Cultul Cerbului …

CULTUL CERBULUI …

In mitologia romina, cerbului, i se atribuie un rol extrem de important, el fiind faptura care detine sarcini mitice uimitoare . Inca din antichitate, Cultul Cerbului este prezent sub diferite forme si obtine un rol semnificativ, atat ca reprezentare cat si ca simbolistica. Radacinile Cultului Cerbului vin de la daco-romani, de mentionat originea locala carpatica, si apoi originea celtica, prin patrunderea componentelor celtice in etnogeneza daca. In iconografia celtica, exista divinitatea cu numele de Cernunnos, reprezentat fie cu cap de cerb, fie cu coarne de cerb si simboliza puritatea, dreptatea, calatoria eroilor in viata si al sufletelor mortilor in locurile linistite … celtii il percepeau ca fiind un mesager divin. La daci, cerbul poarta in coarne un brad, simbol carpatic al arborelui cosmic. La tracii sud-dunareni cerbul simbolizeaza soarele care se urca pe cer. Romulus Vulcanescu, in ” Mitologie romina ” ne spune ca : ” in literatura antica … se relateaza ca nimfa Taigeta a inchinat zeitei geto-scitice Ortoisa, in cetatea Istria de la gurile Dunarii, o cerboaica de aur, care era una din minunile lumii antice. In cautarea cerboaicei regele Teseu al Athenei a plecat cu vanatori iscusiti cu un mileniu i.e.n. … Din cauza herbului lui inalt si ramificat ca o coroana de arbore, cerbul a fost socotit ca poarta pe cap arborele vietii. ” Cerbul este prezent in legende, povesti, in multe din nepretuitele noastre colinde , iata un exemplu :

” Leru-i ler de Domn / cerbutul pastea, / in ramuri purta / un mic de bradut / cu steaua in crestet / Cerbul de pastea / bradutul crestea , / mare si falos, / intr-un brad frumos, / in brad ciripea, / pe ramuri sclipea, / stol de pasarele, / licurici de stele, / pe unde calca, / noaptea lumina / ceru-ntunecat, / cerbul imbradat. ”

Conform traditiei legendare, cerbului ii sunt temute numai coarnele, insa, cerbul este cel care se lupta si cu serpii veninosi , cerbul urmareste sarpele asteptand momentul cand acesta intra in gaura sa, apoi, cerbul urineaza in adapostul sarpelui, iar cand sarpele veninos iese la suprafata, este aproape otravit. Dupa ce-si mananca veninosul, cerbul intotdeauna se adapa cu apa rece de izvor si in cele din urma vomita din cauza veninului sarpelui. Tot Romulus Vulcanescu, arata ca : ” In iconografia mistica religioasa , cerbul este figurat ca ornament pe candelabre, … sculptat in piatra pe zidul bisericii domnesti din Campulung Muscel sau pe aghiazmatarul de la Golesti; pictat pe zidurile unor manastiri moldovene in scene referitoare la geneza animalelor si judecata de apoi . ”

Cervideul este urmarit fie de o zeita, fie de o vrajitoare sau de un demon, „evenimentul” semnificand, prin excelenta, originea, inceputurile unui proces in dialectica spiritului romanesc.

In cele mai vechi forme crestine imaginile redau doua cervide ce se adapa dintr-un vas (sau o fantana) de la care izvorasc cele patru rauri ale paradisului. Cervidele apar uneori asociate cu mielul mistic sau cu o cruce.

Gheorghe Seitan in ” Mitul Sarabha la geti ” :

Important de reţinut este faptul că, în limba sanscrită, cuvântul sarabha (cu accentul pe s) având ca echivalent în limba pali sarabha, desemnează un cervideu fabulos cu opt picioare în loc de patru.

Cuvântul cosoroabă, din limba română, arată că avem de-a face cu un mit autohton al unei populaţii sedentare, constructori de case. Este încă un argument că aici s-au format marile mituri indo-europene şi că Dacia a fost centru de civilizaţie al indo-europenilor.

Sibilla Poesis

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Cultul Cerbului …

  1. Victor zice:

    Draga Niko,

    Pana la urma este cerb sau este cavaler trac? 🙂

    PS. Tare metoda cebului de a scoate serpii din adapost. Asept cu interes sa vaz cine-s noii serpi. 😉

    Apreciază

  2. Scumpa Sibilla, frumos omagiu ai adus cerbului carpatin si lumii lui mirifice !
    Si ce frumos ne iei tu de mana pentru a ne introduce in misterele de istorie si legenda care invaluie leaganul de spiritualitate romaneasca…
    Multe lucruri inedite si interesante am aflat de la tine si am invatat despre CERB si a sa comoara de coarne purtata cu distinctie si maretie pe cap, intruchipand arborele vietii.
    Si eu ma minunez de strategia cerbului de anihilare si zdrobire a serpilor veninosi, pe care dupa ce-i mesteca, ii vomita cu scarba si se curateste iute cu apa de izvor.
    Credeam ca aceste fapturi sunt exclusiv ierbivore si sunt victime sigure in fata vicleniei vanatorilor iscusiti, dar constat ca ei detin arme redutabile si sunt strajeri de temut ai padurilor si muntilor nostri 🙂
    Draga noastra CIUTA fermecata cu ochii umezi si sufletul gingas, sa te bucuri de racoarea brazilor vesnic verzi si de limpezimea apelor de minute !

    Apreciază

  3. ŞuKăRiT zice:

    Se pare că şi istoricii străini au înţeles câte „începuturi” au plecat de pe aceste meleaguri. Descoperirile arheologice sunt atât de importante încât le-au ascuns bine şi au preferat să tacă. Doar o mică parte dintre istoricii şi arheologii lumii au acces şi se minunează. Dacă ar fi să vorbească despre ele, întreaga istorie antică ar trebui rescrisă. Ceea ce , în aceste vremuri, n-ar putea fi de acceptat.
    Sibilla, mulţumesc.

    Apreciază

  4. Pingback: Dupa Ljiubljana «

  5. Jamilla zice:

    Sibilla, sarutmana de calatorie. Vara asta nu ajung nicaiieri, dar tocmai am fost in viyita printre cerbi si locuri dmutl apuse, insa nu si in suflet. Multumesc! Jam

    Apreciază

  6. ionborgo zice:

    Cultul cerbului,cultul tapului,cultul taurului,cultul lupului,cultul leului(sfinxul) si cultul personalitatii.Vezi tu Sibilla,Niko cate cule(sic) avem noi in studiu.Acum fara gluma,despre cultul cerbului ,inafara mitologiei greco-romane,eu nu prea am cunostinte.Poate in traditia popoarelor nordice?Cu drag,tata Borgo.

    Apreciază

  7. Victor zice:

    Domnule Profesor, sa inteleg ca anticipati despre ce ne va scrie Sibilla in perioada imediat urmatoare ? :)) lol abia astept „cultul personalitatii” :)))

    Apreciază

  8. ionborgo zice:

    O,da !:) 🙂 🙂

    Apreciază

  9. sfinx667 zice:

    😉

    Apreciază

  10. sfinx667 zice:

    Buna seara tuturor….putintica rabdare si abordam, in stil ” turbo-tsunami ” si alte ” zbuciumate ” si involvurate ” miristi „…:))
    Va multumesc tuturor, din nou cer scuze pentru intarzierea raspunsului meu, si va multumesc pentru intelegere 🙂
    Maine Zoran are concurs de vioara, primul concurs, am emotii mari, voi fi plecata de dimineata si pana seara tarziu, insa, stiu ca un gand al vostru, va tine de mana o sibilla timida …. 🙂
    @ Victor, cavalerul trac esti tu 😉
    @pescarusule, multumesc mult, mult 🙂
    @SuKaRiT, ai dreptate, daca as scrie cate ceva, m-ar declara putin sarita de pe fixurile lor :)) Insa, oameni ca noi stim…suntem in adevar Leagan al Civilizatiei Europene ! Multumesc mult 🙂
    @Jamilla, multumesc frumoaso 🙂
    @tati borgo, hvala lepo tati 🙂
    recunostinta si pretuire tati borgo 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  11. Oana zice:

    Eu de cate ori aud de cerbi sau caprioare, ma gandesc numai la Labisi. Si iar ma apuca, viata nu e dreapta, aia e. Ma rog, ce are una cu alta? Nu are, e de la cafea 😀

    Apreciază

  12. Leo zice:

    @ Duşo
    cu Sfinxul alături, care să-i absoarbă orice emoţii, Zoran al tălică va zbura printre note;
    cu sămânţa de Sfinx adânc sădită-ntrânsul, care să-i dea forţă, Zoran al tălică va face să piară orice timiditate sibillină, fără a mai fi nevoie de toate ale noastre mâini împreunate care să o susţină pe a ta, mamă tremurândă privindu-şi puiul la ceas de mică, neînsemnată cumpănă a vieţii veşnic puse pe cântarul sorţii;
    şi, nu în ultimul rând, cu neamul de sfincşi ce-l veghează, de-acolo, daleko, daleko, va fi mai păzit de duhuri rele decât altarul Marii Preotese a lui Zamolxis.
    aşa că, mamă dragă, mamă dominată de emoţii, dă-i nopţii ce-i al nopţii: o nouă fărâmă din preaplinul poesis sibillin şi apoi o binemeritată pace cu zeul hypnos.
    Laku noc, Duşo…

    Apreciază

  13. sfinx667 zice:

    Oana frumoasa… 🙂
    Eu acu mi-am adus ibricul langa comp, si mai pierd cateva momente cu visarea, apoi, pe redute 🙂
    …..ma tot gandesc la ce zice horoscopul tau…. :))
    recunostinta draga prietena,
    Sibilla

    Apreciază

  14. sfinx667 zice:

    @Leo duso….noapte alba sibilina…eu si noaptea, la brat cu emotiile si poesia 🙂
    Multumesc mult duso, va canta ” Dunave, Dunave ” la Liceul de Arta, scoala unde si eu am absolvit 8 clase, dar pictura si sculptura in lut, apoi…am tot zburat… si inca zbor 🙂
    Parca am prins nitel curaj Leo, maine la 10, eu, Zoran si voi, prietenii mei 😉
    Si, vreau musai si musai o melodie, sa-mi daruie putina liniste si… un zambet…de la tine 🙂
    Laku noci duso, Leo…
    hvala lepo,
    Sibilla

    Apreciază

  15. Draga Nico, taria Sfinxului ce-o porti adanc in madularele sufletului sa iasa maine la iveala si sa zboare in arcusul manuit de micul si dragul tau Zoran si sa hipnotizeze comisia de examinare a tinerilor participanti, sa o vrajeasca cu acordurile delicate ale melodiei „Dunave, Dunave” si sa-i smulga note maxime ! 🙂
    La ora 10 maine dimineata voi inalta o rugaciune pentru reusita puiului tau de zambet, unic si nepretuit 🙂
    Daca mana nu-ti va tremura de emotie, paote vei reusi sa imortalizezi fotografic aceste momente, pe care le astept cu nerabdare 😉
    Sa aiba zbor lin Praslea cel Viteaz al tau pe taramul magic al muzicii si corul de ingeri sa va insoteasca neintrerupt pasii !

    Apreciază

  16. sfinx667 zice:

    @Duso Leo…hvala 🙂
    :):):)
    suflet bland… 🙂

    Apreciază

  17. sfinx667 zice:

    @Cora, multumusec mult suflet blajin…sa-l pomenesti si pe Marco, nepotelul meu…maine am doi concurenti, plus campionat de fotbal…eu pe tusa, alte emotii, glezna mea e inca in refacere, e prima data cand nu-s antrenor si voi fi cu ei acolo altfel…dar, le-am impodobit majoretele…wow…vor avea o mare surpriza baietii mei…joaca 4+1….maine e o zi …zambitoare, sper din tot sufletul, va povestesc la intoarcere 😉
    multumesc pescarus numai suflet… 🙂
    Sibilla

    Apreciază

  18. Asa sa fie, draga Nico, pentru amandoi puii de lei neinfricati, pumnii stransi si privirea increzatoare spre seninul cerului, caci nici arcusul jucaus al vioarei, nici mingea de fotbal, nu vor avea secrete pentru zmeii tai ! 🙂
    Simt deja vibratia succesului si a bucuriei nemarginite de dupa confruntari 😉
    Domnul sa fie cu voi, dragii mei !

    Apreciază

  19. sfinx667 zice:

    Multumesc mult ! Doamne ajuta !
    🙂 )(

    Apreciază

  20. Victor zice:

    Draga Sibilla,

    Ii doresc succes lui Zoran cel mic.

    PS. Admiratorii misteriosi ai blondelor buneeeee te saluta.
    PPS.Ochiul cavalerului trac vegheaza asupra celor ce par a dori sa intre in tagma zmeilor. Deocamdata atat.

    Apreciază

  21. sfinx667 zice:

    @Victor…cu care ocazie ai dat in sfarsit un semn de viata…!
    Suna amenintator acel ” deocamdata „…ma trec fiori….
    Multumesc din suflet Victor, am emotii mari..
    Ce zici tu acolo…Sfinxul si zuzi…NEVER!
    Eu raman constanta si statornica, fac alergie la zuzulache si la ….blondele alea…buneeeeeee…asa ca recunosc, sunt o roscata nebunaaaaaa …
    Hvala lepo duso 🙂
    O zi senina,
    Sibilla

    Apreciază

  22. Victor zice:

    Suna „fair”, adica corect. Sarba nu o inteleg asa ca „hvala lepo duso” si tie indiferent daca este vorba despre o injuratura sau un salut. 🙂

    Apreciază

  23. sfinx667 zice:

    Victor…
    hvala lepo duso, adica, multumesc frumos, suflet… 🙂
    cu „fair ” ma descurc, daca folosesti termeni…”tehnici ” in english…ma cam pierd, insa ma repliez rapid… deci, play duso, play…;)
    aaa…da….fair plat;)
    thanks,
    Sibilla

    Apreciază

  24. respect si consideratie ai si de la mine, Sibilla

    si multa admiratie

    Apreciază

  25. sfinx667 zice:

    @Ana, multumesc din suflet, pretuire si prietenie sincera 🙂
    un buchet de zambete,
    Sibilla

    Apreciază

  26. leo zice:

    rătăcitor pe cărări de sisific munte al transhumanţei spre propriu sine, eu baciul care-am fost şi voi mai fi la fel de egal cu sine în sine însuşi, trăiesc cu povara unui alt cult…
    „Pe-un picior de plaiu,
    Pe-o gură de raiu,
    Iată vin în cale,
    Se cobor la vale
    Trei turme de miei
    Cu trei ciobănei
    Unu-i Moldovean
    Unu-i Ungurean
    Şi unu-i Vrâncean.

    Iar cel Ungurean,
    Şi cu cel Vrâncean,
    Mări se vorbiră,
    Ei se sfătuiră
    Pe l’apus de soare
    Ca să mi-l omoare
    Pe cel Moldovan
    Că-i mai ortoman
    Ş’are oi mai multe,
    Mîndre şi cornute,
    Şi cai invăţaţi
    Şi cîni mai bărbaţi!…

    Dar cea Mioriţă
    Cu lîna plăviţă
    De trei zile’ncoace
    Gura nu-i mai tace,
    Iarba nu-i mai place.

    – Mioriţă laie,
    Laie, bucălaie,
    De trei zile’ncoace
    Gura nu-ţi mai tace!
    Ori iarba nu-ţi place,
    Ori eşti bolnăvioară,
    Draguţă Mioară?

    – Drăguţule bace!
    Dă-ţi oile’ncoace
    La negru zăvoi,
    Că-i iarba de noi
    Şi umbra de voi.
    Stăpîne, stăpîne,
    Iţi cheamă ş’un cîne
    Cel mai bărbătesc
    Şi cel mai frăţesc,

    Că l’apus de soare
    Vreau să mi te-omoare
    Baciul Ungurean
    Şi cu cel Vrâncean!
    – Oiţă bîrsană,
    De eşti năzdrăvană
    Şi de-a fi să mor
    In cîmp de mohor,
    Să spui lui Vrâncean
    Şi lui Ungurean
    Ca să mă îngroape
    Aice pe- aproape
    În strunga de oi,
    Să fiu tot cu voi;
    In dosul stînii,
    Să-mi aud cînii,
    Aste să le spui,

    Iar la cap să-mi pui
    Fluieraş de fag,
    Mult zice cu drag!
    Fluieraş de os,
    Mult zice duios!
    Fluieraş de soc,
    Mult zice cu foc!
    Vîntul cînd a bate
    Prin ele-a răzbate,
    Ş’oile s’or strînge
    Pe mine m’or plînge
    Cu lacrimi de sînge!
    Iar tu de omor
    Să nu le spui lor.
    Să le spui curat
    Că m’am însurat
    Cu-o mindră crăiasă,
    A lumei mireasă;
    Că la nunta mea
    A căzut o stea;
    Soarele şi luna
    Mi-au ţinut cununa;
    Brazi şi păltinaşi
    I-am avut nuntaşi;
    Preoţi, munţii mari,
    Paseri, lăutari,
    Păsărele mii,
    Şi stele făclii!

    Iar dacă-i zării,
    Dacă-i întîlnii
    Măicuţă bătrînă
    Cu brîul de lîna,
    Din ochi lăcrimînd,
    Pe culmi alergînd,
    Pe toţi întrebînd
    Şi la toţi zicînd:

    Cine-au cunoscut,
    Cine mi-au văzut
    Mîndru ciobănel
    Tras printr’un inel?
    Feţişoara lui,
    Spuma laptelui;
    Musteţioara lui,
    Spicul grîului;
    Perişorul lui,
    Peana corbului;
    Ochişorii lui,
    Mura cîmpului!…

    Tu Mioara mea,
    Să te’nduri de ea
    Şi-i spune curat
    Că m’am însurat
    Cu-o fată de crai,
    Pe-o gură de rai.

    Iar la cea măicuţă
    Să nu spui, drăguţă,
    Că la nunta mea
    A căzut o stea,
    C’am avut nuntaşi
    Brazi si păltinaşi,
    Preoţi, munţii mari,
    Paseri, lăutari,
    Păsărele mii,
    Şi stele făclii!…”
    şi trec, şi mă petrec, în fluier de os…

    Apreciază

  27. allibis zice:

    şi dacă tot m-am întrupat întru nefiinţă, la capătul unei nopţi în care am fost mult prea mult nefericit chip de lut pentru a mai învăţa să sbor cu îngerii, o vorbă întrebare doar să-mi mai pun eu, oglinda răsturnată imaginii ce o reflectez: să fie oare presăratul cu praf de nouri cu pricina doar un alt chip al aceluiaşi cameleon ce a acaparat, tare mi-e că nu întâmplător ori fără voie, o anumită grădiniţă? dar, ce-mi pasă mie, chip de lut…
    izvini…

    Apreciază

  28. Frumos se imbina, se invaluie cultul stravechi al cerbului cu si mai stravechea balada a „Mioritei” ! 🙂
    Am descoperit ca mugurii de suflet se inalta mai acerb in azur de orizonturi daca aud pe-aproape mugurii de fluier ai cantarilor de slava…
    Multe chipuri si plasmuiri imbraca un suflet hoinar, gonind neincetat spre abisuri de lumina 🙂
    „Izvini” pluteste mereu ca un refren… ca un tril avantat spre infinit…

    Apreciază

  29. sfinx667 zice:

    Va multumesc si…atat….atat pot acum, sunt tare obosita, mi-a obosit sufletul…voi reveni, alta si, totusi eu, eu si atat.
    Pretuire dragi prieteni,
    Sibilla

    Apreciază

  30. allibis zice:

    pe când zâmbeam a râde împreună cu tine, spre a înfrânge vălătuci de ceaţă a tristeţii, era pentru mine o forţă speranţa că-ţi transmit ceva din gândul meu bun…
    pe când îmi culeg cioburi de lut amestecate cu cristal de aripă frântă, teama că oboseala tot de la mine ţi se trage mă înspăimântă mai mult ca troiene de praf de nouri…
    izvini. şi atât.
    ps
    fără aripi…
    http://www.trilulilu.ro/petreradu1/f6c1ee0fb825a5

    Apreciază

  31. CRISTIAN zice:

    CERBUL

    Legenda Cerbului

    Dumnezeu, dupa ce a facut toate animalele si vietatile, a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sa-si duca traiul. A randuit ca pestii sa traiasca in ape, pasarile sa zboare prin aer; serpii si alte jivine – in pamant; ursii, lupii, cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata.

    Dintre toate animalele care traiesc in padure, cerbul, mai mandru si mai increzut in el, ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului, dar ii puse o singura conditie si anume:

    – E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!…

    Cerbul, mandru, fagadui ca da, el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. Dumnezeu, vazand asa, a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. Cerbul, plin de recunostinta, multumi lui Dumnezeu, si-i mai ceru ceva inainte de plecare, cam cu sfiala ce-i drept, dar ceru.

    – Doamne, ca sa fiu cunoscut de supusii mei, da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!…

    – Sa-ti vopsesc blana in rosu?…popuse Atotstiitorul, cerbului.

    – Nu, Doamne, as vrea ceva mai frumos.

    – Atunci sa te fac baltat alb cu negru.

    – Bunule Printe, sa-mi fie cu iertare, dar drept sa spun, nu prea mi-ar conveni.

    – Ai, ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat, vazand ca cerbul e nemultumit.

    – Doamne, eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap, asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor.

    – Bine, cerbule, fie precum ti-e voia. Fiindca tie nu ti-am dat coarne, cum am dat boilor si altor fapturi ale mele, iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi, frumoase si ramuroase, de stejar, care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. Si zicand asa, infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar.

    Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii, acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala.

    Si plecand cerbul la datoria lui, intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu, ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. Dumnezeu, care stia tot ce are sa se intample, urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor.

    Cum ajunse la marginea padurii, scoase cerbul un strigat puternic, ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui, noul voievod al brazilor. Caprioarele, caprele, viezurii, vulpile, incepura chiar sa se adune, pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan.

    Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere, pentru a-si face rost de ceva de ale gurii.

    Cerbul, se intelege, cauta sa impuna ascultare lupului, dar lupul, dispretuindu-l, ii arata niste colti, incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa, nu se stie ce se putea intampla. Atunci cerbul inspaimantat, revoltat si maniat de obraznicia lupului, o lua la goana la Dumnezeu, sa i se planga impotriva lupului.

    Cum il vazu, Atotputernicul ii zise:

    – Asa a fost vorba, ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?…

    Cerbul, rusinat, nu putu sa raspunda nimic. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia, numai ca sa-l convinga de neputinta lui. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:” socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la targ”. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale, care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic

    Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb, pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita, insa il lasa in pace zicandu-i:

    – Sa ramai falos precum esti si fricos, cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap, sa se usuce, ramanand numai lemnul lor, ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor…..

    Si in adevar, povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos, dar si amarnic de fricos; iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne.

    Apreciază

  32. sfinx667 zice:

    @duso, duso… sper sa ajunga mesajul la tine !!!
    @ CRISTIAN, multumesc frumos, o legenda frumoasa 🙂
    E si o pilda la care sa cumpanim, adevarat 🙂
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.