SURAS, INTRE CER SI PAMANT …

SURAS, INTRE CER SI PAMANT …

Sa cumpanim putin si, sa luam aminte … si de la firul ierbii avem a invata, totul e sa ne straduim sa privim in fata, ce se poate, ce nu se poate si, sa capatam cu timpul, cu rabdare, culegand roadele fiecarei experiente de viata, acel echilibru care sa ne permita penetrarea stancii, spre claritatea si profunzimea intelepciunii . O minune, un miracol al desavarsirii, este mica floare de colt,, firava si delicata si totusi atat de rezistenta, fragila si totusi puternica, simpla si atat de profunda in acelasi timp, atarnata intre Cer si pamant, cu privirea inaltata spre adancul departarilor si radacinile bine infipte in … stanca … fascinanta aceasta floare a stancii, pe care, legendele spun ca Zeii ne-au daruit-o spre a ne fii exemplu , model de a invata noi insine ce inseamna supravietuirea, durabilitatea, nemurirea … Mica floare de colt si-a construit casa in stanca si, rezista de mii si mii de ani, de ce oare cu greu ajungem la ea spre a ne bucura de privelistea si spectaculozitatea splendorii arhitecturii sale …. trebuie sa fim de acord, nu este rara cat este greu si accesibil drumul, calea spre a ne bucura de implinirea ei … Ce are de invatat OMUL de la Floarea de Colt ? Sa luam de exemplu, construirea relatiilor durabile si sa pornim de la simboluri : floarea de colt este simbol al prieteniei si sperantei, al nemuririi . Se zice ca Zamolxis i-ar fii daruit Sybillei Erithreea aceasta floare de colt in semn de pretuire pentru toate ofrandele, arderile si sacrificiile, in slujba intelepciunii si Luminii si, ca sanctuarele si altarele erau strajuite de flori de colt …

Relatiile durabile se sprijina pe patru stalpi : intelegere, respect, incredere si dragoste. Cel mai ” puternic ” mai rezistent stalp al unei relatii este dragostea, dragoste care este prezenta in toate, iar cel mai ” fragil ” stalp este increderea . Respectului nu i se acorda atentia cuvenita, este deseori tratat cu superficialitate sau, mai grav este neglijat in mai mica sau mai mare masura, ori, in totalitate. Pilonul intelegerii are la randul sau nevoie, pentru a se contura, consolida si desavarsii in totalitate, de elementul timp. Fiecaruia din cei patru stalpi pe care se sprijina intreaga arhitectura a unei relatii durabile, rezistente, trebuie sa i se acorde timp, atentie, importanta, daruire , arta si suflet. Fiecare din cei patru stalpi trebuie modelati, construiti, consolidati, desavarsiti si nu in cele din urma, „intretinuti” pentru a rezista la „intemperii” de orice fel. Nici unul din stalpi nu-l poate inlocui sau compensa pe altul din ei !

Dragostea presupune in primul rand siguranta si securitate, sa poti sa fii tu insuti in prezenta cuiva, sa respiri acea philia prin toti porii fiintei tale in acelasi timp cu celalalt suflet … In dragoste simtim de multe ori nevoia de a fii sprijiniti sau , suntem pusi in situatia de a sprijini noi insine fiinta iubita. E foarte important sa nu infrunti si sa nu te confrunti singur cu lumea, cu ceea ce te inconjoara, cu incercari, putinte si neputinte. Avem nevoie de a fii aprobati, de recunostere, de a nu fii singuri, nici in momentele bune si, cu atat mai putin in cele neplacute. Tot de dragoste ne leaga si satisfacerea nevoii noastre de apartenenta, de a fi acceptati si nu respinsi sau exclusi de catre grup, comunitate, societate. Cu totii traim, tresarim si n purtam bucurii su poveri, ne plutim zborul mai lin, daca primim si ni se daruie ferestre deschise ale inimilor, ce tasnesc firisoare de lumina si mangaiere spre noi. Dragostea este incununata de grija, asigurarea confortului si bunastarii noua si celorlalti, grija pe care o exprimam nu numai prin desertaciuni ori lucruri trecatoare. Desigur, sunt lucruri indispensabile supravietuirii si care isi au fiecare importanta lor, insa gasim si in simplitate implinire mai multa decat in opulenta si fast desart … grija se exprima si se manifesta prin cuvinte , prin fapte, demonstrand ca-ti pasa fara sa ti se ceara aceasta, si, nu ” trambitandu-ti grija ” ci, pur si simplu daruind-o, fara asteptarea rasplatei, recunostintei. Suntem compatibili in dragoste, atunci cand dorim sa fim acceptati si ii acceptam pe ceilalti fara ca sa exercitam presiune, fara sa ajugem in situatii de a dori a ne schimba fortuit si cu orice pret pentru a fii pe plac, fara sa fim pusi in situatii de a-i schimba pe ceilalti spre a-i place . Este, iata, un aluat care trebuie plamadit cu infinita daruire, ardere benefica si care dospeste mai apoi devenind o inima zambet .

Stalpul increderii trebuie conturat, construit si desavarsit printr-o abordare si o atitudine pozitiva, sanatoasa, benefica, inspiranta .Actionand astfel, purtarea si manifestarile noastre comportamentale devin luminoase, zambitoare, ne bazam pe ceilalti si ei se bazeaza pe noi. Increderea o capatam nu peste noapte, adevarat, dar nici asteptand sa se aseze la picioarele noastre ceva care ni se cuvine sau, impunand-o, nu … ci, fiind increzator in puterile tale, avand incredere in ceilalti, acordand credit, o sansa de a ti se arata, nejudecand amanunte nesemnificative, neglijabile ci acordand cu daruire dragoste, zambete neconditionat, toate acestea presupun a-ti asuma din start riscul nereusitei , al dezamagirii, al suferintei. Daca nu risti insa, nu cunosti, nu vei stii, nu ti-ai acordat nici o sansa. Sigur ca nici cu ” capul inainte ” nu te poti avanta intr-o relatie, insa nici izolandu-te sau ridicand un zid in jurul tau inca inainte de a surade sansei .

Al treilea stal al relatiilor durabile este respectul si, este de atat de multe ori cel mai neglijat. Esential este a te respecta pe tine insuti mai intai de toate, sa-ti cunosti valoarea pe care o ai , pretuindu-te pe tine insuti, ceea ce ai tu mai de pret si ceea ce ti-a daruit Dumnezeu, desigur nu fiind narcisist si nici prin intermediul megalomaniei vei ajunge sa te respecti, apoi abia, vei putea sa-i respecti si pe ceilalti. Recunscand valoarea celorlalti nu inseamna ca nu te respecti pe tine, respectul ar fii de dorit sa fie reciproc, asa cum e firesc, sa ne respectam intre noi pentru darurile,calitatile, harurile pe care le avem, caci, in fiecare din noi e ceva bun, e o samanta de frumusete, descoperind-o si udand-o cu respect, bunatate, rabdare, vom face sa inmugureasca acea samanta . Suntem individualitati, in inima ta un om poate valora ceea ce nu are pret in fata altuia , nu ne putem compara, respectul ne apropie si in nici un caz nu ne indeparteaza , absenta sa insa, da . O mama isi iubeste copilul neconditionat, este al ei, nu-l compara, iti iubesti partenerul si vezi in el ceea ce alti nu vad, il respecti pentru ca tu ii stii parti, calitati pe care altii nu le observa, nu le cunosc, respectandu-l pe cel ce te respecta, se creeaza o legatura trainica. Avem potential si calitati unice, le putem dezvolta pentru a ne implini vise si idealuri, viata. Atitudinea noastra spune celuilalt daca-l respectam sau nu. Recunoscandu-i si aratandu-i celuilalt recunoasterea meritelor, faptelor sale, ii dovedim respect si, aceasta nu tolerandu-l si nici fiind nepasator fata de ceea ce el infaptuieste. Incurajandu-i pe ceilalti, laudandu-i, chiar si atunci cand ei nu au incredere in fortele proprii, le dovedesti ca-ti pasa de ei, ca-i apreciezi, ca-i respecti. Sa crezi in prietenul, iubitul, apropiatul, semenul tau, mai ales atunci cand lui ii slabeste increderea in el insusi, ii dovedesti astfel ca-l respecti. Atunci cand iti arati aprecierea si admiratia fata de o persoana, iti exprimi de fapt satisfactia si recunoasterea pentru meritele pe care le are, este cea mai frumoasa dovada de respect. Aratandu-ne respectul fata de altii, fiindu-le alaturi fie si numai prin comunicare, sau, prin comunicare nonverbala, ori prin fapte, prezenta sau absenta unor cuvinte, ii apreciezi si stimezi si asta e o dovada de dragoste . Respecti o persoana pentru ceea ce spune, dar, o respecti si pentru ceea ce nu spune, tot o forma de respect este, si daca aceea persoana nu te respecta, iar tu continui sa-i fii alaturi in momentele de dificultate, ii oferi un model , recunoasterea si aprecierea venind cu timpul, nu neaparat verbal, dar o vei simti.

Stalpul intelegerii, este deseori trecut cu vederea si numai acordandu-i atentie si importanta poti creea o relatie durabila. Intr-o relatie, intelegerea se consolideaza in timp, prin cunoastere si comunicare permanenta. Acolo unde nu exista comunicare sau exista carente de comunicare si intelegerea are de suferit, se instaleaza raceala si relatia scartie , nu este una durabila. Sa te pui in situatia celuilalt, sa stii sa-l asculti, sa anticipezi cand doreste sa fie ascultat , sa impartasesti cu celalalt trairi bucuri si neimpliniri, sa te straduiesti sa vezi si prin ochii celuilalt pentru ca sa intelegi punctul sau de vedere, mai ales daca nu coincide cu al tau, caci, nu poti ajuta, indrepta, corecta, ceea ce nu cunosti sau, te incapatanezi a nu-ti pierde timpul a cunoaste. Sa inveti sa pui intrebari, sa oferi raspunsuri, sa intinzi o mana, sa oferi un zambet, sa inveti sa te lasi mangaiat de zambetul celuilalt sa stii sa-l primesti …. toate acestea sunt esentiale unei bune intelegeri.

Cei patru stalpi, piloni ai relatiilor durabile implica riscuri, asumandu-ti riscuri, stii din start ca poti fii dezamagit, insa, orice relatie comporta riscuri, cand iei decizia, hotararea deloc usoara de a avea o relatie durabila cu cineva, chiar si o relatie pe care tu o doresti una durabila de prietenie, iti asumi riscul nereusitei. Neasumandu-ti riscuri, nu poti ajunge la desavarsirea unei relatii durabile, nu intr-u totul, ideea ca ai putea fara sa-ti asumi nici un risc este falsa, mai devreme sau mai tarziu vei accepta riscul asumat. Insa, o data ce ti-ai asumat aceste riscuri, recompensele pentru hotararea sanatoasa pe care ai luat-o nu vor intarzia sa apara. Faptul ca nu aireusit sa construiesti o relatie durabila nu trebuie sa te descurajeze, vina nu trebuie cautata doar unuia, unul din stalpi sigur s-a clatinat, sau mai multi … i s-a acordat poate prea multa atentie unuia din ei si a fost altul neglijat, nu se pot compensa, atentia si importanta trebuie acordata in mod egal, si, relatia va dainui, nu se va clatina, iar daca se clatina, unul din stalpi poate ca se cere ” consolidat ” , deci inca mai exista sanse de reusita, de construire a unei relatii durabile, insa nu singuri vom putea face asta, ci, impreuna cu ceilalti, iar daca celalalt nu doreste, faptul ca tu arzi prea mult nu intareste lipsa interesului celuilalt, ajungi la ” acolo unde dragoste nu e, nimic nu e ” …. nu e nici incredere, nici respect, nici intelegere …. Floarea de colt si-a infipt stalpii in stanca, sta dreapta si zambitoare spre cer chiar si pe cele mai inclinate, infricosatoare, indraznete creste, stanci … pentru ca radacinile-i sunt adanci, rezistente, deci baza intr-o relatie duce la durabilitatea ei. Sa avem grija pe ce temelie ne construim relatiile, sa ne asumam risuri, sa pasim cu toate acestea increzatori, sa nu renuntam in fata unei neimpliniri, sa continuam sa speram, sa ne ridicam dupa fiecare ingenunchere si, sa ne oferim de fiecare data inca o sansa, mai ales sa continuam sa raspundem provocarilor vietii si infrangerilor zambind …. sa invatam de la mica floricica a stancilor… dupa orice furtuna, cutremur, ploaie sau seceta, ea e inca acolo, mereu acolo. Si daca s-ar pravalii muntele si samanta ei tot in stanca ramane si isi va rasari zambetul din stanca mai apoi … Daca dorim reusite si dobandirea intelepciunii, suntem pe Calea devenirii, pe calea buna , cea a Luminii, cautand a pretui si, a respira prin admiratie si invataturile pe care ni le ofera muntele, stanca si floricica stancii, sa ne straduim a fii flori de colt si stanci, caci, si Zamolxis , Zeul Stancilor, Zeul din Stanca a zambit florii de colt si, floarea de colt este surasul sau de nemurire pentru si catre noi, o sansa pe care ne-a oferit-o in speranta ca noi sa ne dorim a reusi …

Sibilla Poesis