Soarelui , rezultaţi din hierogamia Soarelui cu stelele ( oamenii ).

Mihai Eminescu surprinde drama Luceafărului de noapte îndrăgostit de-o pământeană :

……………………………….

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.

Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.

Si cât de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apara.

………………………….

– stelele cu coadă, îmsemnele arhedemonilor, străbat Cerul mai multe zile la rând şi vestesc războaie, boli, catastrofe, molimi, nenorociri ;

– constelaţiile, grupe de stele ce indică şi reflectă ocupaţii de bază ale românilor de-a lungul întregii lor istorii : păstoritul, agricultura, vânătoarea, pescuitul, albinăritul ;

Importanţa şi rolul stelelor în istoria poporului român se regăseşte şi în heraldică ( ex. : stema Moldovei reproduce un cap de bour cu stea în frunte ) . În ” Dacia Preistorică ” , Nicolae Densuşianu concluzionează faptul că autohtonii, dacii , dispuneau de o astronomie bine pusă la punct şi care sub aspect pastoral şi agricol anticipa astronomia latină şi greacă .

Sibilla Poesis

” Mitologie Română ” – Romulus Vulcănescu

” Dacia Preistorică ” – Nicolae Densuşianu

imagini preluate de pe google.ro