ARICIUL, FAPTURA MITICA – EROU CIVILIZATOR !
Ariciul detine un rol important, un rol cosmogonic in legendele mitice, in basmele fantastice, prezent in superstitii, datini, credinte ale poporului roman. Faptura mitica a ariciului, ii confera atribute, sarcini, cu calitati deosebite : muncitor, inventiv, inteligent, drept, iubit si admirat de catre popor . Ariciul este intalnit si in folclorul universal, in folclorul african dar si in cel asiatic, fiind considerat inventator al focului, al agriculturii, erou civilizator.
In mitologia romana, ariciul este considerat ca fiind cel mai drept ” concurent ” al celor doi demiurgi : Fartatul si Nefartatul, acestia consultandu-l des mai ales in rezolvarea unor etape esentiale ale creatiei, insa, il consulta nu direct, ci indirect, prin intermediari, alte fapturi mitice : albina, corbul, naparca . Ariciul este considerat ca fiind drept, cu decizii intelepte, si, demiurgii, apeleaza la sfatul lui sau, chiar lasa ariciul sa creeze ceea ce ei considerau ca nu s-ar fi cuvenit sa creeze ei : ridicarea Cerului deasupra Pamantului, ridicarea si impartirea apelor pe Pamant, crearea muntilor, movilelor, dealurilor, crearea campiilor si vailor, etc. Cel mai important rol, cea mai dificila si provocatoare sarcina a Ariciului este insa, aceea de a drege ceea ce nu au conceput bine cei doi demiurgi, Fartatul si Nefartatul. Dintre cei care s-au aplecat asupra studierii, culegerii legendelor mitice, scrierii si publicarii lor, mentionat de catre Romulus Vulcanescu in ” Mitologie Romina ” este L. A. Candrea, care atribuie micutei fapturi mitice, doua atributii majore, si anume :
– ariciul ii sfatuieste pe demiurgi cum anume sa faca muntii si vaile ;
– ariciul concepe, creeaza el insusi muntii si vaile in locul celor doi demiurgi ;
L. A. Candrea considera ca Ariciul este ” adevaratul inginer al creatiei „. La randul sau, Mircea Eliade, acorda Ariciului acelasi caracter demiurgic , in procesul complex al cosmogoniei .
In descantece si strigaturi, ariciul nu este prezent, insa, el figureaza la loc de seama in medicina magica si in meteorologie. Ariciul este considerat un animal ignic, de obarsie solara, tepii lui magici fiind folositi in vindecarea frigurilor, sau, in tratarea tremuriciului. Bolnavii erau intepati cu acele de arici, care frig, pun sangele in miscare si prin urmare impiedica tremuriciul. Tepii ariciului frig precum razele soarelui . Batranii, mosii si babele, distingeau si talmaceau dupa mersul si ascunzisurile aricilor, schimbarea timpului in vremea verii : mersul grabit spre ascunzis sau sub radacini de copac prevesteste vreme rea, ploi, furtuni, racirea vremii, mersul incet, alene, odihna aricilor in afara ascunzisurilor , prezice vreme buna , frumoasa, insorita .
Uciderea Ariciului a fost si inca este considerata pacat, este pastrata mai ales in folclor superstitia conform careia e pacat mare sa omori un arici. Tolerarea si ingrijirea Ariciului pe langa gospodarie, este considerata ca fiind placuta demiurgilor, mai apoi lui Dumnezeu, de bun augur .
Din toate aceste motive, ariciul este considerat ca fiind un Erou Civilizator, si continua sa fie o prezenta agreata in gospodariile oamenilor .
SIBILLA POESIS
O fi el civilizator, da’ înţeapă!…
ApreciazăApreciază
Buna, comentariul meu nu are legatura cu tema. Scuze! Doresc sa alcatuiesc o lista cu bloguri ale valcenilor. Tu ma poti ajuta; daca cunosti un blog administrat de un valcean, te rog da-mi de stire . Multumesc.
ApreciazăApreciază
@ Vania
N-am auzit vreun arici SĂ înţepe! E cam ca şi cu trandafirii: doar cei ce nu-l cunosc şi nu ştiu cât şi cum să se apropie SE înţeapă…
Părerea mea…
ApreciazăApreciază
Trandafiri au spini, aricii au tepi 😉 .
ApreciazăApreciază
ARICII MEI TE SALUTĂ ŞI-ŢI TRANSMIT TOATĂ STIMPATIA LOR ;
nu, aricii nu înţeapă şi sunt printre cele mai minunate creaturi de pe lîngă casa omului ( DE PE LÎNGĂ A MEA SIGUR ! )
ApreciazăApreciază
@ Lorelei
şi cam pe unde era vorba de ţepi la trandafiri, dacă nu-s indiscretă? trăiam cu impresia că în spini te poţi înţepa la fel de înţepător ca-n ţepi…
ApreciazăApreciază
@ Cella
Curat printre cele mai minunate de lângă a omului casă. Şi ştii de ce? Pe mine m-a învăţat îngerul cel mai aproape pe care-l am acum în ceruri, bunica mea: lângă o casă unde e aciuat un arici, n-ai să vezi… picior de şarpe…
ApreciazăApreciază
Dobro jutro, voua tuturor 🙂
Ati inceput saptamana in forta observ si… cu ARICIUL pe redutele Sfinxului 🙂
O zi bogata in zambete va doresc tuturor !
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Vania druje, dobro jutro 🙂
Adevar graiesti, ultima acuza adusa mie intr-o gradinita a fost ca as fi ” arici „, eu, sincera sa fiu nu am protestat 😉
Toate cele bune Vania si te anunt ca la noi sosit-au ploile, n-avui de lucru sa fac incantatii :))
Sibilla
ApreciazăApreciază
@cllod,
pe roblogs.info gasesti lista completa a blogurilor inregistrate oficial 🙂
O zi frumoasa 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@duso moja…:)
pe tine nu te intep never, esti Stapanul, deci ma iubesti, ne ocupam de actul si arta creatiei impreuna, mai si indreptam ce n-au reusit demiurgii 🙂
volimte Kraj )()()(
ApreciazăApreciază
@LORELEI,
Sibilla il are pe duso 😉
si duso are Sfinxul, pe dusita 🙂
O zi senina 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Cella, azi noapte cand scriam, de fapt azi dimineata, noapte fiind eu prinsa cu sburatoritul atlantului meu, mi-am adus aminte de pozele postate de mesterulmanole, aricii tai iesisera din ascunzis, si da, erau zile tare insorite atunci 🙂
sunt intelepti si drepti 🙂
Duso are dreptate, si majka Darinka mi-a zis acelasi lucru….nici urma de sarpe 🙂
O zi minunata drago 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
stiam cateceva, dar nu toate acestea. interesant. multumesc.
o zi minunata iti doresc
ApreciazăApreciază
Niko, cine este ariciul? :)))
ApreciazăApreciază
aparenta ciută…
ApreciazăApreciază
Scuze tuturor…bantuiam nitel pe miristile blogosferei 🙂
@ james crissilv,
eu stiam de la majka Darinka ceva legende, apoi duso leo, mi-a sugerat ceva, si, iata am reusit 🙂
O zi minunata , prietene drag 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@Victor,
Un lucrue sigur, eu demiurg nu sunt, ai citit, demiurgii freseau, eu nu , nici arici nu sunt, drept si intelept e tati Borgo si cu siguranta atlantul duso leo 😉
Mi-e drag Sfinxul insa, dar asta stii deja 🙂
Da, titlul cartii acusica pe final asa zice : Niko-Ciuta 🙂
O zi bogata in impliniri iti doresc 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@duso, duso…zasasi din …iatac , recunosc, doar putin 😉
Sunt cu minte, cuminte nu pot si nu vreau, ma inspiri si cum eu mereu o provocare, iar sburatorim duso… Ialomicioara sa fie, uite ca am decis 🙂
De acord da ?
🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
look who’s talking…
http://www.trilulilu.ro/d_ralucaa/750b367c1ba6d7
ApreciazăApreciază
Iar am greseli de tastare, scuze tuturor 🙂
corectez : greseau*
🙂
Ma iertati da, altfel scot incantatiile si descantecele si le insir 😉
sunt nitel zapacita si cu gandurile…departe, prin Cheile Nerei, sunt convinsa ca intelegeti 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
@duso, samo za ti Kraj :
http://www.trilulilu.ro/valeriu_m27/6015a3e132ae61
ApreciazăApreciază
Leo nu esti indiscreta – eu doar glumeam- sincer imi cer scuze se pare ca tre’ sa ma retrag ….simt cand nu sunt agreata – (oricum nu pricep eu mare lucru la cat de necitita sunt….) – va doresc tuturor numai bine – respecte Lorelei.
ApreciazăApreciază
Draga sestro, aceasta inedita postare a ta ma duce cu gandul la o sedinta intensiva de acupunctura prestata de o armata de profesionisti doatati natural cu ace 🙂
Dar de unde sa strangem noi suficienti arici pentru a vindeca boli cronicizate ? 😉
Au devenit tot mai necesari in aceste timpuri, in care intepaturile provin mai ales de la ascutimea limbilor si de la sagetile otravite ale rauvoitorilor…
O zi luminoasa ca sufletul tau, dusita moja !
ApreciazăApreciază
Mâncaţi-aş ciocul tău de pescăruş, că bine mai… înţepi cu el… albinuţa noastră dragă… 😆
Mi-era chiar dor de tălică, pre unde-mi dai roată-roată pe cerul patriei?
ApreciazăApreciază
@LORELEI,
asta nu e o concluzie onesta, noi glumim tot timpul pe miristile blogosferei si da, ne si intepam, insa nu sunt rautati, dimpotriva, ne stimulam la a gandi, e chiar benecfic tuturor 🙂
Cand avem opinii diferite e jale, dar, pasim mereu inainte, toti…
Deci nu ai voie sa fugi, zambesti cu noi 😉
@pescarus drag 🙂
O zi luminoasa si tie draga mea prietena, si, sa nu uiti, musai sa ne auzim in acea problema, sper ca vei reusi sa vii sa rezolvam, eu sunt pregatita 😉
zdravo sestro 🙂
Sibilla
Ma teleportez la servici sis, :))
ApreciazăApreciază
Lorelei,
sunt ultimul om din lume a fi bănuit de seriozitate, că mi s-a dus buhul în blogosferă ce neserioasă creatură-s… cât despre scuze, aşa ceva n-am să aştept niciodată să mi se prezinte pentru că am un defect (mă rog unul dintre): după ce că prind greu, uit şi repede… despre ce vorbeam? 😆
ApreciazăApreciază
O zi frumoasa va doresc tuturor ! 🙂
Sibilla
ApreciazăApreciază
Duşo, iar îmi furi din gânduri?! Ce mă fac eu cu tine….
ApreciazăApreciază
Ei, si eu pe unde pot, draga duso 🙂
Daca am vazut ca floricica de colt creste spre soare viguros si are roua pe suflet din abundenta, nu am mai adus rezerve hidrologice in cios si in rezervorul de sub aripi 😉
Daca vrei sa ma saluti, poti sa-mi lasi ravas in gradinita, voi sti sa-l gasesc 🙂
ApreciazăApreciază
Măi Pescăruş, să ştii că, chiar de vorba zice altfel, prietenul nu se cunoaşte doar la nevoie, zic eu că se cunoaşte în tătă ziulica… E bun un umăr pe care să plângi, dar şi o aripă alături de care să sbori cu drag şi când ţi-e a looponguri, şi când ţi-e a sbor planat…
Cât despre răvaş, sibillinei îi spusei: nu ştiu cum: de când mi-am tras blazon de mare viţă pe wordpress, nu-mi iese neam să-l teleportez pe blogul tălică şi al grădinăresei dintâi a blogosferei, elisa… îmi tot zice ceva de „sign in” şi eu, minte de blondă, nuş ce să fac… Şi ca anonim, după ce a făcut sibillina din mine Kralji, n-aş putea pentru ca să mai fiu… Dacă mă înveţi cum devine treaba cu aterizarea prin zonă…
ApreciazăApreciază
!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asemanare dintre „ionborgo si leo” cu ariciul?Cine se „atinge prea aproape de ei” inteapa! :):):)
Niko,eu cred ca pentru noi ai postat subiectul cu ariciul si noi am incercat un rol „civilizator” mai zilele trecute.Cei ce nu iubesc aricii nu cunosc beneficiile acestor mici si misterioase mamifere.Cu drag,tata Borgo.
ApreciazăApreciază
Leo draga, cu blazon sau fara, stii ca oricum in gradinita mea cea lirica esti mereu binevenit 🙂
Despre aceste piedici pe care le intampini de ceva vreme, nu stiam , nimeni nu mi le vestise, ce-i drept…
Daca iti zice ceva de genul „sign in” , cred ca trebuie sa dispui de o adresa valida in gmail, ca sa-ti ia reperele.
Si apoi sunt convinsa ca nu iti este strain exercitiul perseverentei, care in cele mai multe cazuri e cheia reusitei 🙂
One more try, why not ? 🙂
ApreciazăApreciază
Si-a venit la noi la poarta
si-am iesit eu si i-am zis
n-ai nici tu nici imparatul
bani sa-mi cumpere baiatu
du-te,du-te si…s-a dus.
Sibilla,nuj de ce mi-a venit asta in minte acum,dar probabil ca-i o metafora.Este glasul subconstientului. 🙂
Sa ai o zi minunata si lumea sa te faca sa zambesti.Te imbratisez drago. 🙂
ApreciazăApreciază
Uf, iar e tati Borgo cu… echilibrul şi leo cu… înţepatul: problema nu e cu cin’ se înţeapă, ci cu specia la care „ariciul dăunează grav sănătăţii”, dumnealor, năpârcile… 😉
ApreciazăApreciază
ARICI
Simbol născut, probabil în spaţiul iranian, ariciul apare în mai multe legende româneşti, comentate şi de Eliade, ca sfătuitor al lui Dumnezeu, deţinător al secretelor universale şi animal cu rol important în naşterea lumii. Într-o legendă (pe care o comentează şi Lucian Blaga) se spune că pentru a regăsi echilibrul dintre pământ şi apă, Dumnezeu a cerut sfatul ariciului; Eliade dă povestea în mai multe variante în De la Zal., considerând că este vorba despre un mit de circulaţie populară, ilustrativ pentru spiritualitatea românească – şi în parte, a Europei orientale.
TEMELE SACRALE SI SPIRITUL ETNIC
LUCIAN BLAGA – FRAGMENT
„Iatã o legendã, care circulã in diferite variante in diferite regiuni ale tãrii noastre. Cica la inceput, când a fãcut D-zeu cerul si pãmântul, s’a brodit de a fãcut pãmântul mai mare decât cerul si nu incãpea pãmântul sub cortul cerului. Si marginile pãmântului stând afarã de cortul cerului, nu mai vedea nici soarele, nici picãturã de ploaie sau fulg de zãpadã. Ce sã facã D-zeu ca sã dreagã lucrurile? Sã cearã un sfat la ariciu ? Chiamã pe albinã si o trimite la ariciu. Albina se duce si-i spune : „Uite, nene ariciu – cum o fi zis ea acolo – m’a trimis D-zeu sã te întreb: cum ar putea sã bage tot pãmântul sub cer ?” – „Si tocmai la mine te-a trimis, la un ghemuit ca mine ? Da ce stiu eu, zice ariciul cu supãrare. Du-te, de-i spune cã nu ma pricep eu la asta !” – Albina pleacã, dar in loc sã iasã pe usã, se aseazã pe clanta usii, iar ariciul, crezând cã a rãmas singur, începe a dondãni: Hm, el, Dumnezeu, dupãce si-a bãtut joc de mine si m’a fãcut asa de ghemuit si de urît, acum ar pofti sã-l învãt cum sã micsoreze pãmântul. De ce nu mi-a dat putere multã sã strâng pãmântul în labe, pânã s’o increti, sã se facã munti si vãi, sã vezi atunci cum încape”. Sbrr ! atunci si hotoaica de albinã de pe clanta usii si fuga cu vestea la D-zeu”… (Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult. Socec. Buc. 1913, pag. 25-26). Astfel fãcu D-zeu muntii si vãile. Legenda despre ariciu ca animal al iscusintei circulã in cele mai surprinzãtoare variante, din Bucovina pânã in Muntenia. Putem desghioca vreun sens mai adânc, ascuns sub învelisul pitoresc al aeestei legende ? Nimic mai simplu. Termenii legendei implicã o seama de întelesuri. Ni se spune înainte de orice ca lucrurile lumii nu au fost fãcute toate prin actul creator initial. Ca întâiu rezultat al genezei se semnalizeazã o mare disarmonie între cer si pãmânt, care a trebuit sã fie inlãturatã printr’un act epigenetic. Unele fapte (muntii si vãile) sunt creatiuni de circumstantã, de impas, si oarecum simple mijloace de a înlãtura un neajuns primar, prea târziu remarcat in constructia lumii. Cosmogonia biblicã e chiar si numai prin aceste câteva detalii considerabil depãsitã si modificatã. Din legendã se mai desprinde sensul reconfortant pentru slãbiciunea omeneascã, cã nici D-zeu n’a izbutit din capul locului si cu un singur act sã fãureascã o operã de desãvãrsitã armonie; dimpotrivã, alcãtuirea suferea de o meteahnã deosebit de penibilã. Dar legenda mai cuprinde si un alt sens latent, mult mai grav, si care contrazice temeinic tema sacralã : D-zeu n’a fost in stare singur sã îndrepte ceea ce ratase. A avut – zice-se – nevoie de un „sfetnic cosmogonic”. Cã acest sfetnic cosmogonic s’a nimerit sã aibã o înfãtisare atât de insignifiantã, nu trebue sã ne tulbure. Sfântul Duh s’a mai întrupat el si in alte fãpturi insignifiante. Legenda adânceste deci in chip cu totul neasteptat perspectiva metafizicã a genezei biblice prin aceea ca imagineazã ca prim rezultat al genezei o imensã discrepantã cosmicã, a cãrei imposibilã prezentã cerea neapãrat si de urgentã un al doilea act, de desãvârsire. Paralel cu aceastã adâncire a perspectivei, constatãm in termenii latenti ai legendei o neasteptatã umanizare a Creatorului, care nu mai e privit ca atotstiutor.”
ApreciazăApreciază
Niko,
fata aceasta,Elisa cu cele cateva versuri din Cantec de George Cosbuc mi-a starnit o frumoasa si vie amintire despre copilaria mea pe malurile Somesului la 20 de Km.de satul natal al poetului ,de unde sunt eu de origine,asociata cu nefericitele cazuri de copii abandonati prin spitale inca de la nastere,Aceasta contradictie m-a framantat si ma framanta si azi.Nu pot sa inteleg ce se intampla cu sentimentul matern si de aceea iti cer permisiunea de a posta poezia in intregul ei.Cu multumiri si urari de bine si sentimente frumoase pentru tine si Elisa,tata Borgo.
A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copii care plang.
Si-am iesit cu o nuia
-„Lup flamand cu trei cojoace
Hai la maica sa te joace”.
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine
-„Poarte-se copiii bine?
Daca nu sa-i var in sac!”
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus:
-„Puiul meu e bun si tace
Nu ti-l dau si dute-n pace!
Esti sarac,dar n-am ce-ti face
Du-te,du-te” Si s-a dus.
Si-a venit un Negustor
Plin de bani cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-„N-ai nici tu ,nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat,ca-i mare satul
Pleaca,pleaca”Si-a plecat.
Din ciclul”Fire de tort” l896
Pentru mine,copil orfan de mic,crescut de o mama ,singura fara alt sprijin,aceasta poezie reprezinta o filozofie de viata!
ApreciazăApreciază
Tati Borgo vrea Coşbuc? Păi… 😉
Lupta vieţii
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
PS
Cu bonus de la un văr de-al lui…
http://www.trilulilu.ro/emilnedelcu/2f6a33617e6ea1
ApreciazăApreciază
Cât despre mine, tati Borgo, eu rămân la… Eminescul:
Epigonii
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.
Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.
Liră de argint, Sihleanu, – Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnată.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.
Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n’explicată
Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.
Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.
Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă –
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;
Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.
Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.
Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.
Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,
Şi iubind-o fără margini, scrie: „visul de poet”.
Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!
Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece – marea noastră-i de îngheţ,
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.
Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta – vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.
„Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte”,
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.
Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri n’existente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.
Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, –
Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.
ApreciazăApreciază
Revenind la ce contează: duşo, mă gândeam ca la ieşirea din ploaie, la-ntoarcerea acasă, să te-ntâmpine o ploaie de flori de la mine…
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/Relia/172f925de26f28
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/leo007/75ce172001715b
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/Taicutzu/b13c223b14d603
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/sad_butterfly/c5a0209ca3c48a
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/59944061ee1c61
ApreciazăApreciază
http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/3b07db8a91b2c1
ApreciazăApreciază
toate ca să ştii că ja zaista te volim…
http://www.trilulilu.ro/nick48/3d0b7cdefa5194
ApreciazăApreciază
@Leo,
Insisti sa ma „enervezi la nervi” sigur „Eminescu-i nemurirea timpului care-a trecut”,spune intr-un cantec un „clasic in viata ,caci nu-i pomenesc numele ca s-a dat cam tot timpul cu politicul.Daca Goga este „Poetul patimirii noastre”,Cosbuc fiind numit „Poetul taranimii” lui eminesscu i-a ramas „Poetul nepereche”Spunea frumos Alecsandri ca „La rasaritu-ti fanic se-nchina-al meu apus!”.Si nu suntem bogati,prietene Leo?Suntem ,dar nu suntem constienti de bogatia noastra spirituala nici la ceas de cumpana si nici la ceas de liniste.”A venit un lup din crang” tare-mi placea cum l-a transpus in muzica acest”Cantec”,regretata Anda Calugareanu!Multumesc Leo,pentru aduceri aminte de pe acest taram…..Cu drag,IonBorgo.
ApreciazăApreciază
Draga Leo,
Nu vreau sa polmizez cu tine deci acepta-mi subiectivismul si fii de acord ca”Moartea lui Fulger” este o epopee a vietii si a mortii.Acum am recitit-o.Ca ardelean ,eu sunt legat de G.Cosbuc prin traditia familiala originarade pe pamanturile „Tarii Nasaudului” .Cum am mai spus.Ardelean cu capul tare!Cu drag,I.B.:P:P:P
ApreciazăApreciază
Ehei, tati Borgo, ar fi chiar culmea să se polemizeze-ntre ei doi moţi tumna pă sama Ardealului! Ce-i înrădăcinat adânc în suflet, până-n străfunduri de Scărişoara pe care-am învăţat a păşi ardeleneşte, a gânguri ardeleneşte, a pune ardeleneşte mâna pă botă când dau lupchii târcoale, a iubi ţărâna aia din care ne tragem şi toţi ne-om întoarce, apăi toate astea neam de venetic nu a dezrădăcina în veci!
Că, ce-avem noi, ardelenii şi alţii n-au, apăi un singur lucru şi cel mai sfânt: o icoană – Iancu! Bine, mai avem un Iancu, o voce care ajunge acolo niciun costel nu va ajunge vreodată, la acea coardă pe care numai un ardelean o are:
http://www.trilulilu.ro/vilyaarda/4debbd1e6a3615
Dară la poesie, da, ţara toată-i bogată, şi a baciului ungurean, cu un Coşbuc ori un Blaga, şi a baciului vrâncean, cu un Nichita sau un Bolintineanu, (în paranteză fie spus, până şi miticii au ştiut a naşte un Alecsandri ori un Arghezi), dar cei doi luceferi ai poesiei româneşti, cel mai mare poet român în viaţă – Păunescul, şi cel mai mare din toate timpurile ce s-a născut ori se va naşte vreodată – Eminescul, numai sufletul sensibil al baciului moldovean, ştii tălică, ăla cu fluieraşul de soc, a putut naşte!
Deh, tocmai asta face frumos neamul nostru: echilibrul perfect între munte-podiş-câmpie s-a transpus în echilibrul între sufletele bacilor ce s-au strâns în bătătura stânii strămoşeşti, fiecare venind cu câte ceva la corola de minuni a lumii sub care zace Buricul Pământului!
Noi, ardelenii, am venit cu tăria stâncii ce a şlefuit stânca a mai tare – moţul! La sensibilitate-s mai pricepuţi alţii…
Dar, oricât de aspri am fi pe dinafară, oricât de… aricioşi, pe dinăuntru ardeleanu-i pita lu Dumnezo! Numai să ştii să mânci din ea fără s-o dărăbureşti…
Părerea mea…
ApreciazăApreciază
Da Leo,da!!!Cam asta-i povestea cea pe care am vrut s-o auzim.Acum ca am tot vorbit si de una si de alta,am mai ascultat si muzica ne-am jucat si cu ariciul var primar cu porcul,nu ne mai ramane decat sa-i cerem iertare lui NIKO-SIBILLA ,pentru ca i-am umplut posturile cu ce ne-a trecut prin cap si ne-au trecut multe si bune.Nu stiu de ce dar pe cateva bloage parca soarele straluceste mai mult,fruntile sunt mai senine .Vorba aia,parafrazez”Ubi bene ,ibi partia”Sa ai frate Leo parte de o seara cum numai tu stii sa ti-o faci,cu pace si liniste si cu credinta ca prietenul IonBorgo este alaturi de sufletul tau de mot.Eu is mai mult mocan de pe Bargaie ca Borgo= Bargau.Cu drag,prietene si o seara frumoasa.tata Borgo.
ApreciazăApreciază
Niko & Leo !
Daca tot nu sunteti prezenti,atunci NOAPTE BUNA si VISE PLACTE 🙂 tata Borgo 😛
ApreciazăApreciază
Placute !:):)
ApreciazăApreciază
🙂
Dobro vecer druje j drugarica !
Tucu-va, mi-a fost dor de tepii vostri 😉
Voua ?
ApreciazăApreciază
Ehei, tati Brorgo, de prezenţi sunntem mereu prezenţi, chiar şi când dăm ce se cuvine trecutului ori visăm la ale viitorului! Numa că ni-s prezenţi când pe ici, când pe colea… Dar tălică ştii deja asta, că mult nu te-ai lăsat provocat la floarea cea mai dragă a politichiei pentru a mai picura cele de trebuinţă…
Şi iar mi-ai amintit tălică de Doamna cea de Română care amar mă mai perpelea la vremea când nu vroiam a ştii nici de Eminovici, nici de Bardul de la Mărţişor… Cum oare să nu ştiu de cele triunghiul între care s-a scris destinul Întâiului Stătător al Limbei Române, Eminescu – Arghezi – Creangă, desigur, sub zodia stelei sale polare, a călinei lui, a sibillinei lui, Veronica… Ştiu, chiar dacă din pita săracului elev rebel nu mă scotea dumneaei… Dar, se aplică vorba ceea: unde dă un părinte, creşte; aşa că mulţumesc lui Dumnezeu, am avut parte de niscai „dascăli-părinţi” în viaţa asta; şi, bag-sama, încă mai am… 😉
ApreciazăApreciază
Sibillino, au oare nu vezi că de dorul tălică ne-am încins la stârnit muzele de prin arhive fonice ori biblioteci, doar-doar ne-oi auzi şi mai degrabă spre noi vei veni?!
ApreciazăApreciază
acu, dacă venişi, noi putem a ne căta culcuş prin câmpuri cu flori, în umbra crângului renăscut de sub ploaie, nu-i aşa? 🙂
ApreciazăApreciază
Pentru voi :
http://www.trilulilu.ro/newton/9fd29a014521b9
http://www.trilulilu.ro/cocolone/20e72f55021f5e
http://www.trilulilu.ro/Ami_2007/c8ba32265740c0
Noapte buna, multumiri pentru vizita si comenturi, ma bucura sa va simtiti bine pe Sfinx, si va doresc o noua zi mai boagta in zambete si impliniri !
pretuire si recunostinta,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Va sa zica sunteti aci :))
ApreciazăApreciază
Văleu, Sibillino, tălică nu ziceai că mergi la seviciu?! De unde-mi vii cu ţupurituri pe tema felului de-a be al omenilor buni?! Măi să fie, ai făcut suplimentare la AAA (asociaţia alcoolicilor anonimi)?
ApreciazăApreciază
Pai, va citeam, ma mangaiau frumusetile daruite de voi, versuri, aripile muzicii…. m-ati emotionat 🙂
Sa tot am parte de asa tepi 🙂 Eroii mei dragi 🙂
ApreciazăApreciază
nu, nu, e ca-n steaua lui eminovici…
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
noi demult am plecat la nani… vorbim doar în somn, şi ne răsfăţăm, doar doar ne-o povesti o poveste de dor sibillina…
ApreciazăApreciază
Duso, duso…io stiu si a canta si a tipui mai badie :))
Jumatea sarba je kriva duso… as be ceva dar, nu e voie si ma pastrez pentru Ialomicioara si Cheile Nerei zuitucule drag :))
Am sosit la timp, insa, drag mi-o fo musai sa va cetesc ceterasilor 🙂
ApreciazăApreciază
Ase, ase atlantule, pelasga neinfricata, zbuciumata sibilina e numai ochi si urechi la alinturile voastre 🙂
Nu-i bai , va tzuc musai si ma las si eu rasfatata de ….visele voastre … alea, sibiline 😉
Ziceam ca voi vorbiti in somn si eu talmaceam visele, si ma jur de intruchiparea a seriozitatii care sunt ( sic ! ) ca la nenea Freud nu-mi sede gandul…. la Jung, deh, nu ma poci abtine … :))
ApreciazăApreciază
Nu e voie? Temptation e numele meu în limba lui Shakespeare:
http://www.trilulilu.ro/sad_butterfly/af8619251e74b1
ApreciazăApreciază
duso, duso :))
Conform tratatului bilateral incheiat, ti si Kraj in salon, a ja sam Kralica , in iatac… 😉
Uite duso, asculta, asta te asteapta pe talica, Cheile Nerei si :
http://www.trilulilu.ro/plavonebo/27e10ac427d632
a tvoie dusita… constanta, constanta … o provocare , samo za ti duso 😉
ApreciazăApreciază
Dar v ati intins la vorba azi . . . Salutari la toata lumea !
ApreciazăApreciază
@oroles,
dobrodosli druje 🙂
pofteste … e loc 🙂
ApreciazăApreciază
Iar mi-aduci aminte că sam kriv…
http://www.trilulilu.ro/gica_tr/8d9d33652a2b9c
ApreciazăApreciază
eh, tesko mene…
a ja sam kriva, istina 🙂
http://www.trilulilu.ro/gica_tr/f1007758bee09d
batakande duso moja 🙂
ApreciazăApreciază
dobro jutro, sunce!
vrjeme je da spavamo, ne mislis?
ApreciazăApreciază
dobro jutro duso moja… 🙂
volimte, lepo spavaj, lepo saniai duso moja 🙂
mislim duso… 😉
ApreciazăApreciază
Nu , eu doar privesc , citesc . Vin zilnic pe aici . As avea o rugaminte , propunere : ce ar fi sa faci ceva frumos cu poezia Decebal catre popor , stii tu , imagini , citate , asa in stilul tau . Ar merita , parca ar fi scrisa pe meterezele Sarmisegetusei , asa mesaj puternic are . Oricum multe din imaginile tale le au luat si eu si le am pus pe pagina mea . Sper ca nu te superi . Poti sa intri si tu la mine ca sa ” furi ” cate ceva . K am aproape 3000 de imagini . Asta e adresa : http://www.mocospace.com/akm47
ApreciazăApreciază
@ Oroles,
da e o provocare …. placuta 🙂
Sigur ca nu ma super, pentru voi scriu si ma bucura ca va sunt pe plac 🙂
Multumesc pentru invitatie, o voi onora 🙂
Numai bine , iti multumesc pentru vizita si cuvintele frumoase 🙂
recunostinta,
Sibilla
ApreciazăApreciază