Dincolo de tăceri , dincolo de cuvinte …
Suferinţa nu este un rău, este consecinţa şi aproape întotdeauna leacul răului.
Eliphas Levi
Totul vine la timp pentru cel ce ştie să aştepte.
Joseph Villele
Shamanic Princess (Evanescence – Imaginary) :
Dincolo de tăceri …
şi ce-am să fac, ce am să spun …
e praf de nouri, sunt deja pe drum,
mă-ndrept spre nu ştiu ce şi cine ştie unde,
dar, m-am urnit din loc, spre tainicul oriunde …
şi ce-am să spun , ce am să fac …
e limpede , cu mine-am să mă-mpac ,
m-oi regăsi, acolo-n depărtări zâmbind în toate ,
o ciută hăituită de visări , sorbindu-ţi lin din şoapte …
Sibilla Poesis
“E fara sens sa-i ceri unui om sa nu gandeasca ci sa creada. E ca si cum i-ai cere sa doarma neincetat” ( Lord Byron )
“Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata.” ( Octavian Paler )
Timpul e făcut din credinţă nestrămutată şi din îndurare fără margini. ( Friedrich Holderlin )
“Cand viseaza omul e un zeu, cand gandeste, un cersetor.” ( Holderlin )
Evanescence – You :
Dincolo de cuvinte …
sunt lacrima-ţi ce izvorăşte mâine poate-n două ,
mă iartă , nu mă pot opri , albastrul tău mă plouă ,
de toamna mă cerşeşte , mă simte vie, tremurândă, moale,
şi mă doreşte floarea stâncii , mă smulge din visări amare …
am să te-aştept , la vămile văzduhului, senină,
de n-ai să vii , preface-m-oi în Izmă de Lumină,
şi-am să te caut în miezul Lunei, şi în taine, şoapte,
te voi răpi din remuşcări şi-am să te-ascund departe …
Sibilla Poesis
“Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta.” ( Boccaccio )
“Nu poti pierde decat ceea ce nu ai avut.” ( Borge )
“Murim cate putin in fiecare zi, trebuie sa ne obisnuim cu asta.” ( Emile Zola )
SIBILLA POESIS
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagini preluate de pe google.ro
muzica preluată de pe youtube
leo
Sibilla
Sfinxul 
Dincolo de taceri, dincolo de noi, e praf de nouri. Frumos spus.
o zi minunata iti doresc
ApreciazăApreciază
iar te’ndragostisi? sau bagi asa versuri la abureala? 😛
ApreciazăApreciază
Tristetea ta este adanca, dar a nascut suave sonoritati ascunse in versuri…
Ce frumos si inaltator ai plasmuit imaginea din acest „te voi rapi din remuscari” !
Alunga departe mahnirea, inalta fruntea spre azur si vei vedea o sageata argintie zvacnind spre soare !
Ramane sa descoperi singura daca acea sageata este silueta unei pasari „pistruie” sau este mesagerul de iubire catre intreaga suflare dintre orizonturi…
Dincolo de taceri, dincolo de cuvinte te asteapta suflete insetate de zbor ! Stii ale cui sunt, nu-i asa ? 🙂
ApreciazăApreciază
@james crissilv,
multumesc frumos .
Îţi doresc la randu-mi o zi senină pe Cerul sufletului tău, prieten drag . Clipe de bucurie alături de cei dragi !
recunoştinţă,
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Trexel,
kuskre, tu nu scapi nebătut, ”afurusit ” de perspicace eştitu ..
Nu iar, tottimpul am fost şi încă sunt, incurabilă şi de nestăvilit …. da, iubesc, e grav , hm ?
Nu scriu niciodată versuri la abureală, sunt eu însumi o metaforă,dar tu ştii asta, nu-i aşe ?
Pupici Luanei , calde îmbrăţişări sir Trexel, inimă de leu 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@pescăruş argintiu,
Cora …:)
Ceea ce am eu, nu-mi poate lua nimeni, dar nimeni !
Da, sunt tristă, e o tristeţe binecuvântată însă, pentru că mi-am dat seama de atât de multe, sunt vultur, voi continua să zbor alături de voi toţi, uneori mă voi depărta, cât să-mi înmoi aripile în roua munţilor, să-mi sărut florile de colţ, să mă răsfăţ în îmbrăţişarea celor mai dragi tresăriri ale sufletului de Jasmina înrourată …. mereu voi reveni, cu mereu un zâmbet drag în ascunzişurile inimii …
Multumesc dragă prietenă, da, ştiu ale cui sunt , ştiu, pentru că eu simt tot…
Ce e amorul?
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.
Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.
Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.
( Eminescu )
şi încă una :
Îmbrăţişarea
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
( Nichita )
Dincolo de tăceri, dincolo de cuvinte , rămân sufletele, tresărind mereu zâmbet în îmbrăţişarea regăsirii … 🙂
O zi minunată sis, te-nvăluie surâs înspre mine, voi simţi şi mă voi zvâcni zbor …. aşa, ca o elegie atlantă…
Sibilla
ApreciazăApreciază
te-am văzut cam abătută azi şi m-am gîndit să-ţi abat un strop atenţia , poate îmi „iese” şi zîmbeşti 😆
asta-i o pastilă din medicamentul meu , pentru suflet
sper să-ţi folosească
te îmbrăţişez cu cele mai bune gînduri
ApreciazăApreciază
„Totul vine la timp pentru cel ce stie sa astepte.”
Sa nu uiti!
ApreciazăApreciază
Sestro, scumpa mea, sa mai spui ca nu scriu pentru tine poetii… Uite-i cum ti-au privit in suflet si au adus la suprafata comori naufragiate, dar conservate impecabil…
Comanda speciala pentru tine poarta numele „Toamna curata” si e semnata de George Margarit:
„Toamnei mele fără frunze
Îngerii-ntind pânze
De mătase subţire
Îngerii toamnei peste fire.
Plânge Sybil
Sub gene de pistil
Curate ca mirul
Tăcerea-nnoadă firul
Frunzele curg lin
Îngerii toamnei vin
Ca păsările pe corăbii.
În vestmintele ninsorii
Îngerii iau mireasma florii
La judecată,
Toamnă curată!
Cântă clavirul
Tăcerea înnoadă firul
Frunzele curg lin
Îngerii toamnei nu vin.”
Dar de Tudor Vianu si de ale sale „Ape si munti”, ce mai spui ? 🙂
„Visez de mult ţinutul cu ape de cleştar
Pe care bărci cu pânze alunece arar.
Să fluture zefirul în albele vintrale
Şi ochiul să le piardă uitându-se la ele…
Pădurea peste unde plecată înainte
Adâncă şi-ntristată să stea în zăcăminte –
Trecând prin frunzătura copacilor, suflarea
Să fure din adâncul pădurilor răcoarea.
Iar mai departe munţii, zăpezi trandafirii
Reverse din cratere cu clinele pustii…
Arunce pe întinsuri o străvezie pată
Sub care doarmă apa, pădurea-ntunecată…
*
La ora-aceasta ceasul îl auzişi cum bate?
Cum uruie şi scapă din roţile dinţate?…
Benedictin, din vraful de cărţi, eu mă ridic –
Mă uit în depărtare şi nu privesc nimic…
Au ce cântări uşoare se iscă în adâncuri,
Pe când alint cu palma mătasea de la ciucuri?
Aci, din mănăstire, fereastra dă pe lac –
Răsar în încăperea pervazului sărac.
Din fundul de-ntuneric m-aplec pe jumătate
Şi-aud sub largul bolţii cum inima îmi bate.
M-aplec în adâncime şi mă ridic puţin,
Ca un potir pe care o mână nu-l vrea plin.
Dar stau în nemişcare şi ochiul mi-l aţint
Zărind trandafiriul zăpezii de argint.
Şi cad într-o plutire pe care n-o mai ştiu,
În apa de răcoare a spiritului viu,
Când pe întinsul luciu al apei de cleştar
Apar vintrele albe cu tremurul arar…”
Ei, multe minuni ascunde poezia, dezvaluindu-ne Minunea care esti tu ! 🙂
Un sarut pe frunte lui Zoran, voinicul tau cel ager si atat de iubit, iar vredincei lui mamici, o stransa imbratisare din departare ! 😉
ApreciazăApreciază
cerul sa-ti trimita alintari …sa te alinte ,cum o stii mai bine!
ApreciazăApreciază
@CELLA,
~ ploaia care va veni,
le va potopi pe toate .. ~ , şi Pitiş … Florian Pitiş … da Cella, şi el şi Laura Stoica şi Octavian Paler şi atât de mulţi alţii au crezut până la capăt în ea, în ploaia care va veni … şi eu cred, dar eu cred în ploaia mea, mă va găsii cumva până la urmă 🙂
Îţi mulţumesc din suflet, eşti un om tare bun Cella, să fii mereu iubită şi să crezi în ploaia ta … fără de teamă …
Un mic dar de suflet pentru tine :
calde îmbrăţişări ,
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Victor,
învăţăm ceea ce nu ştim, vrem nu vrem …
să dea Dumnezeu să vină la noi toţi !
Pentru tine Victor , cu drag :
Vitraliu
Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.
Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.
Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate.
( Nichita )
O dupăamiază plăcută şi linişte sufletească 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Pescăruş argintiu,
Cora , zâmbet de Lumină, draga mea dragă prietenă … 🙂
Şi pentru tine cu recunoştinţă infinită :
Emoţie de toamnă
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
( Nichita )
O dupăamiază minunată precum sufletul tău curat şi atât de frumos !
Sibilla
ApreciazăApreciază
@LORELEI,
mulţumesc frumos, senin pe Cerul sufletuluitău drago 🙂
Şi pentru tine cu mult drag :
Frunzişuri
Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.
Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.
Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărăm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în să
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea…
Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.
( Nichita )
Numai bine, fii binecuvântată LORELEI !
Sibilla
ApreciazăApreciază
Sibilla , la reverente de scena, – calde aplauze!
multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
@LORELEI,
mulţumesc la rându-mi, dragă prietenă 🙂
O dupăamiazaă pe placul sufletului tău !
Sibilla
ApreciazăApreciază
Azi esti cam trista,Sibilla.Avem intotdeauna zile din astea mai putin bune.Dar tu reusesti sa-ti exprimi sentimentele in versuri si asta e un lucru mare.Iti trimit un strop de ploaie care sper sa te bucure. 🙂
ApreciazăApreciază