” SPERANTA ESTE VISUL CELUI TREAZ ! ” ( ARISTOTEL ) …

” SPERANTA ESTE VISUL CELUI TREAZ ! ” …

( ARISTOTEL )


Amintirea e o seră a fericirilor trecute. ( Lucian Blaga )

Amintirile, sunt izvor de zambete ce tasnesc din craterul cu lacrimi, inmugurind cu bobi de Lumina … sunt aripile sufletului catre suras, catre zori … zori de zi ….

( Sibilla Poesis )


Azi, 22 iunie, e ziua in care am intalnire, cu amintirile mele, amintiri lacrimi si zambete … De cativa ani, ma tot asez in fata mea, si, stam de vorba, fara cuvinte, eu cu mine … Se zice ca nimic nu e intamplator, azi, un prieten de suflet, ” intamplator ” m-a rugat printre altele : ” sa-mi povestesti ceva frumos, o zi din copilaria lui Zoran … ” am tresarit, am realizat ca azi e 22, e ziua cand ma intalnesc eu cu mine si, amintirile mele…

Acum 9 ani, in mai, un pui de zambet, Dariana, s-a innaltat pe Cerul ingerasilor, e mica mea steluta … Dupa luni de suferinta si tristete sfasietoare, dupa un timp lung in care voiam sa ma rup bucati, sa fug de toate, nu, nu sa uit, ci sa …. sa intorc timpul inapoi, sa ma rafuiesc cu Dumnezeu, cu destinul, sa smulg cerului ce mi-a luat, incepusem sa-mi revin putin, uitasem insa sa mai zambesc. Cu ultimele puteri, licariri de speranta, am inceput sa ma rog, imi tot repetam in gand intr-una : ” iubesc copiii, vreau puiul meu, imi doresc un zambet al meu, Doamne, ai mila… ” . Se pare ca Dumnezeu a zambit in cer, caci, miracolul s-a intamplat si eu habar nu aveam, urma sa aduc pe lume acel pui , in anul urmator, aceluia ce nu-l voi uita niciodata . Tin minte si acum, era in iunie si aveam deja 8 luni de sarcina, eram tare rotunjoara, la servici copiii ma poreclisera ” Arlechino „, purtam o salopeta tare hazlie, aveam mersul unei ratuste ametite, parul mereu valvoi si aramiu. Imi facusem o lista impresionanta de nume de copilasi, pe doua coloane, nume de fetite si de baietei, majoritatea nume propuse si votate fie in familie, fie la servici, si lista se tot imbogatea in fiecare zi, si eu nu ma puteam hotari deloc. Nici macar nu stiam daca voi aduce pe lume o fetita sau un baietel, si nici nu ma interesa, puiul meu sa fie … In noaptea de 21 spre 22 iunie, dupa de acum nelipsitele dureri de spate, adormisem intr-un tarziu …. in vis, nu voi uita acest vis, spre mine a venit un baietel, a intins mana, eu, m-am dat un pas inapoi, ma speriasem, plansesem si el, baietelul m-a surprins… l-am auzit clar, foarte clar : ” nu mai plange, am venit, pe mine ma cheama Zoran si sunt baietelul tau …”, apoi mi-a zambit si, m-a prins de mana … M-am trezit tipand, am deschis ochii si am trezit toata casa desi, era foarte devreme , nici macar ora 5 nu era inca … Am spus tuturor,” numele lui va fi Zoran, pentru ca asa vrea el ! ” … mama, s-a luminat si a zambit intr-un fel in care nu am mai vazut-o vre-o data : ” Zoran, ca pe mine… Zoran, un nou inceput, rasarit, zori de zi… ” si nu se mai oprea, asa fericita era. La insistentele ei, a doua zi am facut si un control, doctorita imi spune ” totul e in regula uite-l pe fecior e bine si zdravan, in curand vine ” … Zoran, a venit asa cum mi-a zis intr-o dimineata de august la ora 4 si cateva minute, in momentul in care a scos primul tipat, la radioul din sala de nasteri o voce spunea : ” buna dimineata, e ora 4 si un sfert, a rasarit soarele, e o zi frumoasa si limpede de august „…oare de unde stia el Zoran… era 22 august !!! Tare mandra am fost caci, eu l-am simtit zambindu-mi , un zambet numai pentru mine, de la puiul meu de zambet … Anul trecut, baietelul meu urma sa-si sarbatoreasca cei 7 anisori, impreuna cu noi toti si multimea de invitati, undeva la tara, plecasera toti, eu urma sa merg ceva mai tarziu, eram bolnavioara si asteptam rezultate la analize, perfuzii, si, un drum de Timisoara, la o clinica. Era iunie, aveam timp pana in august sa tot fac pregatiri, sa cumpar baloane si multime de tot felul de ghidusii, voiam sa fie ceva nemaipomenit, doar puiul meu era absolvent de gradi … Din nou 22 iunie, ma dusesem pentru un control si, cum-necum, am ajuns in sala de operatii…nici acum nu stiu ce s-a intamplat, doar ca , nu m-am mai trezit din anestezie, ma duceam si, asta mi s-a povestit apoi.. Dupa ceva timp in care toti se resemnasera … am tresarit doar si, am revenit. Se pare ca, se pregateau deja sa-mi ” declare oficial decesul „, nu-si explica nimeni cum am reusit, fara nici macar un semn vital, sa revin brusc, si, nu oricum ci, zambind si am zis : ” Zoran „, atat. Apoi perfuzii, luni de recuperare, nu am ajuns la Zoran, nu anuntasem pe nimeni, am dorit eu sa nu supar pe nimeni, insa, dupa un timp, mama, singura care banuise ceva si ma sunsa, cea care pastrase secretul, mi-a zis in una din zile : ” stii, ziua in care te-ai operat tu, Zoran facuse febra mare si a adormit foarte greu, te-a tot strigat atunci in somn : ” buna, uite mami, vrea sa plece, spunei tu sa stea cu mine, mami… ” Mama, Zora, e convinsa ca eu si Zoran , ca s-o citez, ” vorbim in somn ” desi fusesem la sute de km distanta in acea zi … E acea legatura minunata intre mama si fiu, acel miracol inexplicabil dar atat de spectaculos, e acel Ceva dincolo de toate, e zambetul lui Dumnezeu … Zoran m-a adus inapoi, asta e limpede !

Zoran m-a insotit azi la servici, in curand pleaca in vacanta si iar incepem sa ne tot sunam si visam … azi, a implinit 7 ani si 10 luni ! Ne-am cumparat inghetata multa, multa si, ne-am plimbat noi doi tantosi si, ne-am tot facut urari…. stranutam de cateva zile la intrecere, iubim florile amandoi, doar ca florile de tei se amuza cu noi : ” hapciu, hapciu … ” … ” noroc mami, sa traiesti ” … ” noroc Zoran, sa-nfloresti puiul meu …” e ziua in care zambim si zambim…. un zambet oglindit sau doua zambete nedespartite…

Ei, important e ca … zambim !

Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire. ( Isabel Allende )


Amintirea e creaţie continuă. ( Oscar Wilde )

Amintirea este parfumul sufletului. ( George Sand )

Amintirile sunt o muzică ce ne vine de undeva dincolo de orizont. ( Garabet Ibraileanu )

Mai am amintiri carora le surad ori le tresar lacrimi in ziua de 22 iunie …dar, despre ele, alta data, cand ma va mai sageta ceva sau cineva „intamplator”, azi le-am randuit doar in cufar, sa se pastreze bine, sa nu se piarda, sunt ale mele si, am ales demult tare sa le strafulgerez spre cerul sufletului meu, numai daca e absolut necesar ….

SIBILLA POESIS


Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi. ( Jean Paul Richter )


De aceea am dorit să-ţi cunosc natura sufletului tău, fiindcă oricât de minunată ar fi o privelişte sentimentală în epistole şi fraze calde, ea nu va putea fi niciodată pe deplin simţită dacă nu te plimbi pe aleile străjuite de trandafirii sentimentelor sale. Dacă nu vei sta între aceşti trandafiri admirându-i şi simţindu-le parfumul suav. Atunci am înţeles ca sufletul tău este inundat de lumina divină a verii sentimentale, de trandafiri si alei peste care nu vor trece niciodată paşii altui suflet decât ai mei. Am înţeles că alături de tine printre trandafiri sunt mai puternic mai fericit şi mă regăsesc, eu cel pierdut, străinul din mine, alături de tine, cum tu te vei regăsi în mine, cum nici un alt suflet nu va străbate vreodată aleile sentimentale ale sufletului meu decât tu, iubirea mea cea mare ! ( Sorin Cerin )


Speranţa este ca o clepsidră, când crezi că ea s-a scurs, se întoarce în favoarea ta. ( Stefan Teodor )

Speranţa este doar dragoste de viaţă. ( Henry Frederic Amiel )


SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro


Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la ” SPERANTA ESTE VISUL CELUI TREAZ ! ” ( ARISTOTEL ) …

  1. Oana zice:

    Sibillaaaa, ma omori cu imaginile astea atat de frumoase. Cuvintele, pe cuvant, nu mai conteaza. Imaginile sunt superbe, nu stiu de unde le „furi”, dar le furi bine 🙂

    Apreciază

  2. Sibilla draga mea, multa nefericire si sfasietoare durere trebuie sa fi suportat sufletul tau si in multe zbateri trebuie sa se fi zdruncinat fiinta ta, prin marea drama ce ti-a fost dat s-o traiesti, acum 9 ani…
    Noi, prietenii tai suntem aici, langa tampla si inima ta, daca vrei iti putem fi reazem statornic si de nadejde, eu iti ofer aripile mele si te invit la o calatorie a sperantei, deasupra prafului de nouri si calauzite de lumina ingerilor 🙂
    Iti daruiesc o poezie in care sensibilitatea si profunizmea gandului tresare la fiecare pas:

    „Mi-ai fluturat genele zorilor
    peste ochii încă adormiţi.
    Mi-ai răsfirat razele soarelui prin păr
    şi mi-ai susurat timid,
    adiind printre frunze.

    Mi-ai scăldat chipul în roua dimineţii
    şi m-ai înfăşurat în aripile tale.
    Simfonii necântate încă,
    le-ai aşezat la picioarele mele…

    Ai înflorit cireşii ca inima mea să se bucure
    şi macilor le-ai spus
    să-mi ureze „bună dimineaţa!”
    iar cerul… l-ai făcut atât de albastru
    încât ochii mei s-au topit în el, privindu-l.

    Doar puful norilor a reuşit să-mi ascundă
    garoafele roşii ce-mi înfloriseră pe obraz.
    Dar mai presus de toate,
    ai deschis colivia viselor mele pierdute
    şi le-ai dat drumul să zboare.

    Te-ai înălţat împreună cu ele
    şi le-ai arătat întregul univers
    pe care l-ai creat pentru mine.
    Şi mi-ai spus „voi fi cu tine întotdeauna
    şi nu te voi părăsi niciodată”.

    Adevărul Tău îmi încinge mijlocul în pietre scumpe.
    Numele Tău L-ai scris în inima mea
    ca să nu poată fi tulburată.
    Mi-ai încălţat picioarele, cu toate cuvintele de pace
    pe care să le port cu mine oriunde aş merge.

    Iar scutul tău, dovada credincioşiei Tale,
    l-ai pus înaintea mea
    ca niciuna din săgeţile arzătoare ale celui rău
    să nu mă atingă.

    Coiful Tău din aur curat, turnat pe altare ca jertfă,
    mi l-ai aşezat pe frunte,
    ca nici o-ngrijorare să nu-mi umbrească gândurile.
    Şi-n mână, mi-ai pus sabia Ta, sclipire de lumină,
    Să sfâşii întunericul şi să-l risipesc.

    Şi astfel, m-ai făcut un înger…
    Sau mai presus de îngeri… şi mai aproape de Tine !”
    („Mai presus de ingeri” – Rely Tarniceri)

    Iti multumesc sestro, pentru minunatul covor de marturisiri pe care l-ai asternut sub pasii mei usor obositi ! 🙂
    Recunostinta si admiratia mea aleaga catre tine, sa te cuprinda intr-o stransa imbratisare 🙂

    Apreciază

  3. sfinx667 zice:

    @Oana, multumesc frumos 🙂
    Pur si simplu, se intampla ca uneori caut ceva si gasesc cu totul altceva, atunci le arhivez…pe citapedia.ro gasesc mereu imagini frumoase 🙂
    O seara senina iti doresc frumoaso 🙂
    @pescarus drag, multumiri si recunostinta draga prietena , nu mi-am pierdut niciodata credinta….am avut acele momente in care am fost tare suparata pe Dumnezeu, acum ma ” certam ” cu EL, in minutul urmator ii spuneam tot plangand si, tot de la El asteptam mangaiere… si, am facut bine, niciodata nu m-a parasit, a avut rabdare cu mine si, mi-a daruit si Lumina si puiul de zambet 🙂
    Calde imbratisari si tie, mamica Marei zambitoare 🙂
    O seara minunata precum sufletul tau 🙂
    dobro vecer, sestro… ,
    Sibilla

    Apreciază

  4. g1b2i3 zice:

    Sibilla,povestea ta este adevarata?E atata magie in ea,atata iubire-e povestea legaturii stranse dintre o mama si copilasul ei.Ziua de 22 iunie este si pentru mine o zi deosebita,am vizitat astazi biserica din Densus.
    Sibilla,ii doresc lui Zoran multa sanatate,sa creasca mare si voinic.Sanatate si tie si multe bucurii si fericire.
    O vacanta placuta!
    Gabi.

    Apreciază

  5. sfinx667 zice:

    @Gabi, mama zice ca eu sunt o poveste…trebuia sa ma nasc in 6 decembrie, de aici Niko… m-am razgandit si am asteptat pana in …31 decembrie in jurul pranzului, dar nu am avut sub nici o forma rabdare pana in 1 ianuarie…alt capitol al povestii… 🙂
    Tot ce scriu eu e adevarat, si da, intre mine si Zoran e ceva special, ne leaga zambetul sperantei si credinta in zbor si Lumina 🙂
    Multumesc frumos pentru urari, zambesc pentru ca, numai ce ma pornisem pe miristile blogosferei sa vad ce mai faceti si sa va imbratisez 🙂
    In vacanta pleaca doar Zoran, eu abia in august, daca totul e bine 🙂
    O saptamana bogata in zambete, senin si impliniri iti doresc drugarica !
    Sibilla

    Apreciază

  6. Dejan zice:

    Putini sunt aceia care ar fi reusit sa treaca peste astfel de greutati. Ca un adevarat capricorn rational, perseverent dar si incapatanat ai reusit sa depasesti aceste situatii care pentru unii ar fi insemnat un punct final al vietii.

    M-a impresionat articolul si m-a facut sa ma gandesc mai mult la dragostea fata de persoanele din jurul meu.

    Multumesc Sibilla!

    Apreciază

  7. sfinx667 zice:

    @Multumesc frumos Dejan druje 🙂
    Printre altele si datorita unor oameni deosebiti am reusit, oameni care au stiut sa-mi respecte linistea de dincolo de cuvinte, sa nu-mi puna intrebari atunci, sa ma faca sa ma simt utila, oameni adevarati….asa, ca tine, ca multi altii 🙂
    O zi senina si bogata in impliniri iti doresc, Dejane 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  8. buna prietena draga.
    frumoase citate, frumoase imagini, as adauga doar ca speranta este parfumul celui care traieste.
    sunt insa inca sub imperiul celor ce le-am citi a povestii asternute si care m-a lasat fara cuvinte.
    numai fericire si speranta si bucurie.
    o zi minunata iti doresc

    Apreciază

  9. sfinx667 zice:

    @james crissilv, multumesc prietene drag 🙂
    O zi frumoasa si tie, clipe senine alaturi de familia ta minunata si, numai bine !
    recunostinta si pretuire,
    Sibilla

    Apreciază

  10. Bun gasit, incantatoare floricica de colt ! 🙂
    Auzi cum se inalta cantec vesel si poznasi de Sanziene zburdalnice ? 😉
    Am citit undeva ca noaptea de Sânziene (adica 23 spre 24 Iunie) este cea în care pot fi descoperite comorile ascunse, acum răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
    Si inca o traditie plina de semnificatii legate de Sarbatoarea Sanzienelor de maine… 😉
    Florile de sânziene erau puse sub pernă de tinerele fete, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul.
    Draga mea draga, dincolo de toate aceste minunate obiceiuri pastrate si conservate in lumea armonioasa a satului, nu-i asa ca s-ar potrivi acum o minunata muzica linistitoare de jazz, numai buna sa ne ascultam gandurile ? 🙂
    P.S. De aseara ma tot gandesc si poftesc la ospatul tau si al lui Zoran cu delicioasa inghetata 😉

    Apreciază

  11. sfinx667 zice:

    @pescarus drag… 🙂
    Zoran pleaca maine si mor deja de invidie, va face baie in rau…eu raman, sa culeg sanzaienele gandurilor voastre …
    Oare ce mai pune la cale Sanzaianul nostru, mi-e dor de muzika duso 😉
    Fac descantece la noapte, si da, fug sa cumpar sanzaiene si dupa apa la izvor, sunt ingrediente necesare 🙂
    O zi senina si zambitoare iti doresc, mamica a Marei 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  12. Maria Barbu zice:

    Sibilla draga, ma doare nesfarsit ca ai trecut prin aceasta durere cumplita, mai mare decat oricare alta de pe lume. dar Dumnezeu te-a rasplatit si ti l-a daruit pe Zoran, care este, sunt convinsa, un baietel minunat, caruia ii doresc viata lunga si fericita, alaturi de tine, suflet nazdravan ce esti!
    Si, pentru ca stiu ce inseamna sa fii mamica, iti doresc multa putere sufleteasca si multa tarie pentru a rotunji iubirea uriasa pe care o cuprinzi in inima ta de mama adevarata!
    Te imbratisez cu mult drag si multa prietenie,
    Maria.

    Apreciază

  13. sfinx667 zice:

    @Multumesc din suflet draga prietena, Maria Barbu si iti doresc la randu-mi succes si impliniri, tot ce-ti doresti 🙂
    Si eu iti multumesc pentru versurile tale incarcate de frumusete si energie pozitiva, pentru aripile spre speranta si zbor ce le insufli si inspiri tuturor 🙂
    Calde imbratisari, pretuire sincera si mult respect Maria !
    O zi senina si bogata in zambete suflet minunat ,
    Sibilla

    Apreciază

  14. ionborgo zice:

    Niko,
    cred ca dupa aceasta absenta m-ai uitat.Am lipsit din motive tehnice.Ambele PC-uri aveau virusi tembeli si le-am dus la „spalat”.Mi-a fost dor de tine,de voi si de amintirile tale/ale noastre si ale tuturor.Amintiri presarate cu durere,cu romantism ,cu speranta,cu incrancenare pe viata si cu optimismul atat de nobil al omului traitor pe aceste meleaguri.Azi a inceput BAC-ul si este pentru prima oara cand „asist” la examen de pe margine,de afara ,alaturi de parinti ,bunici si multi altii si-mi rememorez momente si evenimente care mi-au marcat viata.Amintirile sunt o dovada de spirit tanar si viu ca acel elixir al vietii vesnice.Dupa noi raman amintirile si peste ani devenim o amintire trecatoare.Acesta-i rostul vietii.Sa faci ,sa trasiesti, sa speri si sa-ti aduci mereu aminte de esenta vietii,”Memento morri”.Cu mult drag,tata Borgo.

    Apreciază

  15. allibis zice:

    un prieten de suflet, care nu va inceta vreodata sa se minuneze cum poate simti atat de pregnant unele momente in care trebuie, pur si simplu TREBUIE sa faca ceva, sa-ti spuna sau te roage ceva, tremura ca un copil in fata tastaturii; pentru ca, pur si simplu, el, cel caruia cuvintele nu i s-au ascuns vreodata atunci cand s-a aflat in fata unei coli albe de hartie, acum e… sah-mat!
    e atata bucurie si atata tristete de-a valma in amintirile de i le-ai facut dedicatie, ca prolog al descantecelor promise pentru o noapte de sanzaiene…
    multumesc, duso, multumesc ingerilor care te-au pazit pana cand am ajuns sa-mi cunosc farama de nemurire in acest univers; multumesc, duso, zorilor de zi ce te-au chemat inapoi aici, unde sa te imparta, generosi ca orice zori de zi, cu toate razele de soare ale zambetelor pe care le imparti in stanga si in dreapta.
    multumesc ca existi duso, micuta minune intrupata intr-un mare, mare sufletel.
    chiar daca nu pot, sunt prea slab pentru a te iubi atat de putin, sa-ti raspund, ca de la un prieten de suflet:
    http://www.trilulilu.ro/sheinarachel/dda27381599cde
    deocamdata, datoria imi creste; promit sa revin…

    Apreciază

  16. sfinx667 zice:

    @Tati Borgo drag si indragit si respectat de noi toti…da tati ne-ai lipsit tuturor, mie una mai mult decat va inchipuiti…:)
    Si eu am avut probleme cu niste virusari repetate si am luptat ca o adevarata tsunami, praf si pulber3 i-am facut, am reinstalat tot, verificari, programe de protectie, etc…si, iata-ma 🙂
    Bine ai revenit tati borgo, calde imbratisari 🙂
    Din amintiri, eu mereu imi injectez aripile cu bobi de sperante, cu noi si noi fiori spre zbor …. tare bucuroasa sunt ca tati e din nou cu noi 🙂
    Multa sanatate tati, un buchet de zambete si bogatie de impliniri va doresc 🙂 Si, nu-mi aduceti aminte de bac, tati…am luat noua la lb romana la scris, pentru ca zapacita cum sunt, niciodata nu reusesc sa inchei, mereu am inca si inca de zis… :))
    Dobro vecer tati meu intelept 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  17. sfinx667 zice:

    @duso, duso…prieten drag de suflet…ti-am raspuns detailat ” dincolo „, in coltisorul de rai…:)
    Duso moje, ” nu te iert ” si nu insista nu te iert si ” nu te iert ” ….because, eu cred ca iubirea nu e un vis, zic ca exista mai presus de tot si de toate si in toate, va sa zica nu te iert ca ” mi-ai scris ” si ” nu te iert ” ca mi-ai zis… acel ceva ce-l stim noi doi si, cu care suntem de acord zajedno 🙂
    Ahaaaaa….si nu te iert pentru ca mi-ai tradat muntele si, ” nu te iert ” pentru ca asa vreau eu, la noapte descantece Sanzaianule 😉
    Stiu ca revi duso, sigur ca revi, e nevoie de amandoua aripile pentru zbor 🙂
    Un zambet sibilin si o calda imbratisare pentru moje duso… 🙂 )(
    Sibilla

    Apreciază

  18. ionborgo zice:

    Dobrai vecer,Niko!
    Da niciodata nu stim cum sa incheiem.Mereu si mereu ne asalteaza gandul,neostoit si vrem sa spunem cu cateva cuvinte tot ce gandim.Nu se poate!Lasam si pe alta data si incheiem ,Cu mult drag si respect,tata Borgo.

    Apreciază

  19. ionborgo zice:

    Post Scriptum: Totdeuna ne ramane si un P.S. si apoi P.P.S….tata Borgo.

    Apreciază

  20. sfinx667 zice:

    @Dobro vecer tati Borgo… 🙂
    da tati…P.S. si P.P.S., si….. ganduri, amintiri, vise, sperante, dorinte, zbor… 🙂
    Mult respect si pretuire, ma bucur sa va am aproape tati, sufletul meu zambeste stiindu-va inger sfatos si pazitor, hvala lepo tati 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  21. Pingback: Pregatiri pentru ultima calatorie « my heart to your heart

  22. sfinx667 zice:

    Multumesc frumos Gabi, prietena draga, se spune ca doar cei care au cunoscut suferinta stiu sa o recunoasca, simt ca tu esti o supravietuitoare !
    Dumnezeu sa te binecuvanteze, suflet bun !
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

  23. CRISTIAN zice:

    Cele patru lumânări de Advent
    În zonele ţării în care locuiesc şi etnici germani, obiceiul cununii de Advent este unul cunoscut. Dar care sunt poveştile din spatele cununii şi al celor patru lumânări?
    Una dintre multele povestioare este aceasta. Patru lumanari ardeau palpaind in cununita de advent. Era liniste. Atata liniste era in jur, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.
    Prima lumanare ofta:
    – Numele meu e PACE. Lumina mea lumineaza in intuneric, dar ce folos, oamenii nu ma vor, ei nu vor pace… Si luminita ei deveni tot mai mica, pana ce se stinse cu totul.
    A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind:
    – Eu ma numesc CREDINTA, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand… O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.
    Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare.
    – DRAGOSTE mi-e numele. Simt cum mi se sfarsesc toate puterile. Oamenii ma imping de-o parte. Nu-si vad decat propriile lor interese, n-au ochi pentru cei pe care ar trebui sa-i iubeasca… Si cu o ultima palpaire se stinse si lumina DRAGOSTEI.
    Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la cununita de advent, la lumanarile stinse si rosti printre lacrimi:
    – Bine, dar lumanarile ar trebui sa arda!
    Atunci se auzi soapta celei de a patra lumanari:
    – Nu te teme, copilas! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind mai putem reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este SPERANTA!
    Baietelul prinse curaj, desprinse usor SPERANTA din cununita de advent si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA si DRAGOSTEA, dupa care reaseza SPERANTA in cununita. Cele patru lumanari din cununita de advent isi raspandeau din nou lumina, ce destrama cu palpairea ei intunericul.
    SPERANTA MOARE ULTIMA !

    Apreciază

  24. sfinx667 zice:

    Da CRISTIAN !
    MULTUMESC FRUMOS !!!
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s