” DESPRE DURERILE OAMENILOR – DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA !

IATA CATEVA DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA, ” SFANTUL NEINCORONAT AL ARDEALULUI ” LA A CARUI SANCTIFICARE SPERAM, NOI CRESTINII, CACI, A FOST NU NUMAI SLUJITOR VREDNIC AL BISERICII, CI, RAMANE UN INVATATOR SI INTELEPT CARE ” NE AJUTA DE ACOLO DE UNDE E MAI MULT CA ORICAND ” …

In brosura ” Despre durerile oamenilor ” – din invataturile Parintelui Arsenie Boca, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului in anul 2003, apar cateva pilde si explicatii pentru noi crestinii, la care merita sa luam aminte cu totii, la ceas de ragaz :

” Dumnezeu nu locuieste in departare, ci in inimile oamenilor. Imparatia lui Dumnezeu nu este la cine stie cate milioane de ani lumina departare ci este inlauntrul nostru. Imparatia lui Dumnezeu e o imparatie a constiintei impacate cu toata lumea, o imparatie a iubirii de Dumnezeu si de oameni, in care se oglindeste chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare, realizati in inima aceasta constiinta curata !

Am gasit la unul din Sfintii Parinti cuvantul ca, insusi Dumnezeu graieste din constiinta limpede a Sfintilor, a slujitorilor Sai, Si zice Sfantul, largind intelesul, ca Dumnezeu striga voia Sa din constiinta Sfintilor catre confratii lor oamenii. „

” Mereu am crezut in aceasta valoare a omului, nu aceea pe care o vedem noi, cu ochii inchisi, ci valoarea pe care ne-a dat-o insui Dumnezeu. Ca omul care stie aceasta altfel se poarta, alta nadejde are, merge mereu cu fruntea ridicata, nu cu fruntea plecata spre pamant. „

” Da ce, iubirea e o porunca ? Da, ca orice porunca e silinta, la inceput, pana te obisnuiesti, si apoi din fire, fara sila, iubesti pe Dumnezeu si pe oameni. De aceea ii porunca, fiindca nu-i chiar usoara. Si atunci, pana nu-i usoara, staruie in ea, pana capeti deprindere. Atunci sa stii ca esti locuit de Duhul lui Dumnezeu, esti locuit de Fiul, Care se ascunde in poruncile Sale si esti locuit de Tatal, al Carui chip si asemanare esti. „

” Bagati de seama ca sunt doua duhuri : Duhul lui Dumnezeu si duhul satanei – duhul mandriei si cel al parerii de sine, care te ridica impotriva lui Dumnezeu. Daca omul nu baga de seama, se intampla ca si cu o gradina – se umple de maracini, se umple de pacate. Si atunci bietul om incepe sa se imbolnaveasca la suflet, la minte, si se apropie de doaga nebuniei. Aceasta-i * binefacerea * pe care ti-o dau pacatele . Stiti ca sunt serpi care sug vacile, tot asa si pacatul e un fel de dulceata , dar pe urma e venin si otrava. Toate pacatele au ceva indemnator in ele, si pe urma gasesti ca-s otrava, ca-s venin. „

” Daca veti avea rabdare in necazuri, sa stiti ca veti avea si Duhul Sfant. Daca veti avea si puterea de a multumi in necazuri, atunci straluceste Duhul Sfant in voi si sa stiti ca nu-i cu neputinta . Cand cineva nu e liber de pacat, sa nu puna vina pe altcineva. Sa nu puna vina nici pe stat si nici pe imprejurari, ci pe sine insusi, pe lipsa tariei sale in credinta, pe lipsa dragostei sale fata de Dumnezeu. Ca intotdeauna cei ce aui trait in pacat au pus vina pe altii. Acestia-s mereu cu carteala pe buze. A-ti fi viata mai curata, a te elibera de pacat, o poti face in orice vreme. Nu te opreste nimeni, crestine, sa te faci mai bun, mai curat, mai cuminte si mai cu minte ! Deci, nu intarzia ! „

„Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă!” (Arsenie Boca)

Şi-a prezis plecarea

Un sătean din Sâmbăta a povestit că, în vara anului 1989, Părintele Arsenie Boca l-a rugat pe un tâmplar să-i facă o cruce de lemn, pe care să scrie anul naşterii, dar mai ales pe cel al morţii, adică 1989. Părintele părea încă sănătos şi-n putere. Tâmplarul s-a mirat şi l-a întrebat: „Cum, Părinte, nu vreţi să staţi şi-n ´90 cu noi?”. Părintele i-a răspuns: „Nici un ceas din ´90”. A murit în noiembrie1989. „Eu mă duc, dar de acolo, de unde oi fi, am să vă ajut mai mult ca până acum”, a zis.

Mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Prislop e veşnic plin de flori. Se spune că aici florile nu se ofilesc niciodată. Nu există persoană care să treacă pragul mănăstirii şi să nu poposească preţ de câteva minute la mormântul Părintelui. Şi chilia pe care şi-a săpat-o singur, timp de un an şi ceva, în munte, lângă mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, este loc de pelerinaj pentru credincioşi. Chiar dacă nu a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, ardelenii l-au transformat pe Arsenie Boca în- tr-un sfânt. El este Sfântul neîncoronat al Ardealului.

Chilia Parintelui Arsenie Boca :

Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima. ( Arsenie Boca )

Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui. ( Parintele Arsenie Boca )

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu. ( Parintele Arsenie Boca )

Iuda va avea ucenicii lui până la sfărşitul lumii, care aceeaşi treabă o vor face, vânzând ţara, religia, neamul, reclamând stăpânirilor, trădând, dând la moarte: părinţi, copii, fraţi, surori, bărbaţi, preoţi, sfinţi, popoare … Iuda, multiplicat, mereu îl vinde pe Iisus. ( Parintele Arsenie Boca )

SIBILLA POESIS

brosura ” Despre durerile oamenilor ” vol 1

ed. Credinta Stramoseasca 2003

invataturi si ziceri preluate de pe : crestinortodox.ro,