VREI SA FIM PRIETENI ?

VREI SA FIM PRIETENI ?

ARIPILE PRIETENIEI …

nu am prea multe-ati darui,

mereu un zambet si o mana calda,

aripa insa de vei vrea sa-mi fii,

am sa-ti ofer la randu-mi, pe cealalta …

Sibilla Poesis

Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.

Dacă vrei să găseşti în drumul tău prietenie, gingăşie şi poezie, ia-le cu tine.

Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om.

Pentru sinceritate îmi voi pierde prietenii, dar şi nu pe Dumnezeu.

Învaţă-te să surâzi. Priveşte cu interes constructiv către lucruri şi cu prietenie către oameni.

Sunt oameni care au nevoie de prieteni pentru a-i urî şi a-i vinde.

Onestitatea este ozonul pe care trebuie sa-l respire orice prietenie pentru a trăi, pentru a urca şi înfrumuseţa altitudinea marilor încercări ale vieţii.

Nu suport aroganţa. Îmi plac oamenii normali, cu picioarele pe pământ, pe care nu îi deranjează să muncească din greu şi sunt drăguţi, grijulii şi buni cu familia şi prietenii lor.

Prieten e acela care îţi cunoaşte cântecul inimii tale şi poate să-l cânte atunci când ai uitat cuvintele.

SIBILLA POESIS

citate de pe net citapedia.ro

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la VREI SA FIM PRIETENI ?

  1. CELLA zice:


    😆 😆 😆

    Apreciază

  2. allibis zice:

    Duşo, şto je to? Haide da se… igramo?
    Ko da sluşam ja? Tvoji reci ili tvoja muzika?
    Pescăruş-jucăuş, cunoşti un aşa ignorant în univers în stare să ia de bună afirmaţia „nu am prea multe-aţi dărui” venită de la un sfinx?!
    Sibillinica mea floriciă de colţ, au nu carele cumva vrei să arunce publicul cu roşii şi uouă dupi mini, muza de-a-ndrăznit să cadă la datorie, ucisă de-atâta poesie, şi, redevenind călină, a adormit visând sburători? Nu îţi lăsasem oare aripa de-o mai aveam tălică, tocmai pentru a sbura, sus, tot mai sus? Pentru că doar tălică ai putea sbura atât de frumos, încât toate florile şi ciutele firii să se oprească din a lor curgere în univers pentru a-ţi asculta bătaia de aripe…
    Edelweiss, edelweis, ich bin dein freud, nicht dein freund…
    http://www.trilulilu.ro/Hydra/9ac4d532cd83c0

    Apreciază

  3. poate ar fi mai bine sa utilizam, mai des, cuvantul „cunostinta”.
    intre „cunostinta” si „prietenie” exista un barem. Baremul incercarii.
    Sa ramai langa si sa-l ajuti pe celalalt la nevoie.
    Sa fii constant in regulile pe care le faci si ele sa-ti fie aplicabile si tie.
    Si cel mai important, sa fii sincer.Nu doar de conjunctura.
    Draga Sibilla, cuvintele sunt modul in care comunicam, faptele, insa, ne definesc.
    O zi frumoasa iti doresc, plina de lumina in suflet. 🙂

    Apreciază

  4. Leo zice:

    Mă ierţi, ana lui manole (şi iar, ai să mă ierţi, dar nasul meu fin de Cyrano asta intuieşte în tălică, nicidecum un mare meşter mare, calfă şi zidar…), dar mie „cunoştinţă” mi se pare cel mai imposibil cuvânt! „îl cunosc pe cutare” e cea mai în vânt dintre vorbele-n vânt pe care le aruncăm zi de zi. cât timp nici măcar prietenii nu ni-i cunoaştem prea bine, probleme ridicându-ne şi cunoaşterea propriului sine, „cunoştinţele” ce ne inundă mediul sunt vai, simple efemeride despre care tot ceea ce ştim e că… nu ştim nimic…
    Dar cu prietenia, vezi tălică, aiasta-i o cestie ce presupune o mare forţă: aceea de a respinge blazarea pentru a dărui, iar şi iar, din această formă specială, poate chiar mai absolută (dacă ar cunoaşte absolutul termeni de comparaţie) formă de iubire. Prietenia nu-i o cestie pe care o aştepţi, nu-i o cestie pe care o ceri, nu-i o cestie pe care o retragi, e pur şi simplu acel ceva sublim, ce ţine numai de spirit, deloc de material, pe care-l OFERI. Deşi ştii că doar timpul cerne între vinuri bune şi oţeturi, între prieteni de suflet şi prieteni de conjunctură ori, dacă vrei, acea categorie largă, amorfă, căreia i s-ar potrivi mai bine noţiunea de „amici” (mici, pentru că doar prietenii sunt mari într-un suflet, unii chiar uriaşi…), deşi ştii prea bine asta, dacă ai vocaţia iubirii în tine, vei oferi din prima prietenia aşa cum numai se poate aceasta oferi: di granda! Prietenia nu o poţi oferi cu pipeta! Aşa cum Meşterul Manole nu te-a zidit pe tălică, Ană, doar „puţin” în mânăstire, ci pe de-a-ntregul, aşa şi sămânţa prieteniei o sădeşti pe de-antregul în cineva. Dacă solul e bun, ea va încolţi, va scoate timid capul din ţărână, pentru a izbucni în minunată floare de colţ ce, oricât ar fi de aspru aerul înălţimilor, ea va fi acolo, gata sa-ţi răsplătească efortul urcuşului. Da, uneori şi ele, florile de colţ mai mor. Viaţa nu iartă pe nimeni, prinţi ori cerşetori. Dar decât să fiu un cerşetor pe la porţi lumeşti, mai bine prinţ al florilor, frate al soarelui ce le-a mângâiat creştetul când erau mici şi soră a apei ce le-au pieptănat rădăcinile dându-le seva vieţii. Un prinţ în al cărui suflet vor dăinui, dacă nu florile, amintirea lor; pentru că, mai devreme sau mai târziu, cu amintirea ne alegem toţi, noi, muritorii. Este singura noastră formă de nemurire: aminitirea pe care o lăsăm sădită în sufletele altora. E dacă vrei, sâmburele de adevăr în ceea ce spune sibilla noastră afirmându-şi nemurirea. Da, dintre noi toţi, e cea mai nemuritoare! Şi asta doar pentru că a dăruit, mereu şi mereu, din prinosul de iubire ce-i ţine loc de celule. Pentru că la ea, floricica de colţ a unei lumi aspre, şi vorbele pot fi fapte. Fapte ce o definesc: ea e SIBILLA!

    Apreciază

  5. Draga mea Sibilla,
    Eu cred ca prietenia este o virtute destul de rara in aceste timpuri tulburi…
    Poate ca la un moment dat prieteni declarati avem multi, dar sinceri si adevarati, deseori ii numaram pe degetele unei singure maini…
    Prietenia, ca si dragostea trebuie dovedita prin fapte in fiecare zi, si nu in momente de euforie sufleteasca, ci in starile critice, care cer implicare hotarata concreta, nu doar declaratii fara fond, dar inflorite din belsug cu cuvinte goale si promisiuni fara acoperire.
    Sfinxule drag, iti doresc ce-mi doresc si mie la acest capitol, sa fii inconjurat de focurile vesnic vii ale prieteniei si dragostei si sa te incalzesti la vapaia lor ocrotitoare ! 🙂

    Apreciază

  6. sfinx667 zice:

    @CELLA, da floarea de colt e simbolul prieteniei si al sperantei 🙂
    durgarica 🙂
    @mesterulmanole, Lumina pe cerul senin al sufletului tau mare si frumos draga prietena 🙂
    pretuire 🙂
    @ duso, duso … hvala lepo 🙂
    nu te iert…nu te iert…pentru ca visul se poate transforma in realitate …mai scrie-mi prietene drag, mai scrie-mi 🙂
    🙂
    hvala duso moia 🙂
    Dobar dan sve 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  7. sfinx667 zice:

    @pescarusule…stii tu ce-mi doresc eu 🙂
    adica, acum stii 🙂
    sa vedem 🙂
    recunostina si pretuire Cora mea draga 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  8. sfinx667 zice:

    @Oana…frumoasa mea Oana, adica Oana lui Our, favoritul meu 🙂
    pai…DA!!!
    drugarica :))(

    Apreciază

  9. isabellelorelai zice:

    Păi cum altfel? 😀

    Apreciază

  10. Leo, ai intuit foarte bine. Nasul e bun. Asa e. Daca ai si fi inteles ce am vrut sa spun, atunci era si mai bine.
    In rest, numai bine iti doresc.

    Apreciază

  11. allibis zice:

    şi dac-am înţeles? 😉

    Apreciază

  12. 🙂 Mai copii ! 😉
    Hotarati-va, nu va mai harjoniti prin gradina Sfinxului sibillinic…

    Apreciază

  13. allibis zice:

    Pescăruş-jucăuş, uite ce lampă-ţi pun diseară-n geam să găseşti drumul…
    http://www.trilulilu.ro/giovanni78/13d75a4c67db43
    PS
    Vreţi să fim prieteni? 😉

    Apreciază

  14. frumoase adevaruri despre prietenie. cum sa nu iti doresti sa fii prieten cu un om sau macar in preajma lui sub o forma sau alta cand il descoperi ca fiind o fiinta sensibila si plina de har care iti insenineaza ziua doar rasfoindu-i gandurile asternute.
    o seara minunata iti doresc

    Apreciază

  15. g1b2i3 zice:

    Sibilla,gandesti ,simti si scrii frumos despre prietenie.Avem nevoie de prieteni adevarati .Nu stiu ce as mai putea adauga,dar iti arat o poza cu doi prieteni.

    Gabi.

    Apreciază

  16. allibis zice:

    asta-i bună rău: un motănel zburlit trimite o poză în care un puiuţ de păsărică apără un puiuţ de şoricel de dumnealui, motanul? să-nţeleg că a rămas flămând motănelul? 😆

    Apreciază

  17. ŞuKăRiT zice:

    Sigur că DA ! 😀

    Apreciază

  18. Elisa zice:

    Dupa ce ne-au dovedit ca sunt prietenii nostri,trebuie sa-i luam asa cum sunt si nu ,la prima curba,sa fim dezamagiti.Important este sa nu avem asteptari,sa nu credem ca ei vor lasa treburile lor si ne vor sari in ajutor,asa cum facem noi ,de exemplu.Sa nu il cernem pe el ,prietenul,prin sita exigentelor noastre,sa luam de la el,metaforic vorbind,ceea ce el ne poate da.Deci,sa nu avem asteptari,caci astfel nu vom avea nici dezamagiri .Altfel nu vom avea prieteni.
    Cu toate astea,ca stiu aceste lucruri,nu am facut asa cum zic.As fi vrut ca prietenii nostri sa realizeze ce importanti sunt pentru noi si sa-mi dovedeasca faptul ca si noi suntem importanti pentru ei.Dar n-au facut-o.:(

    Apreciază

  19. ionborgo zice:

    „Vrei sa fim prieteni?” Ce mai intrebare!Daca nu ti-as fi prieten as mai veni in vizita la tine?:)
    Niko,te incredintez ca ai multi prieteni,mai ales in virtual,mult mai discreti si putin vocali ,dar prieteni de nadejde.Nu crezi oare ca asta este in fond cel mai important rol al comunicarii pe blog?Prietenii stau cu tine si la bine si la greu,indiferentii atunci cand esti intr-o situatie mai dificila „parasesc corabia” cu sau fara scuzele de rigoare.Eiii?Cu drag,tata Borgo.:)

    Apreciază

  20. Sibilla draga mea, acum realizez ca furata de mesajul tau atat de generos si pacifist, am uitat sa-ti raspund la intrebare…;)
    Si profit de prilej sa-i raspunsd si poznasului allibiS 🙂
    Sigur ca vreau si imi doresc din tot sufletul, dragii mei ! Ma simt profund onorata si mai pescarus ca oricand 😉
    Dar nu suntem deja sau ati si uitat ? 🙂
    Lampa e buna, modelul imi place, in seara asta voi veghea asupra voastra, sa n-aveti grija !

    Apreciază

  21. allibis zice:

    Pescăruş-jucăuş, se spune că cel mai uşor ne obişnuim cu răul şi cel mai uşor uităm de lucrurile bune. Poate măritul Sfinx o fi vrut să-şi amintească de toate „lucrurile” bune prin acest apel de dimineaţă până-n seară? Încă o dată trebuie să apreciez înţelepciunea acelui bătrân pe care, dacă nu l-ar fi avut drept ales prieten, sibillinica noastră ar cam fi trebuit a plăti din greu să şi-l cumpere, şi să fiu şi eu convins că numărul prietenilor pe care-i are în lumea virtuală Duşo este incomparabil mai mare decât cei câţiva care au răspuns PREZET la apel.

    Apreciază

  22. sfinx667 zice:

    Scuze tuturor, pentru raspunsurile mele intarziate, dupa cum bine stiti deja, ajung tarzior acasa de la servici, apoi sunt mami si sigur ca urmeaza compul…in suflet va port mereu insa, ma trezesc tot mai des zambind cu gandul la voi… nu putini sunt cei care au remarcat…Niko, zambesti din nou, esti senina… 🙂
    Uite ca am reusit, toti impreuna, sa ne motivam a fii prieteni…voi reveni pe tema aceasta, caci, am uitat luati cu atat de multe altele, sa fim noi insine, cei care suntem oameni, zambete, prieteni, amici, tresariri, aripi… Nu scriu nimic intamplator, invat atat de multe de la voi toti, spun si eu ce am a zice, ” iau si notie , va asigur „, dorinta mea cea fierbinte e ca noi romanii sa ne redescoperim frumustea sufletului, sa fim cum numai noi stim a fii, cum altii au invatat de la noi…sa ne facem din nou timp pentru noi, pentru prieteni, pentru zbor si dor si iubire si atat de multe alte frumuseti… 🙂
    Numai faptul ca voi ma cititi pe mine si ma onoreaza, sunteti oameni minunati, ma inspirati si invitati a viata, a zbor, a zambet !
    Azi, aici, pe Sfinx, se pare ca Innaltarea a izvorat Lumina …. suntem impreuna, suntem deschisi, Dumnezeu e cu noi, zambeste, ne zambeste, pentru ca Dumnezeu e iubire si e in toate 🙂
    Va multumesc tuturor pentru ca sunteti, existati si mi-ati deschis inimile spre zambet si mie, va sunt recunoscatoare voua tuturor !
    pretuire si prietenie sincera dragii mei 🙂
    Se spune ca, viata, zborul fiecaruia din noi e o alegere..noi toti, cred ca sunteti in asentimentul meu, am ales sa zburam liber, sa fim prieteni, sa ne impletim ganduri , sa fim OAMENI ! Dumnezeu e onorat de aceasta alegere a noastra, de zamislirea zambetelor noastre, de sansa pe care ne-o oferim, de a fii prieteni, suflete luminoase … nu numi noi, sunt multi altii, sunt convinsa, fie si cu gandul si tot au fost aici cu noi 🙂 Iata, un MIRACOL !
    Sibilla

    Apreciază

  23. allibis zice:

    Da, Duşo, aşa-i, eşti un MIRACOL!
    Şi nu orice fel de miracol…
    http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/698a01d49e0e3a

    Apreciază

  24. sfinx667 zice:

    Duso, noi toti am zamislit impreuna miracolul 🙂
    Pe melodia asta insa, darul tau muzical, as dansa toata noaptea, cu Sanzaianul, pe carari de munte, ori tamo daleko, sau, de ce nu, undeva, candva, intr-o poveste, o poveste de demult … 🙂
    duso, duso…vazusi ca esti muza… iar imi dezlegi sufletul a zbor 🙂

    Apreciază

  25. sfinx667 zice:

    Duso…mi-am gasit floricica la Elisa, hvala lepo duso, va iubesc mult prieteni dragi 🙂 )()()(
    Sibilla

    Apreciază

  26. Pingback: Ne înălţăm? « Isabellelorelai’s Weblog

  27. sfinx667 zice:

    sestro,sestro 🙂
    🙂
    HVALA !!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.