PLOAIA …

PLOAIA …

Un dar , voua, tuturor !

Ploaia este o tobă care face să danseze rădăcinile. ( Alexandre Amprimoz )

Chris Spheeris – Eros (Rain)

O saptamana bogata in ploi de zambete si impliniri va doresc, tuturor !

SIBILLA POESIS

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la PLOAIA …

  1. Vania zice:

    Pe aici, ploaia nu s-a mai întrupat de câteva zile, astfel că, neavând soluţie mai bună, ne mulţumim cu ploi virtuale…

    Apreciază

  2. ionborgo zice:

    @CRISTIAN,aveti un raspuns la postul „Divinitate……”
    Cu stima ,ionborgo.

    Apreciază

  3. ionborgo zice:

    Niko,
    Am citit si am inteles mesajul.Nu stiu daca ai primit raspunsul ca io l-am trimis.Dar cu atata caldura patr s-a „evaporat”.Nu am raspuns pana azi ,din motive tehnice,a cazut linia de internet si de-abia azi,luni,s-a reparat.Citeste-ma si tu la „Divinitate…”O zi frumoasa,dar la noi inca nu ploua ,este seceta crunta si ……se apropie toamna.Cu drag,tata Borgo.
    P.S.Leo-i ficior fain si-mi place stilul lui.

    Apreciază

  4. leo zice:

    Tati Borgo,
    o fi fain, n-o fi fain, numa mândruţele or putea spune, dar prezevenghi sigur e! aşa că şi-a permis la şi un PPS pe note la lecţia de viaţă ce da, parcă vine de la… ”Divinitate”, oferită, zic eu, mai degrabă nouă, decât altora, de bunicuţul nostru favorit, al Călinului şi Călinei ce da, îl citesc pe tati Borgo pe un’ se nimereşte… ba mai şi incită şi pe alţii la culturizare… mai multe nu spui, că iar am comis-o, da’ eu am prostul obicei să las semne de carte doar pentru cei mai puţin dedaţi cu cetirea, nu pentru cărturari…
    zic bine, Călinuţa mea?

    Apreciază

  5. ionborgo zice:

    Nico.fata draga!
    Acum imi place tonul tau!Daca ai sau nu dreptate nu are nicio importanta.Noi ‘vorbim”pentru toate urechile ce vor sa auda.Atasamentele sufletesti sunt bune daca nu angajeaza la oblidatii si indatoriri.prieteniile cu cat sunt mai putin sifisticate si „ancorare ” in pedanterie ,cu atat sunt mai frumoase si de ce nu profitabile interlectula.Acum ascult melodia „Eternitate” cantata de George Nicolescu,sunt extrem de impresionat de text si melodia dar mai ales de omul,George Nicolescu si modelul de viata ce-l reprezinta.
    O zi frumoasa,nu mai pot sa scriu,sunt impresionat pana la …tata Borgo

    Apreciază

  6. ionborgo zice:

    Niko,stii ca sunt sentimental foarte,sa ca imi plac P.P..S-urile lui Leo 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

  7. ionborgo zice:

    @Leo,le zici ca din carte,haha..:P 😛 😛

    Apreciază

  8. Pe mine ploaia ma linisteste foarte mult

    Apreciază

  9. sfinx667 zice:

    @Vania , prietene drag 🙂
    Vin ele si ploile, ma voi refugia in tenebre, unde vin oricum cu drag, si mentin urarea : ploi de zambete si impliniri, voua tuturor 🙂
    Multumesc pentru vizita Vania druje, sida, pentru zambetul tau il simt 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  10. ionborgo zice:

    @CRISTIAN & NIKO & Co.
    Promit sa fie ultimul comment la „Divinitate,culte….”.
    Va rog cititi-ma cu atentie ca nu mai dau explicatii de acum incolo. IonBorgo.:P

    Apreciază

  11. sfinx667 zice:

    @Tati Borgo,
    am trimis trei mailuri tati drag… posibil defectiuni, nu-i bai, scriem din nou tati 🙂
    Da tati, duso moja e al mai fain din faini, e aripa mea cealalta !!!
    Tati meu drag, va imbratisez cu caldura tati si da, aveti mare dreptate, fara obligatii, sa ne lasam mangaiati doar de blandete si toata frumusetea care ne inconjoara 🙂
    Uf, cat imi doresc eu focul ala de tabara si noi toti si cat mai multi in jurul lui….zau ar fi frumos tati…na, ca m-am emotionat si eu pana la …
    va iubesc tati Borgo 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  12. sfinx667 zice:

    @Petrisor , prietene 😉
    Nu zic nimic, cum zici tu sa fie… ploaie de zambete si imbratisari , impliniri , sa ai parte de toate si da, de linistea pe care dragostea ti-o da 🙂
    multumesc,
    Sibilla

    Apreciază

  13. sfinx667 zice:

    @duso…:)
    mai tii minte da duso….” iubeste-ma, ma ploua ..”
    ploaia mea …
    Sibilla

    Apreciază

  14. sfinx667 zice:

    @Tati Borgo, am citit cu mare atentie tot, din punctul meu de vedere aveti perfecta dreptate !
    Nu spun ca sa va fac placere, pur si simplu aveti 🙂
    Toata stima si respectul tati Borgo, va pretuiesc tocmai pentru intelepciune :)…. si nu numai 🙂
    Iar duso moja, e duso moja 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  15. leo zice:

    Duşo-duşo, când ţin minte iubirea ta de dinainte de a te cunoaşte, cum aş putea uita toate cele-ntâmplate acum un ceas or două în astă a doua zi de când ne cunoaştem?
    http://www.trilulilu.ro/daniela_d/7b60bccd6f7eb7

    Apreciază

  16. leo zice:

    @ tati Borgo
    un sfat de la un nepot pentru bunic, ori poate simplă dedicaţie cu drag…
    http://www.trilulilu.ro/Cabernet/e2458011213b64

    Apreciază

  17. sfinx667 zice:

    @duso moja, pentru tine Stapane , cu drag :
    http://www.trilulilu.ro/Dadyka/79690bb4cc75ad
    volimte duso 🙂

    Apreciază

  18. leo zice:

    @ duşo, taci, şi-ntâmpină ploaia venind în îmbrăţişarea ta, pui de înger…
    http://www.trilulilu.ro/my_kiddo/54eb3fff6c1e35

    Apreciază

  19. ionborgo zice:

    Leo,prietene!
    Multumesc. Cand primesc un „dar nepretiut” poate el fi si un sfat il pastrez cu sfintenie.
    @LEO & NIKO ,azi pe postul „DIVINITATEA,……” m-am intrecut pe mine,am continuat dialogul „surzilor” cu CRISTIAN si cred ca am fost ” INGER si DRAC ” Va rog sa-l vizitati si sa-l cititi..Astept parerea voastra ,inclusiv a lui @CRISTIAN pe acest post cu „PLOAIA”,ca pe celalalt nu mai avem loc…tata Borgo 😛 😛 😛

    Apreciază

  20. CRISTIAN zice:

    FINALUL SE GASESTE TOT PE „DIVINITATEA…” SI ESTE UNUL FERICIT VA ASIGUR DRAGII MEI PRIETENI !

    CU DRAG,

    CRISTIAN







    Apreciază

  21. LORELEI zice:

    Sibilla-acum …ai nimerit si pt imima mea ceva.ADOR sa ma plimb prin ploaie…ai mei toti raman in casa cand ploua, iar eu ies sa ma plimb….(daca ar fi dupa mine as umbla desculta prin ploaie,mai ales vara dar sunt comvinsa ca astia prin Buc. ar zice ca mi-s nebuna)…da sa tot fie ploaie!!! chiar mai vreau postari cu ploi – Am si eu o poezie care se numeste PLOI.

    Apreciază

  22. leo zice:

    Tati Borgo,
    om fi noi muritori Călină şi Călin, dar atinşi fiind de a Sburătoriului aripe, ştim şi noi a desluşi pe unde-i atingere de înger, pe unde tentaţie de demon…
    prin urmare aşa-deci, pentru-al nostru înger, o aducere-aminte numai bună de picurat în auz pentru odihna ochilor acum închişi dup-atâta inutilă zbatere a genelor în căutarea… chiar, a ce?
    http://www.trilulilu.ro/danyael/8e334a9c9dfc30
    restul, vorba unui clasic în viaţă, e praf de nouri…

    Apreciază

  23. leo zice:

    cât despre noi, ne vedem de-al nostru drum…
    http://www.trilulilu.ro/Nemo/fc56fc573f3814

    Apreciază

  24. leo zice:

    pentru că ştim, duşo mai bine ca oricine, ce-nseamnă să ai pe cineva care să te aştepte, acolo unde lacrimile sunt binecuvântări:
    http://www.trilulilu.ro/JuliaAgripina/21bd703f7aadb8

    Apreciază

  25. sfinx667 zice:

    @duso, duso :
    http://www.trilulilu.ro/rorien/0bf5ecbaae92cc
    pentru tine duso ” senin cu ploaie, ploaie cu senin ” 🙂 …

    Apreciază

  26. sfinx667 zice:

    @tati Borgo:

    sa nu ma mascariti tati, asta e una din melodiile mele de suflet…
    va iubesc tati Borgo, si ma bucur atat de mult sa am sansa a va cunoaste , virtual e drept, cine stie …. 🙂
    Tati e…tati, si am zis tot 🙂
    respecte si pretuire 🙂

    Apreciază

  27. LORELEI zice:

    Sibilla…ce inseamna duso? – e in „sarba”?sau……?
    tot vad ca spui duso…si vreau sa stiu-sa nu te superi te rog!

    Apreciază

  28. sfinx667 zice:

    @LORELEI,
    prietena draga, recunosc, eu in Bucuresti, am facut si asta, am alergat desculta prin ploaie, chiar am facut-o si, am primit o floare de la un nenea simpatic, i-am dat un pupic si….ei, a fost frumos 🙂
    nu m-a legat nimeni 🙂
    totul e s-o faci si gata, mi-e draga ploaia, cu fulgerele ei cu tot 🙂
    http://www.trilulilu.ro/Idameliana/004d2c0b173222

    Apreciază

  29. sfinx667 zice:

    LORELEI,
    duso inseamna suflet 🙂
    leo e duso moja, adica sufletul meu 🙂
    el imi zice fie duso fie dusita ( sufletel ), asa ne alintam noi cei care credem in sufletele pereche 🙂
    deci, duso e …duso, e leo, e duso 🙂

    Apreciază

  30. sfinx667 zice:

    @Cristian,
    🙂

    Apreciază

  31. LORELEI zice:

    aha….m-am lamurit. = nu ma incarez la duso de nici un fel :)) . dar e bine! (sincer nu-mi plac diminutivele-scuze!) ok m-am lamurit.
    …stii ma gandeam….poate daca se spala strazile cu sampon…alerg desculta daca „altii” nu au patit nimic…-ce floare era? 🙂 .

    Apreciază

  32. sfinx667 zice:

    @pentru Kraj Calin, duso moja :
    http://www.trilulilu.ro/rasteba/951ff98cb84f54
    cu toata dragostea )()()(

    Apreciază

  33. sfinx667 zice:

    @LORELEI,
    si tu esti un suflet 🙂
    diminutivele sunt binefacatoare, mai ales in relatiile afective cu copiii, cand noi le folosim, ei se simt iubiti si in siguranta, nu acele cuvinte pe care ei le pocesc trebuie sa le repetam, noi trebuie sa le vorbim mereu corect, insa, prin intermediul diminutivelor ei simt afectiunea 🙂
    La fel si noi oamenii, e un mod de a fi aproape sufleteste de cineva, de-ai transmite iubire, afectiune, s.a.m.d.
    Era o floare de camp, dar nu pot uita zambetul acelui batranel, mi-a zis, ” ma faci sa ma simt tanar domnisoara ” si mi-a daruit floricica 🙂

    Apreciază

  34. LORELEI zice:

    ce dragut.. 🙂 .!.
    Da ai dreptate si eu sunt un suflet…da cu copii folosesc diminutive insa cu oamenii mari …niciodata. Mi se pare ca e aiurea…(pt mine-ma repet ma refer la mine vis-avis de ceea ce mi-ai raspuns tu)..

    Apreciază

  35. sfinx667 zice:

    Zic ca vei incerca tu o data…va veni spontan, de la sine 🙂
    🙂

    Apreciază

  36. LORELEI zice:

    …o fi si cum zici tu…..nu ma contrazic cu tine ca prea esti optimista 🙂 .

    Apreciază

  37. leo zice:

    http://www.trilulilu.ro/zummagio/c15742d05c834c
    laku jutro, duşo = suflet mare, nu sufleţel…

    Apreciază

  38. sfinx667 zice:

    Ti-am zis ” laku noc duso moja ” in iatac duso, si am zburat direct la postare 🙂 Am facut bine ca am venit in salon duso …. mai am ceva de zis :
    http://www.trilulilu.ro/zummagio/0d7c2e567ef7a0
    dobro jutro duso, zora je …. 🙂
    suflet mare … istina duso, istina 🙂

    Apreciază

  39. ionborgo zice:

    LEO spui in „,,,, cautare a ce?” Scurt in cautarea „Echilibrului”.Pa! tata Borgo 😛

    Apreciază

  40. CRISTIAN zice:

    LACUL DRACULUI, LEGENDA SI REALITATE

    Lacul Dracului , judetul Caras Severin, Banat – De o frumuseţe sălbatică este aflat la o înălţime de 700 m despre care se spune că nu i s-a descoperit fundul, având probabil o legatură subterană cu râul Nera. Este un lac întunecat, înfricoşător la prima vedere, care însă dezvăluie privirii imagini unice. Este considerat monument al naturii.
    Legenda spune ca in el s-ar fi aruncat chiar diavolul, dupa ce a pierdut un ramasag cu un mosneag istet care-si pastea caprele in apropierea apei. Se spune ca un pastor isi pastea caprele pe pajistea de langa Lacul Dracului, la un moment dat apare un omulet mic, dracul, care il provoaca pe pastor sa-i friga un peste fara sa se indoaie.Pastorul accepta, cu conditia ca dracul sa-i friga un cap de tap fara sa ranjeasca. El accepta, asadar pastorul ia pestele, infige un bat in el si il frige fara sa se indoaie. Dracul ia si el un cap de tap, il leaga, dar cand il pune la prajit, botul tapului isi arata dintii. De ciuda, dracul s-a aruncat in lac. Lacul are o culoare albastru-verzuie, impresionanta. Localnicii sustin ca legenda mai spune ca lacul nu are fund, ca el are multe tunele subterane. Mai mult, se zice ca multi dintre cei care se avanta sa faca baie in apele albastre-verzi nu se mai intorc niciodata. De fapt, ochiul de apa s-a format de la bararea gurii unei pesteri, de aluviunile Nerei, iar bolta pesterii s-a prabusit, in zona intrarii. Apa din lac vine din Nera, prin fisurile carstice. Este considerat cel mai mare lac carstic din tara, cu un diametru de 20 de metri si cu o adancime de 9,3 metri.

    Cheile Nerei – legenda

    Se zice ca demult de tot, cand soarele se intalnea in fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape sa le culegi cu mana,
    traia in padurile de pe aici, un mandru si falnic fecior, puternic ca bradul.
    Vanator iscusit, cum altul nu era, el sageta uliul din zbor
    si ciuta din fuga. Intr-o buna zi, aflat la vanatoare chiar in inima padurii, intalni o minunatie de fata cum nu mai vazuse si mult se minuna feciorul de indrazneala fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele salbatice erau la ele
    acasa; dar mai mult si mai mult s-a speriat cand in zilele celelalte, intalnind-o, simti cum inima-i bate sa-i iasa din piept. Si-asa, nu dupa mult timp, numai padurea fu martora iubirii lor curate caci, pasamite, si copila il indragise din prima clipa. Tatal fetii, stapanul acestor locuri, bagand de
    seama ca mai tot timpul copila si-l petrecea in mijlocul padurii, puse iscoade s-o urmareasca, si cand afla de dragostea dintre padurar si fata, maniat la culme, trimise potera sa-l aduca in lanturi pe flacau. ca vezi bine, singura-i
    copila era petita de boieri, sositi cu alai sa-i ceara mana, iar fata ii refuzase indragind un simplu flacau fara stare.
    Hain la suflet, credea ca, odata intemnitat, copila va uita iubirea-i curata si-si va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dadeau tarcoale.
    Nici rugamintile, nici plansetul fetii nu-l induplecara, ba mai rau, il arunca pe flacau intr-o grota din inima muntelui si puse sa i se zideasca intrarea.
    Si-n seara nuntii, cand o pala de vant aduse dinspre munte chemarea tanguitoare a flacaului ferecat, cu lacrimi si jale copila se ruga la zana cea buna s-o ajute.
    La rugamintile-i fierbinti, vazand cat de mare-i era dragostea, zana cea buna o transforma intr-o suvita de apa cristalina pentru a se putea strecura din piatra in piatra
    spre inima muntelui; si fata a inceput sa-si caute iubitul si-n ajutor sa-i vina sfredelind temnita de piatra. Trecura ani si ani, si Nerganita, cu dragostea-i nestinsa, strapunse muntele catu-i de mare, patrunse in cele mai tainice unghere si-n cele mai ascunse cotloane pana cand in fatza nu-i mai ramase decat campia larga.
    Si intelegand ca drum de inapoiere nu-i, lasa sa-i rataceasca unda in campie, purtandu-i povestea de iubire iar marturie peste timpuri ramasera cheile ce spinteca muntele, grotele ce impanzesc pretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile varsate.

    Nera izvoraste din Muntii Semenic si are in drumul sau spre Dunare un parcurs de toata frumusetea constituind una dintre cele mai lungi si spectaculoase chei din tara. Au o lungime de 18 km. In zona Cheilor Nerei se afla rezervatia Cheile Nerei-Beusnita care ocroteste specii de plante ca liliacul, laleaua pestrita, ghimpele, scumpia.
    Râul Nera alcătuieşte unul dintre cele mai sălbatice şi frumoase locuri din ţară, cu peste 400 de peşteri, avene şi cascade.
    De la 250 de metri, de pe o cărare care şerpuieşte periculos deasupra hăului, Nera arată ca un şarpe care se înconvoaie printre bolovanii imposibil de urnit.
    Cheile Nerei din Caraş-Severin se arată ochiului iubitorului de natură deasupra localităţii Şopotul Nou şi se deschid apoi după 18 kilometri, lângă Sasca Română. Pe această distanţă, apa, în luptă cu calcarul munţilor, a creat adevă rate opere de artă. Peşteri, lacuri, cascade, avene, pereţi de stâncă născuţi din apa încă albastră şi pură a Nerei, care se pierd apoi în albastrul cerului, făcându-te să te întrebi unde e graniţa dintre real şi ireal, toate fac ca o expediţie în această zonă să lase urme adânci în cutia cu amintiri.

    Bocanci împotriva viperelor

    În zona Banatului se ştie că dacă vrei să mergi în „Chei“ trebuie să ai bocanci, cort şi să te aştepţi ca de pe o piatră încălzită de soare să te privească suspect o viperă periculoasă. Şerpii nu au nicio treabă cu cei care nu le fac nimic, aşa că pericolul nu e foarte mare. Am ales să explorăm cheile din aval spre amonte şi am găsit pe internet o pensiune care era aşezată exact la Sasca Română, în locul în care Nera se desparte cu regret de munţii calcaroşi pe care i-a modelat atât de frumos de-a lungul timpului.
    De la pensiune faci câţiva paşi şi intri în atmosfera cheilor. Un pod suspendat făcut din bucăţi de lemn şi sârmă îţi spune că drumul care începe nu va fi tocmai uşor. Cărarea porneşte apoi printr-un decor de vis, care alternează mici poeni verzi cu bucăţi de potecă abruptă printre stânci. După 20 de minute de mers ajungi în zona tunelelor, un drum săpat în stâncă deasupra unei văi adânci presărat cu tunele răcoroase şi întunecate din care ieşi nerăbdător să descoperi o nouă imagine spectaculoasă creată de natură.
    Urmează apoi o bucată de drum mult mai liniştită, prin răcoarea pădurii de fag. Din când în când Nera se supără şi se aruncă de pe stânci în cascade spectaculoase, oprindu-se apoi domol într-un ochi de apă de o culoare albastră ireală. Păstrăvii se plimbă în voie prin apa cu lucire de smarald.

    Spectacolul naturii

    Surprizele te pândesc la fiecare pas. Spectacolul naturii este desăvârşit în acest colţ de ţară care încearcă parcă să ţină ascunse toate frumuseţile pământului. Ai putea să crezi că nimic nu te mai poate impresiona când ajungi la Lacul Ochiul Bei. Răsuflarea se opreşte brusc şi se face linişte. Parcă ai intra într-o imensă catedrală.
    Pădurea formează un con de protecţie deasupra acestui loc magic, şi perdeaua de protecţie naturală face ca sunetele să fie ţinute în interior, ca într-o încăpere izolată fonic. O cădere de apă uşoară asigură muzica necesară în această minunată sală de concert în care natura dă reprezentaţii non-stop. Ochiul Bei completează vizual opera de artă, cu o atingere de albastru.
    Te desparţi cu greu de un loc atât de frumos, dar în amonte stă şi aşteaptă cascada Beuşniţa, un alt monument impresionant făcut din apă şi stâncă. Drumul prin chei continuă, Poiana lui Trifu, Peştera şi Lacul Dracului, o mulţime de peşteri neamenajate te obligă să nu stai mai puţin de trei zile în Cheile Nerei.









    Apreciază

  41. CRISTIAN zice:

    PLOAIA SI NOI



    Povestea ploii

    – Mama! Unde ai fost până acum? Uite ce tare plouă şi mie mi-e frica! Stai te rog lângă mine…. Spune-mi te rog o poveste…

    – Ei…. draga mea, Tania, am fost în oraş, dar m-am întors repede, iar pe drum am aflat o poveste foarte drăguţă…

    – Dar cine ţi-a spus povestea?

    – Pai… mi-au spus-o stropii de ploaie!

    – Da? Şi despre ce e vorba în povestea aceea?

    – Este vorba tocmai despre povestea stropilor de ploaie…

    Se spune că a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odată o regina frumoasă cum nu s-a mai văzut. Era regina norilor. Palatul ei era numai din aur şi pietre preţioase şi plutea pe spuma albă şi pufoasă a norilor. Ea avea şi doi copii gemeni o prinţesă ce se numea Luna şi un prinţ, Soarele.

    Într-o zi, pentru a serba ziua de naştere a copiilor, Regina norilor a pregătit un bal mare ca în poveşti şi a invitat prinţi şi prinţese, împăraţi şi împărătese, regi şi regine din toate colţurile lumii.

    La balul organizat în palatul din Împărăţia Norilor toţi erau îmbrăcaţi în haine din cele mai frumoase şi mai bogate. Luna avea o rochiţă albastră strălucitoare, împodobită cu nestemate. Pe cap avea o diademă din steluţe de diamant. Soarele avea o tunică galbenă cusută cu fir de aur, iar pe cap o coroană numai din pietre preţioase.

    Toţi se distrau şi dansau, muzica era îmbietoare… La miezul nopţii, când distracţia era în toi, un zgomot şi un vânt puternic au făcut să se deschidă imensele porţi ale palatului… Cu o falca-n cer şi una în pământ a apărut Vrăjitoarea Nopţii…

    – Ce se întâmplă aici? De ce toţi se distrează şi dansează, iar la mine nu se gândeşte nimeni? De ce nu am fost invitată şi eu la bal? Zise ea furioasă îndreptându-se cu paşi repezi si furioşi spre regină.

    Regina, păstrându-şi cumpătul îi răspunse:

    – Cei cu inima neagră nu au ce căuta în castelul bucuriei… Tu nu vrei decât să faci rău… Eu nu pot să îţi spun decât să te întorci de unde ai venit!

    – Cum? Îmi poruncesc să plec? Nu şti că un cuvânt spus de mine poate să transforme totul în praf? Priveşte doar! Şi Vrăjitoarea îşi începu descântecul:

    Mă privesc în oglindă şi nu văd nimic,

    Un fulg de zăpadă e moale şi mic…

    Piciorul meu drept e parcă cel stâng,

    O coajă de ceapă în palmă o strâng,

    Un fulg de zăpadă e moale şi mic

    Priviţi-mă pe mine acum un pic:

    Prinţi şi prinţese, regi şi împăraţi

    Pe loc în stele vor fi transformaţi!

    Şi numai ce Vrăjitoarea a terminat de spus descântecul… toţi invitaţii de la bal s-au transformat în stele ce s-au răspândit pe bolta întunecată a nopţii.

    Soarele şi Luna au alergat repede spre mama lor să îi ia în braţe şi să îi protejeze.

    – Te rugăm, mama, nu ne lăsa! Nu o lăsă pe vrăjitoare să ne facă ceva rău.

    – Staţi liniştiţi, dragii mamei… Voi încerca să vă protejez cât pot eu mai bine!

    – Aşa crezi tu! Zise vrăjitoarea. Farmecele mele pot distruge totul. Nu poţi face nimic… şi râzând zgomotos şi înfiorător Vrăjitoarea mai rosti un blestem:

    Cum totul în lume s-a născut din scrum

    Şi toată lumea va dispărea prin fum

    O vrajă arunc acum asupra voastră:

    Soarele să îl vezi ziua, să nu intre în casă,

    Iar Luna doar noaptea să se arate

    Şi niciodată să nu-şi mai întâlnească al ei frate!

    Cum a sfârşit şi ultimul cuvânt… Ce credeţi că s-a întâmplat? Soarele a ajuns pe cer, luminează şi încălzeşte pământul, iar Luna îşi arată frumuseţea noaptea. Blestemul s-a adeverit: fraţii mereu se caută unul pe altul, se urmăresc, dar nu reuşesc să se întâlnească decât foarte rar, şi atunci doar pentru câteva momente.

    Mama lor, Regina Norilor, trăieşte singură în palatul ei din cer şi îşi plânge copiii. Lacrimile ei se adună într-un izvor, iar din izvor ajung la norii care le trimit pe pământ pentru a-l uda şi a-l îmbogăţi. Fiecare strop când pică de acolo, de sus şopteşte povestea Reginei şi a copiilor ei.

    Şi-am încălecat pe o şa… şi v-am spus povestea mea!

    EDUCATOAREA.RO

    Apreciază

  42. LORELEI zice:

    Cristian…povestile sunt …povesti -dar sincer cred ca as prefera varianta Bibilica pentru toti copii…nu stiu dar uneori mitologia multa distorsioneaza rau realitatea in ochii copiilor si atunci devine periculoasa.
    In afara de „singing in the rain”si munti…mie personal ,din tot ce-ai scris, restul imi pare bun de pus doar in tablou….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.