” BLESTEMUL SOLOMONARULUI ! „

” BLESTEMUL SOLOMONARULUI ! „

„Am ferecat şercanul în Iezerul Alb. Vedeţi? Sânge pe Soare. Cu lumina asta ne spală, ne doare şi în chindia pieptului drumurile mele se înnoadă. E semn. Flacără, aprinde-mi candela cu untdelemn de zârnă! Vremea o să-apună, Firea o s-apună…la rădăcină de alun.

Totuna-i pentru lume de-o să mai fiu sau nu. N-o să mai port pe umeri norii, şi-a ploii îngenunchiată ascultare n-o să mai am, iar grindina adunată în tâmplă n-o s-o mai descânt dospind balauri de rouă. M-or dormi livezile ce-am ferit de pojar. M-or dormi? M-or chema? M-or căuta mucoşii uliţei să le umplu sânul murdar de scoruşe rumene, în timp ce semăn cu inima buruieni de leac pe la porţi şi prăsire de zvârlugi în iazuri… M-or cânta sticleţii a jale de toamnă? Mor…

O, voi, cuvintele mele de vrajă, dragele mele, veţi pleca în pribegie spre unghere neştiute de înstelare, în locuri sleite de putere. Nu pe moşia vântului turbat, unde porunciţi apei chip de nea, sau pe-a piscului cremene, înlănţuind trăsnete învolburate de a oamenilor păcate. Şi niciodată printre fiarele poveştilor, îmblânzind pe Împăratul Şerpilor pentru nestemata lui din frunte. Dragele mele, nimic din acestea, în veac.

Ispitiţi de aburul uşorului trai, oamenii o să vă uite frâiele şi fiinţa voastră de slavă. Mucegaiul amorţirii se va aşterne peste răbojurile limbilor încâlcite. Mătrăgună, răsuflare tăiată, muget de cerb săgetat fi-va atunci în crugul lumii, iar voi…întemniţate între coperte aurite de ceasloave, supuse la silnicii fără număr.

O, voi, înţeleptele mele, nu vă pot pângări în părăsire, pe-a miezului nopţii tăiş de timp. Mai bine robie, decât nemurire în rău. Să umple gândul un ochi hain, dar ei să nu-l vadă, să sune de-a surda o ţarcă de hârtie, să îngheţe puterea voastră-n tămâia unui luceafăr. Floare de uitare vă poruncesc să fiţi, amăgire. Să caute-n voi negăsindul, cum caută viaţa fiindul, pustiu de-nsetare şi gheaţă de soare. Pân’ la capătul lumii să dezlege şarada, până când Împăratul Şerpilor o să-şi muşte coada. Cimitire de cuvinte spoite, pe Apa Sâmbetei putrezite, să curgă. Până la a seninului rugă să nu mai fie din voi decât fugă: după urmă, după turmă, după roi, după spunerile noi…

Crească-mi rădăcini, fagule! Vremea mea s-apună! Carnea mi se face lemn nevinovat. Ielele s-adună. Şercanul se zbate în iezer… şi-i degeaba. Mai am o lacrimă pentru voi, pe Alba. D-apoi cine-s eu? O taină mai am a vă spune şi gata-i: oh, eu sunt neam uitat de kapnobatai. „

PRELUAT DE PE www.enciclopedia-dacica.ro :

” Solomonarul este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare romanesti. Mai mult decat niste simpli “vrajitori”, solomonarii, numiti si grindinari, hultani, ghetari, izgonitori de nori sau zgrabuntasi erau – ori poate mai sunt inca – initiati la “scolile de solomonarie” in stiintele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stapanirea tuturor fenomenelor meteorologice. Desi se pare ca termenul “solomonar” a patruns in lexicul romanesc abia prin secolele XVII-XVIII, originea primilor izgonitori de nori se pierde in adancimile istoriei. Unii ii alatura vechilor preoti asceti traco-geti – kapnobatai (“calatori prin nori” sau “umblatori prin fum”), cei care sagetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Altii spun c-ar fi urmasi ai Sfantului Ilie, des intalnit in legendele populare, taumaturgul “care-i fulgera pe draci si oamenii pacatosi”. Mai este o varianta: asa cum se spune intr-un basm bucovinean, cules in 1932, “puterea, Solomonarii o au de la imparatul cel intelept Solomon, care a stapanit toate tainele de pe lumea asta”. Solomon, faimosul rege iudeu biblic, putea sa inchida si sa deschida cerurile, iar la porunca lui vanturile il ridicau chiar pana la Dumnezeu. „

” Stapani ai vanturilor si calatori prin nori, solomonarii traiesc jumatate in poveste, jumatate prin padurile Bucovinei. Nu exista sat prin care trecerea lor sa nu fi lasat in urma minuni. Aducatori de ploi si risipitori de furtuni, ei poarta oameni prin ceruri si fac sa curga laptele din copaci. Calatorie pe urmele unor mistere stravechi … „

( ARTICOL PRELUAT DIN FORMULA AS )

” În studiul de mitologie româneasca mentionat, Traian Herseni emite o ipoteza pe care, pe buna dreptate, o considera abordând o treapta superioara de probabilitate fata de cele emise anterior. Traian Herseni, într-un studiu consacrat dragonului trac, descrie pe capnobanti drespt caligarii daci calatori prin nori, care provocau sau împiedicau ploile fertilizatoare la daci si supravietuiesc transsimbolizati în mitul solomonarilor la români. Ipoteza se refera la viziunea evolutionista care se degaja din reconstituirea celor trei faze principale ale activitatii personajelor mitologice care premerg solomonarilor: „1. o faza arhaica, în care balaurul (dragonul) era un demon al apelor, al apelor terestre, al lacurilor de munte (considerate fara fund), ca si al apelor atmosferice, mai ales al norilor capabili de a se ridica, a pluti si de a se deplasa în aer fara aripi, ca aburii, bruma si ceata; 2. o faza mai înaintata, în care balaurul salbatic a fost subjugat de magician, pentru a-i pune frâul, a-l calari si pentru a stapâni prin intermediul lui norii si mai ales furtunile. Acesta este cazul atestat de Strabon, al ktistai-lor sau skistai-lor geto-daci, considerati pentru aceasta drept calatori in nori; 3. o faza mai recenta, în care balaurul (dragonul) a fost botezat în sensul ca el a fost atribuit Sf. Ilie, singur sau ca intermediar al bunului Dumnezeu. La un moment dat, probabil în faza a doua, magicienii sau, în terminologia folclorica româna, solomonarii au abuzat de puterea lor si au folosit balaurii împotriva oamenilor, de aici aparitia unei noi categorii de magie alba, aceea a anti-solomonarilor, care au stapânit nu numai balaurii, ci de asemenea si pe solomonari, pentru a-i constrânge la actiuni exclusiv favorabile oamenilor. Solomonarii si anti-solomonarii au persistat, ca si balaurii, îndelung timp în spatiul carpato-danubian, cu toata aparitia si învatamintele. Profund diferite, ale bisericii crestine!”.

Din „Mitologie româna” de Romulus Vulcanescu

SIBILLA POESIS

material preluat de pe http://www.enciclopedia-dacica.ro si surse proprii ( prietenul de suflet- Solomonar , cu multumiri )