Cultul Cerbului …

CULTUL CERBULUI …

In mitologia romina, cerbului, i se atribuie un rol extrem de important, el fiind faptura care detine sarcini mitice uimitoare . Inca din antichitate, Cultul Cerbului este prezent sub diferite forme si obtine un rol semnificativ, atat ca reprezentare cat si ca simbolistica. Radacinile Cultului Cerbului vin de la daco-romani, de mentionat originea locala carpatica, si apoi originea celtica, prin patrunderea componentelor celtice in etnogeneza daca. In iconografia celtica, exista divinitatea cu numele de Cernunnos, reprezentat fie cu cap de cerb, fie cu coarne de cerb si simboliza puritatea, dreptatea, calatoria eroilor in viata si al sufletelor mortilor in locurile linistite … celtii il percepeau ca fiind un mesager divin. La daci, cerbul poarta in coarne un brad, simbol carpatic al arborelui cosmic. La tracii sud-dunareni cerbul simbolizeaza soarele care se urca pe cer. Romulus Vulcanescu, in ” Mitologie romina ” ne spune ca : ” in literatura antica … se relateaza ca nimfa Taigeta a inchinat zeitei geto-scitice Ortoisa, in cetatea Istria de la gurile Dunarii, o cerboaica de aur, care era una din minunile lumii antice. In cautarea cerboaicei regele Teseu al Athenei a plecat cu vanatori iscusiti cu un mileniu i.e.n. … Din cauza herbului lui inalt si ramificat ca o coroana de arbore, cerbul a fost socotit ca poarta pe cap arborele vietii. ” Cerbul este prezent in legende, povesti, in multe din nepretuitele noastre colinde , iata un exemplu :

” Leru-i ler de Domn / cerbutul pastea, / in ramuri purta / un mic de bradut / cu steaua in crestet / Cerbul de pastea / bradutul crestea , / mare si falos, / intr-un brad frumos, / in brad ciripea, / pe ramuri sclipea, / stol de pasarele, / licurici de stele, / pe unde calca, / noaptea lumina / ceru-ntunecat, / cerbul imbradat. ”

Conform traditiei legendare, cerbului ii sunt temute numai coarnele, insa, cerbul este cel care se lupta si cu serpii veninosi , cerbul urmareste sarpele asteptand momentul cand acesta intra in gaura sa, apoi, cerbul urineaza in adapostul sarpelui, iar cand sarpele veninos iese la suprafata, este aproape otravit. Dupa ce-si mananca veninosul, cerbul intotdeauna se adapa cu apa rece de izvor si in cele din urma vomita din cauza veninului sarpelui. Tot Romulus Vulcanescu, arata ca : ” In iconografia mistica religioasa , cerbul este figurat ca ornament pe candelabre, … sculptat in piatra pe zidul bisericii domnesti din Campulung Muscel sau pe aghiazmatarul de la Golesti; pictat pe zidurile unor manastiri moldovene in scene referitoare la geneza animalelor si judecata de apoi . ”

Cervideul este urmarit fie de o zeita, fie de o vrajitoare sau de un demon, „evenimentul” semnificand, prin excelenta, originea, inceputurile unui proces in dialectica spiritului romanesc.

In cele mai vechi forme crestine imaginile redau doua cervide ce se adapa dintr-un vas (sau o fantana) de la care izvorasc cele patru rauri ale paradisului. Cervidele apar uneori asociate cu mielul mistic sau cu o cruce.

Gheorghe Seitan in ” Mitul Sarabha la geti ” :

Important de reţinut este faptul că, în limba sanscrită, cuvântul sarabha (cu accentul pe s) având ca echivalent în limba pali sarabha, desemnează un cervideu fabulos cu opt picioare în loc de patru.

Cuvântul cosoroabă, din limba română, arată că avem de-a face cu un mit autohton al unei populaţii sedentare, constructori de case. Este încă un argument că aici s-au format marile mituri indo-europene şi că Dacia a fost centru de civilizaţie al indo-europenilor.

Sibilla Poesis