POVESTE CU TÂLC – ” O NOAPTE ÎN AŞTEPTAREA ÎNVIERII ! ”

O noapte în asteptarea învierii !

Agonia – lucrare in ghips, realizată de Zamolxe

” Speranţa este visul celui treaz ! ” ( Aristotel )

” Niciodată să nu-ţi pierzi speranţa ! ” ( Jules Verne )

” Speranţa este lucrul cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodia fără de cuvinte şi nu se opreşte niciodată . ” ( Emily Dickinson )

– poveste cu tâlc _

Maria, mama lui Iisus, cobora abătută dealul Golgotei. În urma ei venea Ioan, ucenicul cel iubit în grija căruia Iisus cu ultimele puteri îşi încredinţase Mama. Şi el era trist, dar se ţinea tare, încercând s-o aline pe Maria.
Ea, Maria, era sfârşită de osteneală şi de durere. Nu mai putea nici plânge. Se terminaseră lacrimile, rămăse doar durea cruntă, surdă, rece. Ce văzuse ea, era mult prea mult pentru o mamă ! Îşi văzuse fiul hulit, bătut, scuipat, biciuit, condamnat la moarte pe nedrept şi în cele din urmă ucis prin chinurile crucificării. Era prea mult! Din când în când atunci când în mintea ei se faceau auzite urletele mulţimii sau plesniturile biciului, tresărea si icnea. Atât ! Alteori, zâmbea obosită, aducându-şi aminte de învăţăturile Fiului ei iubitor.
Acum totul era întunecat în jurul ei. Vaţa ei nu mai însemna nimic, fiul ei cel iubit si bland pierise si nu se putea mangaia. Ioan, ucenicul cel iubit, încerca în zadar s-o aline. Durerea era prea mare ! Maria nu putea fi mângâiată, ce vazuse ea era dincolo de orice închipuire!
Au ajuns în fata casei. Maria se opri în prag şi întorcându-se spre Ioan spuse, plină de speranţă:
– Îţi aduci aminte, că El ne spunea că va reveni?
Se repezi la el strangându-i în pumni veşmintele:
– El a spus că va învia, va învia după trei zile, îţi aduci aminte?
Se uita la Ioan rugător şi cu un licăr de speranţă în ochi. În ochii ei se citea o rugăciune mută: „Spune da, spune da şi dacă nu crezi! Nu-mi ucide spereanţa!”
Ioan îşi aduse aminte:”Voi învia, după trei zile ! ” şi spuse cu convingere:
-Da Maria va reveni la noi, aşa a spus el. El vorbea adevarul nu se poate să fie altfel.
Şi faţa ucenicului se lumină, speranţa înflori şi în inima lui.
Ochii Mariei licareau de o lumina vie acum şi spuse în sinea ei „Oh!.. de-ar putea fi adevărat”. Ea se agaţa de orice i-ar fi putut menţine vie speranţa.
Sânbata seara. O seara caldă. Ucenici stăteau la un loc, posomorâţi. O seară plină de aşteptări pentru mama care-şi aduse aminte de vorbele fiului plecat de lângă ea. A fost singura dată când Maicuţa şi-a dorit ca soarele să dispară. Doar atunci speranţa ei putea fi împlinita. Din clipa în care Maria şi-a adus aminte de promisiunile facute de Fiul său, acest gand nu i-a mai dat pace.
Sâmbată seara, o seară a aşteptărilor dureroase, a incertitudinilor. Maria nu simţea nici foame, nici somn. Îşi aştepta fiul. De câte ori ucenicul Ioan intra la ea încercând s-o facă să mănânce sau să bea, primea invariabil acelaşi răspuns: „Lasă-mă singură… Îl aştept pe El !”
Ore şi ore de aşteptare chinuitoare trecură, dar Maria spera încă, şi zâmbea la imaginea reântâlnirii cu Fiul ei. Bătu miezul nopţii. Nu se întâmplă nimic. Un fior strânse inima Maicii. Continua însă să se roage şi sa-şi cheme Fiul cu toata puterea ei. Deodată, la puţin timp după ce ultima bătaie se stinse în noapte, odaia ei se lumină şi un glas dulce o striga:
-Mamă!
Maria tresari plina de fericire. Rugăciunile ei fuseseră ascultate. Speranţa ei nu fusese deşartă. Era vocea Fiului ei. Nu se putea înşela. Se întoarse şovaitoare şi zâmbitoare totodată. În mijlocul odaii, era chiar Fiul ei şi-i zâmbea cu dragoste. Încremenită de fericire, Maria nu putea nici râde, nici plânge. Iisus veni lângă ea şi-i îngenunche alături îmbraţisând-o. Simţind îmbraţişarea adevarata, reală a Fiului pierdut şi revenit, Maria dete drumul, în sfârşit , lacrimilor de bucurie. O burie năvalnică, o bucurie care nu cunoştea margini. Fiul ei pierdut se întoarse!
Se liniştise acum şi începuse să priceapă întreaga măreţie a sacrificiului Fiului sau. Pricepea acum învăţăturile lui, pricepea că moartea nu există, pricepea că există o naştere nouă. Toate acestea le-a înţeles în fracţiuni de secundă. Vorbele ei păreau mângâieri, ce împrăştiau dragostea maternă peste Fiul regasit.
Iisus stătu o vreme mângâindu-şi mama, apoi îi spuse:
Eu voi pleca iar în curând, mamă; voi pleca de lângă tine ca om, dar îţi voi rămâne aproape, iar când se va împlini ceasul, voi veni să te duc alături de mine, în Împărăţia Tatalui!
Maria zâmbea. Se liniştise. Uitase aproape, de încordarea şi durerea ultimelor zile
Iisus, o luă în braţe, o puse pe pat şi o binecuvântă zâmbind, apoi dispăru.
Maria fu cuprinsă de un somn liniştitor şi un zâmbet fericit îi flutura pe buze.
Dimneaţa s-a trezit fericită şi vesela. Acum ea ştia sigur: moartea este un somn care o va duce din nou lângă fiul ei în împăraţia tatălui, e o schimbare de stare, o revenire la origini.

Şi mai ştia ceva: Ştia că suferinţa poate fi transformată în bucurie, prin speranţă !.

Autor – Zamolxe

Sunt trei feluri de bunuri: cele mai mari sunt cele ale sufletului, următoarele – acele ale corpului, ultimile – cele din afară. ( Cicero )

După furtunile sufletului, ca şi după ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte. ( Nicolae Iorga )

Credinţa este libera consimţire a sufletului. ( Sfântul Antonie cel Mare )

Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă. ( Rabindranath Tagore )

Credinţa nu este un act săvârşit o singură dată, ci o neîntreruptă privire aruncată din inimă lui Dumnezeu. ( A. W. Tozer )

citate preluate de de http://www.citapedia.ro

lucrarea Agonia realizată în ghips de Zamolxe

autorul textului : Zamolxe