INVATA-MA SA IUBESC !

Publicat pe 23 august 2008 de Sibilla

INVATA-MA SA IUBESC !

Sunt lacrimi aşa de grele şi de fierbinţi, încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inimă arzând-o. ( NICOLAE IORGA )

INVATA-MA SA IUBESC …

invata-ma sa iubesc, iubeste-ma …

invaluie-ma-n ploaia ta, striveste-ma

cu moliciunea-ti blanda ma-nfioara

si-nnalta-ma foc viu in templele de-odinioara …

invata-ma sa iubesc, sorteste-ma ..

sa-ti fiu sarut nelinistilor, zamisleste-ma,

incrancenare nemuririi, izvor de liniste, vioara,

si plamadeste-ma din miez de caprioara …

SIBILLA POESIS

Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă. ( Neale Donald Walsch )

till we aint strangers anymore – bon jovi :

Dragostea este ceea ce se întâmplă unui bărbat şi unei femei care nu se cunosc. ( Maugham )

Reiau acum povestea aia veche cu sufletul pereche

Se zice ca fiecare are undeva, undeva in lumea asta,
Jumatatea sa.
Eu, deocamdata, imi impart singuratatea-n doua:
Iau eu jumatate si jumatate imi las mie.
Ce bine o sa-mi fie, deocamdata.
Da’ stiu c-odata si-odata trebuie sa te gasesc.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu…

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere. Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata. Ci PE CINE ai. Am invatat ca poti continua inca mult timp. Dupa ce ai spus ca nu mai poti… Am invatat ca indiferent cat de mult suferi…Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc…Si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru…Si pot vedea ceva total diferit.Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore…De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca scrisul…ca si vorbitul…Poate linisti durerile sufletesti.Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult…Iti sunt luati prea repede . Am invatat sa iubesc…Ca sa pot sa fiu iubit…

As vrea sa fiu o pasare
Sa zbor spre vazduhul sufletului tau…
As vrea sa fiu un nor
Sa te privesc macar din departare,
Sa iti trimit de aici, din larga zare,
Gandurile ce mi-au ramas neimpartasite..
As vrea sa fiu o floare
A caror petale sa fie sarutate usor de buzele-ti calde,
Sa-ti simt atingerea suava
Sa-mi zambesti, sa ma alinti usor
De-ar fi chiar si pentru ultima oara…
Sa-ti spun ca desi sunt departe
Faci parte din viata si gandurile mele
Ca ocupi un loc important in inima mea….

Nici nu stiu ce-as vrea sa faci
Sa ma iubesti sau sa te prefaci
S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit
E-atat de greu sa fiu iubit
Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic
Nu mai stiu sa mangai nici macar un plic
Nu, nu sunt asa
Pur si simplu asa e viata mea
Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

N-am mai zburat de atata timp in vise
N-am mai umblat printre nori
N-am cantat de-atata timp in vise
N-am mai visat in culori
Nu, visele mele nu mai au chip, nu mai au glas
Si sunt singurul lucru care mi-a ramas

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Invata-ma sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma…
…sa iubesc
Ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu
Dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang
Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Si-as mai vrea sa te rog sa nu uitam
Dragostea e simpla, dar noi cand ne iubim o complicam….

http://www.angelfire.com/planet/adrian_avram/Citate/

Dragostea este sentimentul cel mai măreţ, care face minuni, care făureşte oameni noi, creează cele mai mari valori morale. ( A S Makarenko )

Sibilla Poesis

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la INVATA-MA SA IUBESC !

  1. leo zice:
    23 august 2008 la 16:17

    Hei, apăi dacă a plecat fiinţa plămădită doar din iubit iubirea, gândiţi cumva că nu-i slobod la povestit despre iubire?
    Pescăruş, pân m-oi înturna de la fraţii tăi ce fac arabescuri deasupra puilor mei ce se luptă cu valurile, tare mi-ar place să ştiu că ai stârnit o poveste de dor p-acilea… N-o fi cu supărare dacă-ţi chemi şi ajutoare 😉 …

    Apreciază

    Răspunde
  3. sfinx667 zice:
    25 august 2008 la 14:37

    @duso, duso ….
    am spus atat de multe aici , despre mine, incat se pare ca i-am fugarit pe toti 🙂
    Faptura sibilina a revenit, insa observ ca alta soarta nu are decat de-a tot vorbi ea cu …ea 🙂
    O saptamana bogata in zambete iti doresc 🙂
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  4. Pescarusul argintiu zice:
    25 august 2008 la 16:31

    Draga Leo, scumpa Sibilla, acum am vazut ca am primit invitatia de onoare pentru a lasa cateva ganduri despre virtutile si puterea uriasa si tamaduitoare a dragostei, a iubirii de semeni ! 🙂
    Am avut doua zile incarcate, dedicate in principal printesei mele, impreuna cu care m-am luptat sa-i stavilesc inexplicabile valuri de temperatura, ce i-au mai molcomit ritmului jocului…
    Dar iata, vin la voi cu drag si cu o poveste despre dragoste, bunatate si ieratare, pe care mi-o doresc reeditata in fundalul realitatilor ce le traim, dar marturisesc ca am rezerve la adresa acestei lumi tulburi si imbacsite, din jurul nostru…
    Asadar… sa dau curs povestii, daca v-ati apropiat 🙂

    „Doi oameni se certau. Adica, drept vorbind, numai unul il certa pe celalalt. Zicea:
    – Ce? Credeai ca am fost sincer cu tine? Nu eram, ci radeam de tine.
    Celalalt, blajin, cu bunatate privind la el, raspunse:
    – Stiam.
    – Iti aduci aminte cand iti spuneam ca tin la tine? Minteam.
    – Stiam…
    – Cand te-am imprumutat am facut-o ca sa te umilesc.
    – Stiam…
    – Te-am inselat cand ti-am spus ca te admir pentru activitatea si succesul tau.
    – Stiam…
    Cel ce lovea atat de crud intr-un suflet de om, se opri dintr-o data ca fulgerat de o putere nevazuta. Cascand ochii, sopti:
    – Cum, tu stiai de toate astea, si-ai tacut?
    – Da…
    – Si nu m-ai urat?
    – Nu. Te-am iubit.
    Cei doi se privira. Ceva se prabusea intr-un suflet. Omul cazu naruit la pamant si hohotind de plans, abia putu rosti:
    – Ma mai poti ierta?
    Celalalt, plin de bunatate, cu lacrimile pe gene, ii puse mana pe crestet, spunandu-i incet:
    – De vreme ce te iubeam, te-am si iertat.”

    Ei, daca v-a placut istorisirea mea, sa va vad acum pe voi cum va intreceti in pareri, comentarii si reactii 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. leo zice:
    25 august 2008 la 17:34

    Ştiam… 😉

    Apreciază

    Răspunde
  6. Lady`lu`siR` zice:
    25 august 2008 la 18:05

    …tocmai am citit ( mai bine zis recitit) si eu acest articol, la indemnul scumpului meu…:) si mi-am zis ca sa scriu si eu ceva….2-3 cuvinte ce mi-au venit in minte citid cele de mai sus…
    In primul rand mi-am amintit ceva ce mi s-a intamplat saptamana trecuta: eram inaintea unui examen de grad…si imi repetam stresata, cand dintr-o data vine o fosta colega de facultate si imi zice, dupa ce, uitandu-se la mine s-a luminat oarecum la fata: „eeiiii….sa pun bani deoparte???” si imi zicea asta uitandu-se la inelul meu in forma de delfin primit de la…cel mai scump! Se uita la inel, se uita in ochii mei si apoi imi zice: „delfinii salveaza oameni. Si iubirea salveaza oamenii!” I-am zambit…stiam ca zisese ceva adevarat.
    Asta e o mica istorioara…ce urmeaza e o poezie crestina draga sufletului meu, pe care deseori o citesc si recitesc…si de care , nu stiu din ce motive am cam uitat in ultima vreme, dar de care mi-am amintit cand am citit ceea ce spunde argintiul pescarus..:) Zice cam asa poezia asta:

    Am cautat iubirea…
    de Costache Ioanid

    Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
    ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
    Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
    Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

    Am căutat iubirea ca patrie voioasă
    ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
    să spun odată clipei: „Rămâi, eşti prea frumoasă!”
    Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

    Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
    Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
    să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
    Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

    Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
    am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
    Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
    o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

    Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
    lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
    Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
    vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

    Şi totuşi în privire avea un cer de taină
    cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
    Şi-am vrut să-I smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
    căci mult prea grea era povara Lui.

    M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
    să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
    Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
    când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

    Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
    un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
    Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
    vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

    -Dar unde duci,străine, povara Ta ciudată,
    povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
    am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
    -Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…

    -Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
    dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
    -Eu… am şoptit în silă, eu… căutam iubirea…
    -Iubirea? … fu răspunsul străinului. Eu sunt…

    🙂 Asta e…! Sper sa va placa si voua, macar pe jumatate cat mi-a placut mie!
    Sibi, te pup…si chiar daca nu am zis nimic pana acuma, sa stii ca mereu te-am urmarit din umbra si de multe ori stateam chiar in spatele sirului cand mai lasa cate un coment! Pup si pe ceilalti amici si prieteni….ma refer aici in special la zambetica:) Inadins am lasat la urma, cireasa din varful tortului: Sir`dn`ploi, nori, inima mea: >:D< Te iubesc! }{}{}{
    Lady`

    Apreciază

    Răspunde
  7. Pescarusul argintiu zice:
    25 august 2008 la 18:29

    Draga Leo, sigur ca stiai, ca parinte intelept si vrednic de sensibili puiuti ce te afli, iar multe le mai si intuiai, ca strajer digital la Portile virtuale ale Sfinxului nostru, nu-i asa ? 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  8. sfinx667 zice:
    25 august 2008 la 21:45

    Va multumesc frumos tuturor 🙂
    Ambele povestiri mi-au placut tare mult, voi stiti ca eu iubesc povestile, cred inca in povesti si da, eu cred in minuni …
    @pescarus drag,
    ma zbor si ma zbor si ma tot zbor, si tot mai aproape de cer, poate mai departata de mine, dar sunt cu voi si asta e mare lucru, e mult fata de nimic, si e atat de putin fata de ce mi-as fi dorit, dar, inca zbor, si voi sburatoriti 🙂
    Uite sis, vulturul sacru, eu, oare zborul meu sa fie prea innalt ?, cine stie :

    ” si totusi, exista speranta, tristetea, durerea, mai pleaca uneori in vacanta … ”
    citesti dincolo de ce zic, da sestro ? exista ?
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  9. sfinx667 zice:
    25 august 2008 la 21:51

    @Lady lui SiR,
    🙂
    ba sa stii ca stiu tot timpul ca esti langa SiR, va simt dragilor 🙂
    si-mi sunteti atat de dragi, si printesa Maria, desigur 🙂
    Iti multumesc din suflet, sunt versuri pe care eu le simt altfel, trairile sunt intense si profunde, sunt mai mult decat versuri, mult mai mult Lady …
    Calde imbratisari sibiline Lady, si, musai sa uzi inelusul, fie ca delfinii sa-ti poarte noroc si tie si dragului de SiR si …. vreau nunta, vreau si vreau, ati inteles, vreau sa joc la voi si Zoran vrea macar un vals cu printesa iar voi stiti asta deja … na, ca am zis-o 🙂
    Ma bucura tare mult vizitele voastre si ma bucura sa va stiu atat de aproape inimii mele zbuciumate 🙂
    recunostinta si pretuire Lady 🙂
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  10. sfinx667 zice:
    25 august 2008 la 22:00

    @duso, duso…
    cel ce stie atat de multe….
    ” Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale: de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre. ”

    Recunosc, eu nu stiu inca multe, prea multe si atunci ma zbor, si ma alerg, de parca nu as vrea sa ma prind, nu stiu nici macar daca e bine sau rau, uneori nu ma recunosc, de parca m-am ratacit undeva, parca as fii altcineva, si, ma tresar din nou inspre mine, in fine, cred ca eu ma exprim mai limpede in versuri, ma poticnesc altfel ..
    O seara minunata duso 🙂
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  11. leo zice:
    25 august 2008 la 23:29

    nu-i…

    Apreciază

    Răspunde
  12. Paul zice:
    25 august 2008 la 23:40

    As zice…DRAGOSTE! …foc nestins de bucurii de mangaieri dulci si nepieritoare, dorite de sufletul nostru spre alintarea si desfatarea sa ne-nfranata.
    Ajuta-ma Doamne sa-mi fie nemuritoare!S-o pot desavarsi pana la plecarea mea din asta lume, si-odata cu ea sa pot da jumatatii celeilalte intregirea implinirii noastre.
    Priviti dragii mei afara prin negura noptii la Cerul-nstelat si Luna ce se-nalta odata cu cantul sacadat al greierilor de toamna si pe aripa voastra purtati suav puterea ei ,dulceata, maretia si mangaierea DRAGOSTEI eterne!
    E langa tine,vrei s-o atingi,s-o cuprizi in brate,si totusi e departe.Vazduhul al cuprinzi mai usor in brate,pe EA, ti-o doresti…infinit mai mult, mai aproape.
    De dorul ei, speri si traiesti uitand ca anii trec,se duc de-arandul si ca licaritul ei incet,incet,APUNE.
    Omule bun! N-o lasa sa plece cand o simti pe-aproape,atinge-o,da-i de stire,arata-i un semn al focului nestins ce zace-n tine!
    DRAGOSTE!!! cazi peste cei ce cred in TINE!

    Apreciază

    Răspunde
  13. sfinx667 zice:
    26 august 2008 la 00:05

    @Paul,
    superb, sa-ti dea Dumnezeu sa ai mereu parte de dragoste, meriti om bun !
    Multumiri , recunostinta si pretuire Paul prietene drag 🙂
    O saptamana bogata in impliniri iti doresc , Paul !
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  14. sfinx667 zice:
    26 august 2008 la 00:10

    @duso, duso …
    😦
    ” acolo unde dragoste nu e nimic nu e … ”
    Si totusi, am decis sa nu ma tem,
    ma zbor spre-nnalt calcand peste blestem,
    si totusi, licar de sperante ma-nfioara,
    sa vreau sa simt, sa gust , cunosc, iubesc,si, asta sa nu doara …
    Gresesc duso ? Am sanse ? Important ramane focul , arde, nu e stins, si vreau sa zbor, vreau aripi sa pot zbura, cam asa tresar eu acum, ma sburatoresc zambet pe tamplele tale…
    Niko

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.