” SPERANTA ESTE VISUL CELUI TREAZ ! ” ( ARISTOTEL ) …

” SPERANTA ESTE VISUL CELUI TREAZ ! ” …

( ARISTOTEL )

Amintirea e o seră a fericirilor trecute. ( Lucian Blaga )

Amintirile, sunt izvor de zambete ce tasnesc din craterul cu lacrimi, inmugurind cu bobi de Lumina … sunt aripile sufletului catre suras, catre zori … zori de zi ….

( Sibilla Poesis )

Azi, 22 iunie, e ziua in care am intalnire, cu amintirile mele, amintiri lacrimi si zambete … De cativa ani, ma tot asez in fata mea, si, stam de vorba, fara cuvinte, eu cu mine … Se zice ca nimic nu e intamplator, azi, un prieten de suflet, ” intamplator ” m-a rugat printre altele : ” sa-mi povestesti ceva frumos, o zi din copilaria lui Zoran … ” am tresarit, am realizat ca azi e 22, e ziua cand ma intalnesc eu cu mine si, amintirile mele…

Acum 9 ani, in mai, un pui de zambet, Dariana, s-a innaltat pe Cerul ingerasilor, e mica mea steluta … Dupa luni de suferinta si tristete sfasietoare, dupa un timp lung in care voiam sa ma rup bucati, sa fug de toate, nu, nu sa uit, ci sa …. sa intorc timpul inapoi, sa ma rafuiesc cu Dumnezeu, cu destinul, sa smulg cerului ce mi-a luat, incepusem sa-mi revin putin, uitasem insa sa mai zambesc. Cu ultimele puteri, licariri de speranta, am inceput sa ma rog, imi tot repetam in gand intr-una : ” iubesc copiii, vreau puiul meu, imi doresc un zambet al meu, Doamne, ai mila… ” . Se pare ca Dumnezeu a zambit in cer, caci, miracolul s-a intamplat si eu habar nu aveam, urma sa aduc pe lume acel pui , in anul urmator, aceluia ce nu-l voi uita niciodata . Tin minte si acum, era in iunie si aveam deja 8 luni de sarcina, eram tare rotunjoara, la servici copiii ma poreclisera ” Arlechino „, purtam o salopeta tare hazlie, aveam mersul unei ratuste ametite, parul mereu valvoi si aramiu. Imi facusem o lista impresionanta de nume de copilasi, pe doua coloane, nume de fetite si de baietei, majoritatea nume propuse si votate fie in familie, fie la servici, si lista se tot imbogatea in fiecare zi, si eu nu ma puteam hotari deloc. Nici macar nu stiam daca voi aduce pe lume o fetita sau un baietel, si nici nu ma interesa, puiul meu sa fie … In noaptea de 21 spre 22 iunie, dupa de acum nelipsitele dureri de spate, adormisem intr-un tarziu …. in vis, nu voi uita acest vis, spre mine a venit un baietel, a intins mana, eu, m-am dat un pas inapoi, ma speriasem, plansesem si el, baietelul m-a surprins… l-am auzit clar, foarte clar : ” nu mai plange, am venit, pe mine ma cheama Zoran si sunt baietelul tau …”, apoi mi-a zambit si, m-a prins de mana … M-am trezit tipand, am deschis ochii si am trezit toata casa desi, era foarte devreme , nici macar ora 5 nu era inca … Am spus tuturor,” numele lui va fi Zoran, pentru ca asa vrea el ! ” … mama, s-a luminat si a zambit intr-un fel in care nu am mai vazut-o vre-o data : ” Zoran, ca pe mine… Zoran, un nou inceput, rasarit, zori de zi… ” si nu se mai oprea, asa fericita era. La insistentele ei, a doua zi am facut si un control, doctorita imi spune ” totul e in regula uite-l pe fecior e bine si zdravan, in curand vine ” … Zoran, a venit asa cum mi-a zis intr-o dimineata de august la ora 4 si cateva minute, in momentul in care a scos primul tipat, la radioul din sala de nasteri o voce spunea : ” buna dimineata, e ora 4 si un sfert, a rasarit soarele, e o zi frumoasa si limpede de august „…oare de unde stia el Zoran… era 22 august !!! Tare mandra am fost caci, eu l-am simtit zambindu-mi , un zambet numai pentru mine, de la puiul meu de zambet … Anul trecut, baietelul meu urma sa-si sarbatoreasca cei 7 anisori, impreuna cu noi toti si multimea de invitati, undeva la tara, plecasera toti, eu urma sa merg ceva mai tarziu, eram bolnavioara si asteptam rezultate la analize, perfuzii, si, un drum de Timisoara, la o clinica. Era iunie, aveam timp pana in august sa tot fac pregatiri, sa cumpar baloane si multime de tot felul de ghidusii, voiam sa fie ceva nemaipomenit, doar puiul meu era absolvent de gradi … Din nou 22 iunie, ma dusesem pentru un control si, cum-necum, am ajuns in sala de operatii…nici acum nu stiu ce s-a intamplat, doar ca , nu m-am mai trezit din anestezie, ma duceam si, asta mi s-a povestit apoi.. Dupa ceva timp in care toti se resemnasera … am tresarit doar si, am revenit. Se pare ca, se pregateau deja sa-mi ” declare oficial decesul „, nu-si explica nimeni cum am reusit, fara nici macar un semn vital, sa revin brusc, si, nu oricum ci, zambind si am zis : ” Zoran „, atat. Apoi perfuzii, luni de recuperare, nu am ajuns la Zoran, nu anuntasem pe nimeni, am dorit eu sa nu supar pe nimeni, insa, dupa un timp, mama, singura care banuise ceva si ma sunsa, cea care pastrase secretul, mi-a zis in una din zile : ” stii, ziua in care te-ai operat tu, Zoran facuse febra mare si a adormit foarte greu, te-a tot strigat atunci in somn : ” buna, uite mami, vrea sa plece, spunei tu sa stea cu mine, mami… ” Mama, Zora, e convinsa ca eu si Zoran , ca s-o citez, ” vorbim in somn ” desi fusesem la sute de km distanta in acea zi … E acea legatura minunata intre mama si fiu, acel miracol inexplicabil dar atat de spectaculos, e acel Ceva dincolo de toate, e zambetul lui Dumnezeu … Zoran m-a adus inapoi, asta e limpede !

Zoran m-a insotit azi la servici, in curand pleaca in vacanta si iar incepem sa ne tot sunam si visam … azi, a implinit 7 ani si 10 luni ! Ne-am cumparat inghetata multa, multa si, ne-am plimbat noi doi tantosi si, ne-am tot facut urari…. stranutam de cateva zile la intrecere, iubim florile amandoi, doar ca florile de tei se amuza cu noi : ” hapciu, hapciu … ” … ” noroc mami, sa traiesti ” … ” noroc Zoran, sa-nfloresti puiul meu …” e ziua in care zambim si zambim…. un zambet oglindit sau doua zambete nedespartite…

Ei, important e ca … zambim !

Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire. ( Isabel Allende )

Amintirea e creaţie continuă. ( Oscar Wilde )

Amintirea este parfumul sufletului. ( George Sand )

Amintirile sunt o muzică ce ne vine de undeva dincolo de orizont. ( Garabet Ibraileanu )

Mai am amintiri carora le surad ori le tresar lacrimi in ziua de 22 iunie …dar, despre ele, alta data, cand ma va mai sageta ceva sau cineva „intamplator”, azi le-am randuit doar in cufar, sa se pastreze bine, sa nu se piarda, sunt ale mele si, am ales demult tare sa le strafulgerez spre cerul sufletului meu, numai daca e absolut necesar ….

SIBILLA POESIS

Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi. ( Jean Paul Richter )

De aceea am dorit să-ţi cunosc natura sufletului tău, fiindcă oricât de minunată ar fi o privelişte sentimentală în epistole şi fraze calde, ea nu va putea fi niciodată pe deplin simţită dacă nu te plimbi pe aleile străjuite de trandafirii sentimentelor sale. Dacă nu vei sta între aceşti trandafiri admirându-i şi simţindu-le parfumul suav. Atunci am înţeles ca sufletul tău este inundat de lumina divină a verii sentimentale, de trandafiri si alei peste care nu vor trece niciodată paşii altui suflet decât ai mei. Am înţeles că alături de tine printre trandafiri sunt mai puternic mai fericit şi mă regăsesc, eu cel pierdut, străinul din mine, alături de tine, cum tu te vei regăsi în mine, cum nici un alt suflet nu va străbate vreodată aleile sentimentale ale sufletului meu decât tu, iubirea mea cea mare ! ( Sorin Cerin )

Speranţa este ca o clepsidră, când crezi că ea s-a scurs, se întoarce în favoarea ta. ( Stefan Teodor )

Speranţa este doar dragoste de viaţă. ( Henry Frederic Amiel )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro