Cântul creaţiei …
Am prins în mâini o bucatã de lemn,
Amorfã… fãr’ de formã,
Voiam sã o arunc…şi….lemnul a-nceput sã cânte.
Suav era cântecul ce venea în volute spre mine…
Am luat dalta…. Cântul fibrei de lemn l-am urmat,
Amorful lemn, formã şi viaţã prindea:
Viaţã din viaţa mea… formã din forma mea.
Şi se născu o statuã … cu viaţã…!
Am luat bucata de pânzã
Albã,…curatã,…fãr’ de patã.
Şi la vederea pânzei, … penelul începu sã cânte.
În dansul penelului, pe pânzã apăru… forma:
O imagine, o chintesenţã a minţii.
Încetul cu încetul, pânza prinde viaţã –
Viaţã din viaţa mea… formã din forma mea…
Zamolxe
Sensul existenţei şi datoria fiecărui om este creaţia. ( Mircea Eliade )
Dumnezeu este inima care menţine creaţia. ( anonimus )
ZAMOLXE
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
leo
Sibilla
Sfinxul 
Am impresia eu, sau articolul ăsta e chiar temă de casă pentru tata Borgo şi ai lui pasionaţi parteneri de înflorituri pe arabescul minţilor iscoditoare? Să vă văz care vă recunoaşteţi în descrierea mea şi-i veţi ţine isonul!
ApreciazăApreciază
Leo taica:)
Nu-i tema de casa.. poate asa pare..da nu-i:)
dar consider, ca autor, ca pentru a crea ceva de valoare e musai si neaparat sa faci un fel de călătorie în lumea arhetipurilor de unde iei forma bruta si o pelucrezi în funcţie de cantecul pe care îl emana şi în funcţie de simtamantu creatorului
Atunci imposibil sa nu iasa bine:)
Sa ne auzim sanatosi!:)
ApreciazăApreciază
Leo taica:9
nu-i tema de casa….poate asa pare da nu-i:)
Io cred ca artistu înainte de a crea are nevoie mai întai de o alatorie în lumea arhetipurilor de unde ia modelu a ceea ce vrea sa creeze, apoi îl prelucreaza în functie de cantecul ce izvoraste din el si din inima lui
Cam asa:) ca s-o parafrazez pe Sibi:)
sa ne auzim cu bine:)
ApreciazăApreciază
Nu-i zici, dar văz că ai şi început să lucrezi la ea 😉
😆
Cine se mai înscrie la cuvânt?
ApreciazăApreciază
WOW !…. fără cuvinte.. nu mai am.. doar onomatopee 🙂
ApreciazăApreciază
Ca nobile fapturi ale Creatiei divine ce ne aflam, trebuie sa dam glas acestei minunate invitatii inaintate gingas de Sibilla noastra draga si de cei doi mandri cavaleri traci cu suflete si cugete de daci liberi 🙂
Draga Leo si Zamolxe, va salut cu zambet pe chipul cuvintelor si ma prind cu bucurie in hora voastra, a ziditorilor de frumuseti !
O stransa imbratisare, mandra fiica sibillina a Creatiei ! 🙂
ApreciazăApreciază
Pescăruşule auriu de argintiu, dupe cum vorbeşte lumea prin sat, apăi dacă te prinzi în horă, alege: ne încânţi cu versuri dragi irimii tălică, ori cu o poveste despre ce-nsemnează ea creaţia în lumea pescăruşilor? Ori despre cea mai cea dintre creaţiile mămicii Marei?… 🙂
ApreciazăApreciază
Pescarusule argintiu si allibis (leo):)
am să vă spun o poveste şi voi ocupaţi-vă de creaţie că merge mai cu spor:)
Construiam…. construiam, castele de nisip…Se năruiau. Nici unul nu rezista atacului vremii, nici valurilor mării furioase
Am învăţat apoi, să construiesc mai trainic….Castele de lemn….Le-a mistuit focul şi mâna vremii ….crudă
Apoi…Am construit din piatră, piatră constrită pe piatră… Ce am făcut a dăinuit dar…hm….constructia nu era frumoasă.. era moartă şi rece
Atunci…am început să construiesc din suflet… Construcţia a dăinuit si era frumoasă… avea viaţă… Viaţă din mine i-am împrumutat şi aşa ea s-a contopit în ….Cosmos,….în stele….şi-n zile.
Să ne auzim cu bine! Doamne ajută!:)
ApreciazăApreciază
Da, măi, Zami, n-am ce-i face, nicidecum nu-mi iese cestia asta cu schimbatul avatarului; mai scap câte-un allibis pe ici pe colo… Nu ştiu cum or face ăia de se tupilează pe din dos de nuş câte avataruri doar de dragul de a-şi împroşca preaplinul de venin prin curţile altora p-acilea, prin blogosferă…
Acu, revenind la oiţele noastre, mă uitai, să mor dacă pricep cum aţi ajuns la spam, că asta ar trebui să se întâmple ori dacă se dau mai multe linkuri în postare, ori dacă se schimbă ceva la adresa de email-avatar; ori voi doiţii nu făcurăţi nici una, nici alta… Mă rog, minunile… siliconului…
Ceea ce, tot sărind de la una la alta, ne duce cu gândul la povestea tălică: ete că unul a ştiut a construi din… nisip ceva al naibii de durabil, cât să transforme o… vale – Silicon Valley, într-un everest al averilor; desigur, despre Bilă Poartă ăsta, tăticul lumii ăsteia virtuale ce ne-a dat şansa de a ne cunoaşte peste distanţe fac vorbire… Şi uite ce castele frumoase, nu dintr-acelea bănoase, ci de-ale sufletului, ştiu unii, precum Sibillina, a construi din… nisip… E, dacă vrei, de fapt o scurtătură spre esenţa la care, în final, duce şi construcţia tălică, tot SUFLETUL fiind la locul acela special al sâmburelui unui rod menit să dăinuie…
ApreciazăApreciază
ai dreptate si talica leo:)
ApreciazăApreciază
Zami, nici n-ai idee câtă dreptate! Hai să-ţi spun culmea… spam-ului: tocmai mi-am scos de la spam postul meu pentru loredana; sper să fie chiar new-entry, să nu fi făcut vreo gafă de eroare, că eu luând-o de la moderare, am presupus că e cineva ce nu a mai publicat pe aici… Dar văz că minunile tehnicii sunt decise să mă falimenteze în calitatea mea de novice într-ale moderării…
PS
Culmea culmii spam-ului: chiar postul ăsta acu l-am scos de la spam… Sibilla, hai mamă acasă… :(((
ApreciazăApreciază
lasa ma leo taica ca te-nveti tu:)
ApreciazăApreciază
Felicitari Zami !!!
” Creaţia – unul din pârleazurile eternităţii. ”
Sibilla
ApreciazăApreciază
Voua, tuturor :
” Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel să devii un partener cu Dumnezeu. ”
” Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul şi duşmanul ei, simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a adultului. ”
Si, de la sibilina fiinta ce sunt, la fel, voua tuturor :
” … creatie, creator, creativitate … un foc pe care-l cunosc doar cei ce stiu sa arda, si nu se mistuie, dar ard mocnit… din afara par aisberguri ori, mai trist, clovni, inlauntrul lor insa, putin aceia ce ar stii patrunde … asta e focul viu, pe care nu toti vor avea meritul si putinta a-l intelege, si mai putin dorinta a stii sa-l iubeasca .. ” ( Sibilla Poesis )
Candva veti intelege sibilina mea ardere, nu ca mi-as dori a fi mai mititel aisberg sau mai tolerat, mai vesel clovn… Poate ca voi dori candva sa traiesc, eu, prin creatiile mele si sa exist mai putin, sau arzand mai molcom pentru ceilalti… A exista nu e totuna cu a trai, nu ? ..
Soare si senin pe cerul sufletelor va doresc 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază