FARAMA DE SUFLET …

Publicat pe 13 iulie 2008 de Sibilla

FARAMA DE SUFLET …

Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte. ( anonimus )

PODUL …

m-am arcuit aripa de pod,

intre Cer si bobi de pamant,

peste mine sa treaca norod,

dar sa ma calce razand …

mi-astern bratele cruce ,

in adiere de soapte rascoapte,

de sub coaste mirarea de-mi fuge

ma uita zmintita in cantec de noapte …

sunt un pod, simpla punte,

intre Cer si tarana zvantata,

tresar zvacnet sperantelor mute,

mantuirea-mi e mugur de piatra …

raman iz de padure , sambur tainei cuminti,

nu simt pasi, nici durere, doar o boare de vis,

arcuirea-mi innalta ma scrasneste-ntre dinti,

insa pod intre inimi tine focu-mi aprins …

Sibilla Poesis

Ştiinţa sufletului este ştiinţa supremă. ( anonimus in Mahabharata )

LACRIMA VIETII …

o lacrima s-a zamislit deodata,

din via-ncrancenare-a stancii,

urlet nepamanten tasnind indata,

a fulgerat-o clipocind izvor furnicii,

si de atunci, din vremuri invechite,

se curge peste muntele nemuritor,

nascuta din durerea umbrei chinuite,

si renascuta in lumina dorului de zbor …

Sibilla Poesis

Secretul longevităţii spirituale a unui om sunt adevărul, cinstea şi corectitudinea. ( Ioan Teodosiu-Ionita )

Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta.-Sorin Cerin

Iubirea este cea mai limpede oglindă-n care-l vezi pe Dumnezeu. ( O Chirovici )

POVESTE ATLANTA …

tu si eu …

ne pandim, ne intindem capcane,

zeu si zeu,

surda lupta pe o mana de toane,

toti privesc …

isi rad poftele-ncinse la colturi,

ne doresc,

vulturi pulbere-n vartejul de hoituri,

eu si tu …

simtim spectrul ce ne-adulmeca-n umbra,

Zeul zeu,

ne fereste de toate surazand dintr-o stanca,

noi, un miez,

innaltat din pocal de venin revarsat poesie,

suntem crez,

nemuririi nascute din ieri si iubirii-n vecie …

Sibilla Poesis

Când încerci să fii conducător în condiţiile sălbăticiei acestor timpuri schimbătoare, harta nu are prea mare valoare. E nevoie de o busolă morală. ( Stephen R Covey )

Eric Clapton – Tears in Heaven on Piano :

Iubirea este o promisiune, iubirea este un suvenir, odată dat niciodată uitat, niciodată lăsat să dispară. ( John Lennon )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la FARAMA DE SUFLET …

  2. Elisa zice:
    13 iulie 2008 la 10:01

    Sibilla,iti doresc o Duminica fericita!Te imbratisez si vreau sa-ti spun cat ma tulbura poeziile tale…!!!

    Apreciază

    Răspunde
  3. leo zice:
    13 iulie 2008 la 11:14

    Tears in heaven, duşo…

    Apreciază

    Răspunde
  5. sfinx667 zice:
    13 iulie 2008 la 12:21

    @ Pentru tine duso, cu drag din drag …. folk 😉
    http://www.trilulilu.ro/voievodul/f1b6eb95d5697a
    Multumesc la randu-mi pentru fiecare gand si imbraisare in cantec a ta duso moja 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  6. sfinx667 zice:
    13 iulie 2008 la 12:23

    @Elisa, iti multumesc din suflet, sunt mici incercari, sunt insa farame de suflet sibilin, ma bucura mult cuvintele tale frumoase sestro draga, multumesc !
    O duminica frumoasa si tot ce-ti doresti draga prietena 🙂
    recunostinta si pretuire,
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  7. Vania zice:
    13 iulie 2008 la 12:33

    O duminică… însufleţită!

    Apreciază

    Răspunde
  8. sfinx667 zice:
    13 iulie 2008 la 13:04

    @Vania druje, multumesc din suflet, fi binecuvantat prieten drag !
    Duminica minunata Vania !!!
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  9. Cristal zice:
    13 iulie 2008 la 14:23

    Sibilla, esti ca o torţa vie pe rugul artei cuvantului.
    Intoarce-te mereu la paginile albe, ca sa mai adaugi o farama de suflet, 😛

    Apreciază

    Răspunde
  10. sfinx667 zice:
    13 iulie 2008 la 16:29

    @Cristal, scriu, cat am putere ma straduiesc, numai ca ma striga si ma urla muntii mei dragi… 🙂
    Am sa aduc farama de suflet al muntelui … promit !
    Duminica binecuvantata prietena draga 🙂
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  13. Paul zice:
    13 iulie 2008 la 23:16

    Frumoasa muzica!

    Apreciază

    Răspunde
  14. sfinx667 zice:
    13 iulie 2008 la 23:24

    @Paul 🙂
    Ma bucura vizita ta mult 🙂
    O noua saptamana mai bogata in zambete si impliniri iti doresc prietene drag !
    Ma bucur ca-ti place muzica 🙂
    pretuire sincera Paul 🙂
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde
  16. sfinx667 zice:
    13 iulie 2008 la 23:42

    Hvala duso , hvala …
    j za tebe…:
    http://www.trilulilu.ro/pinky_me18/27a49f95b4687c

    Apreciază

    Răspunde
  19. sfinx667 zice:
    14 iulie 2008 la 00:33

    @duso…o farama de suflet sibilin, samo za tebe, in loc de laku noc :
    http://www.trilulilu.ro/gica_tr/00cf4d32cad5ce
    e o melodie de suflet, mai suflet 🙂
    Niko

    Apreciază

    Răspunde
  22. CRISTIAN zice:
    16 iulie 2008 la 10:28

    „Stramta este poarta si ingusta este calea si
    putini sunt cei ce o afla !”






    O farama de suflet,
    Cristian

    Apreciază

    Răspunde
  23. CRISTIAN zice:
    16 iulie 2008 la 12:42

    Pasii lui Dumnezeu (de Stanciulescu Barda)

    Intr-o noapte, un om a visat ca strabatea o plaja impreuna cu Dumnezeu. La fiecare pas apareau pe cer imagini din viata lui. Si, cu fiecare imagine, pe nisip apareau doua randuri de urme: un rand lasat de pasii lui, altul lasat de pasii lui Dumnezeu.

    Omul privi pasii de pe nisip si observa ceva ciudat. Vazu ca adeseori pe nisip aparea doar un singur rand de urme, iar celalalt disparea. Si asta se petrecea tocmai in momentele cele mai grele ale vietii lui.

    Descoperirea aceasta l-a tulburat cumplit si, plangand, L-a intrebat pe Dumnezeu, Care-l insotea: “– Doamne, mi-ai spus ca de vreme ce m-am hotarat sa Te urmez, vei merge cu mine pana la capat! Dar, uite, tocmai in clipele cele mai grele din viata mea vad un singur rand de urme, ceea ce inseamna ca Tu tocmai atunci m-ai parasit!”

    Si Dumnezeu i-a raspuns: “– Copilul meu drag! Eu te iubesc si nu te-am parasit nici chiar in momentele cele mai cumplite ale vietii tale. Acolo unde vezi un singur sir de urme, sa stii ca te-am purtat in brate… iar urmele ce le vezi, ale Mele sunt!”

    Poveste despre un calugar pribeag (de Stanciulescu Barda)

    Se spune ca era un staret batrân, foarte credincios si clarvazator, adica vedea cu ochii sufletului cele ce oamenii obisnuiti nu puteau sa vada. Avea în manastire un ucenic tare vrednic si-l iubea staretul ca pe copilul sau. Într-o zi s-a pripasit în acea manastire un calugar pribeag, venit din alta tara, bolnav si tare amarât. A locuit în manastire câteva luni, dar boala sau poate necredinta îl împiedecau adesea sa mearga la rugaciune, la slujbe.

    Mai mult, nici la muncile pe care ceilalti calugari le savârseau el nu lua parte. Sedea mai mult retras în chilia sa. A murit calugarul pribeag si batrânul staret a vazut cu ochii mintii lui cum a venit un cor de îngeri si i-au luat sufletul si s-au înaltat cu el la cer. A fost impresionat staretul de asa cinste ce i se dadea pribeagului. Întâmplarea a facut ca la putine zile sa se îmbolnaveasca si calugarul tânar si vrednic, ucenicul staretului. Toti vietuitorii manastirii se rugau pentru sanatatea lui si-l vizitau si-l încurajau într-una. Fiindca se tragea dintr-un sat apropiat, au fost anuntate si rudele lui dupa trup si au venit cu mic cu mare parinti, frati, surori si rudenii. S-a sfârsit calugarul si cu mare jale a fost prohodit de toti.

    Staretul a vazut, însa, cu ochii mintii lui, cum sufletul tânarului sau ucenic a plecat singur spre înaltimile cerului. S-a rugat mult staretul sa-i descopere Dumnezeu taina aceasta, fiindca-l stia pe ucenic un om tare credincios si cu multa tragere de inima pentru cele sfinte, lata ca, într-o noapte, staretului i s-a aratat în vis un înger si i-a spus: „– Ucenicul tau nu a fost mai putin credincios decât calugarul pribeag, numai ca el i-a avut alaturi pe toti cei dragi ai lui si acestia l-au însotit cu iubirea si cu rugaciunea lor pâna la cer; pribeagul nu a avut însa pe nimeni si de aceea a trimis Dumnezeu corul de îngeri sa-l însoteasca. Destul purtase în viata crucea singuratatii, a strainatatii si a departarilor!“

    CIOBANUL SI OILE

    Un cioban se sui intr-un copac, la umbra caruia pasteau oile lui, vrand sa scuture niscai poame ca sa manance si oile, dar mai inainte de a se urca in pom, el se dezbraca de haina ce o purta pe dansul si o lasa la tulpina copacului; apoi, urcandu-se, scutura pomul si dete jos destule roade, pe care oile, mancandu-le, se gresira si mancara si haina bietului cioban. Deci el vazand astfel zise: — Oh! dobitoace rele ce sunteti, voi altora va dati lana voastra de se imbraca cu dansa, iar mie pentru ca va ingrijesc imi mancarati si haina.Invatatura: Sunt multi oameni care din nerozia lor aduc de mai multe ori folos acelora de la care n-au vazut niciodata vreun bine; si dimpotriva acelora care le fac binele si carora ar trebui sa le aduca folos, le aduc paguba.

    Apreciază

    Răspunde
  24. CRISTIAN zice:
    16 iulie 2008 la 12:44

    UN VALS ?


    NOAPTE BUNA !

    Apreciază

    Răspunde
  25. sfinx667 zice:
    16 iulie 2008 la 13:23

    @CRISTIAN…
    ” omul devine batran prea devreme si intelept prea tarziu … „, mi-e tare drag clipul ” Timpul „… drag si dureros..
    da, valsul m-a dus undeva….tamo daleko…
    Multumesc, sunt sfaturi binevenite, sunt pilde, sunt ….. sunt multe…
    Fi binecuvantat !
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.