LIPSA SI ESECUL ATASAMENTULUI, DUC LA TULBURARI GRAVE DE COMPORTAMENT !

LIPSA SI ESECUL ATASAMENTULUI , DUC LA TULBURARI GRAVE DE COMPORTAMENT !

Atunci cand decidem a aduce un copil pe lume, cand daruim viata, ne asumam responsabilitati, avem o datorie si ne bucuram de puiul de zambet care ne lumineaza viata, ne bucuram de darul divin, de micul omulet …. asa este si ar trebui sa fie normal, firesc si mai ales uman. Ca se intampla si altfel, ca sunt si , din nefericire tot mai multe, situatiile in care nu se realizeaza ce inseamna responsabilitatile, datoria morala, ca se intampla atat de prea multe tristeti, si atasamentul de care micul omulet atat de dependent de noi nu are parte, la varste fragede, duce la a ne confrunta mai tarziu cu, consecintele. Consecintele, efectele lipsei, esecului atasamentului, duc in timp la devianta, si ce aceste consecinte, ne vom confrunta noi, parintii, comunitatea, societatea. Cele mai des reclamate cauze ale comportamentelor deviante, ale manifestarii tulburarilor grave de comportament sunt, in opinia specialistilor care au studiat tristul fenomen, urmatoarele :

– absenta parintilor ca modele in viata copilului ;

– neglijare pe plan emotional a copilului ;

– prezenta relatiilor de microgrup perturbatoare ;

Copiii care proin din relatii extraconjugale, cei abandonati imediat dupa nastere sau cand au mai mare nevoie de atasamentul parintelui, copiii a caror parinti au antecedente penale, copii nascuti de cupluri alcoolice, copii a caror parinti au deficite scolare si culturale, sunt numai cateva exemple care ne arata ” terenul ” unde se instaleaza prezenta sentimentelor de insecuritate si, implicit, carentele si rupturile in relationarea cu lumea, cu ceilalti. Atasamentul are un rol extrem de important, caci, diferitele tipuri de atasament vor constitui matrici durabile pentru tot restul vietii, la fel si prezenta sau absenta sentimentelor de securitate, care se rasfrang in relatiile cu lumea. Acei copii, care nu au cu cine se identifica sau, se indentifica, fara vointa lor cu modele dure, agresive cu obiectul parental frustrant, prezinta apoi reactii de opozitie, anxietate si autism si astfel se vor perturba relationarea afectiva cu lumea, se va accentua lipa de sensibilitate si empatie . Apare personalitatea dizarmonica si aceasta la randul ei devine sursa a deviantei. Din nefericire, acesti copii prezinta tulburari emotionale asociate cu anxietate patologica in crestere si opunere la frustrari datorita unui slab comportament social, iar unii din acestia incalca legea si devin infractori. Atasamentul, respinge expresiile total nepotrivite si cu efecte din cele mai nedorite, precum : ” mai bine nu te nasteam … ” , ” oricum esti un copil nedorit ” , ” din aceasta clipa considera ca nu mai am copil „:, etc, caci, atunci cand copilul greseste, cea mai buna cale de a ajunge la inima lui, de a-l face sa consimta ca a gresit, de a descoperii cauzele ce l-au determinat sa greseasca , de a-l corecta si educa, de a-l indruma in a nu mai repeta, de a-i oferi si alte modele de comportament, s.a.m.d., numai prin comunicare va da roade. Iata ca nu a blama copilul, a-l respinge, a-l acuza si atat, etichetare si catalogare, mai mult si promisiunea solemna ca-l renegam, nu aceste metode sau manifestari care nu ne fac cinste si nici nu ne ajuta in rezolvarea problemelor cu care ne confruntam la un moment dat, sunt potrivite, nu acestea. Un rol important il are ameliorarea sensibilitatii printr-o maternitate dorita si voluntara, aceasta devenind esentiala profilaxiei comportamentului deviant de mai tarziu. Cu alte cuvinte, nu aducem copii pe lume si atat, ci, dam dovada de maturitate, ne asumam o mare si extrem de importanta raspundere daca am decis sa daruim viata. O sarcina nedorita este o tristete, si este o tristete sfasietoare daca o ducem la finalitate si nu uitam sa-i amintim copilului ca este nedorit, este o crima, pentru ca-i va ucide sufletul. Multe sunt de zis, am punctat aici doar cateva aspecte, atat cat sa ne fie model de conduita, sa fie un semnal, caci copiii sunt zambetele divinitatii, sunt flori care pot fi ranite tat de usor, iar regretele noastre de mai tarziu devin atat de false in ochisorii lor, atat de lipsite de fundamente, de culoare, de toate… Ii parasim si ii cautam, sau mai trist, ne cauta ei pe noi dupa ani si ani, si, ne miram de ce nu ne ofera dragoste, sau respect, sau nu ne iarta … cum sa faca asta, daca nu i-am invatat , ei nu vor cunoaste cum, nu au avut model, deci, ce sa ne arate ? Ne limitam sa le aruncam niste bani de buzunar in plus, sa le oferim cateva mici daruri, poate multe si scumpe, le aruncam apoi ” ce ti-a lipsit, ti-am dat, ti-am facut, ai avut tot ce ti-ai dorit „, ei nu-si doresc tot, ne vor pe noi, prezenti, prezenti cu adevarat . Vor comunicare, vor sa fim acolo cand ” ne striga „, noi, alergam, scuze gasim, anii trec, si noi, etichetam … generatie denaturata, a cui produs este… este vrem sa recunoastem sau nu, produsul nostru, al tuturor ! De ce ne miram ca-si gasesc preocupari cu care nu suntem de acord, de ce adera ei la gasti de cartier, atatia ” de ce .. ” , poate ca pentru ca ei, prietenii, nu-i renega, sunt acolo tot timpul, noi … ei bine noi avem scuze ” servicul ” stressul, atat de multe altele, nici macar o ora nu gasim sa stam pur si simplu sa cumpanim, sa ne straduim sa gasim puntea aia de legatura, care ne va apropia de ei, macar un pas de facem spre sufletul lor, si ei vor ceda putin, o farama din incrancenare, si va fi o mica victorie, nu prea mult, nici prea putin, dar va simti ca esti acolo, caci de aici pornesc toate, prezenta atasamentului, vorba buna, o mangaiere, sa simta securitatea, sa aiba apartenenta, ca apartin cuiva, ca au pe cine se baza, ca au cu cine se sfatui …. altfel, merg acolo unde spera ca vor gasi… ce vor sa gaseasca …. ceea ce le lipseste … cum se vor comporta, exact dupa modelele cu care vor lua contact, s.a.m.d. Suntem noi, parintii, comunitatea, societatea, modele pentru ei, facem totul la timp, ne implicam suficient, ne putem privi in ochi copiii, tinerii cu seninatate, nu avem greseli, deloc, chiar deloc… ?

Sibilla Poesis

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la LIPSA SI ESECUL ATASAMENTULUI, DUC LA TULBURARI GRAVE DE COMPORTAMENT !

  1. Dragule Sfinx,

    Multumesc mult pentru profunzimea acestei teme abordate cu inspiratie, talent si curaj, atat de sensibile si vulnerabile, despre roul esential al afectiunii in crestrea si educarea mugurilor de suflet care asteapta sa se deschida victoriosi si stralucitori in lumina.
    Clipa de clipa, de cand Dumnezeu m-a binecuvantat cu nobila calitate de parinte, ma straduiesc sa fiu un model pentru fetita mea, aproape de sufletul si intelegerea ei, si zilnic ma analizez daca am fost la inaltime sau daca am gresit pe undeva, pentru a nu
    persevera cumva in nedorite impulsuri si porniri…
    Si eu ma gandesc staruitor de mult timp la copiii aceia necajiti si tristi si singuri, care au fost indirect abandonati de parintii lor, care isi vand munca mai bine in tari straine, atrasi de mirajul imbogatirii…
    Nu stiu si nu-i inteleg pe acesti parinti, care lasa tot ce au mai scump de izbeliste si pleaca hai-hui, exista multe de facut pentru a indrepta lucrurile si a ne fi mai bine, si aici, in tarisoara noastra, de ce le place unora sa fie sclavii altora, sacrificand cu inconstienta niste suflete nevinovate ?
    Sunt de acord cu toate gandurile exprimate de tine si te felicit pentru semnalul de alarma activat prin acest articol de exceptie, scris cu un inalt simt al responsabilitatii.
    Calde si sincere imbratisari, prietene drag ! 🙂

    Apreciază

  2. ŞuKăRiT zice:

    Ai dreptate în multe, Sibilla. Este drama zilelor noastre. Dar nu toţi cei neiubiţi devin rebuturi umane. Şi nu toţi copii iubiţi, reuşesc. Este atât de mult de vorbit… dar şi mai multe de făcut. Din nefericire, cei care ar trebui să intervină şi să aducă puţină linişte şi înţelegere şi o picătură de dragoste în viaţa acestor copii nefericiţi, fie că dorm, fie că puţin le pasă, leafa să le meargă!

    Apreciază

  3. sfinx667 zice:

    pescarusule drag,
    SuKaRiT
    am mentinat mai sus, eu am dorit sa atrag atentia, am punctat doar cateva aspecte, multe sunt de zis insa, voi mai reveni pe marginea subiectului si va multumesc pentru interes si desigur simt si ca voi sunteti acei oameni deosebiti si cu suflet mare care se implica, poate si in locul celor care au incremenit in visare…
    pescarusule, nu am pus in discutie inca, de ce pleaca parintii si se despart de copiii lor, voi reveni la subiect, am mai zis la Corina Cretu pe blog, din nefericire, multi parinti nu pot in Romania, cu leafa de mizerie, cum sa achite interventiile chirurgicale, tratamentele medicale costisitoare, sa le ofere o vioara performanta, etc, si uneori, din nefericire, nu au de ales, ….e foarte trist, trist si ca o lacrima, pentru ca iata familia a devenit … o lacrima….iar parlamentarilor le pleznesc costumele, atat de imbuibati si netrebnici sunt, le mai si ” defileaza ” pe sub nasul romanului necajit, pe unde apuca…
    SuKaRiT, ai dreptate, si voi scrie si despre copiii de bani gata, care savarsesc infractiuni, si despre copiii saraci si talentati care, reusesc in viata, caci, Dumnezeu le ofera o sansa, nu guvernul, nu institutiile statului, ci poate oameni cu suflet, care prefera anonimatul…
    nu toi clacheaza, adevarat, insa din ce in ce mai multi, prea multi;
    ai mare dreptate SuKaRiT, leafa le merge din plin, nepotismul functianeaza bine merci la angajare, mai ales in protectia copilului, esti nepoata lui nea cutare, ai asigurat postul caldut, ca daca partidul zice, executam ce naiba….. avem copii studenti in institutii, lor insa nu le ofera nimeni nici macar un amarat de post de ingrijitor, desi ar trebui sa aiba prioritate la angajare….
    de ce Doamne iarta-ma credeti ca sunt eu virusata periodic, sicanata si hartuita constant, vor sa-mi ies eu din fire, sa ma declare nebuna, paranoia, desi eu contiuni sa zic, sunt in stare sa se foloseasca de acesti copii, care saracutii de ei pentru o pereche de blugi sau cativa lei, caci bani de buzunar le trebuie, sa zica ce vor ei, sunt in stare de orice, nu se tem de Dumnezeu, obiectele cu care ei cumpara si manipuleaza acesti copii, de fapt li se cuvin, dar noi servim cu drag partidul, interesul nostru nu e copilul ci cum sa amutim nebuni ca Sibilla, …..intre timp, spre marea mea dezamagire, m-am blindat cu tot ce presupune unealta pt a strange dovezi, trebuie sa-i prind in fapt, orice amenintare sau incercare de a folosi un copil, o voi denunta, cu dovezi, sunt constransa….trist e ca in tot timpul asta eu vreau si pot sa fac lucruri cu aevarat frumoase, cu adevarat importante pentru copii, dar mi se tot repeta, ” ai grija ca nu esti de neinlocuit „, ” suntem cu ochii pe tine „, e un intreg calvar, circ, mascarada, tot ce vreti, numai corectitudine nu… si da, leafa le merge…au impresia ca sunt nemuritori si vor scapa de mania lui Dumnezeu !
    in sistem, functioneaza cu brio promovarea nonvalorii, oameni care nu stiu cu ce se mananca subiectul si predicatul sunt ridicati la rang de vedete locale….cica au relatii si folosesc onorat sefilor aceste relatii, sa-i fereasca Tatal din cer sa ma decid sa-mi dau demisia, daca eu patesc ceva, familia si prietenii mei au dosare cu dovezi, probe, pana atunci, eu inca mai respir si mai cred ca Dumnezeu ii va lumina, si vor renunta la a-si ridiga prostia la rang de onoare….habar nu au ce e aia onoare…
    SuKaRiT, cei care ar trebui sa intervina, traiesc pe spinarea acestor copii, se-mbuiba, pana cand da Dumnezeu cu ei de pamant, au si ei copii, la asta nu se gandesc vai de sufletele lor nefericite…
    Nu stiu cate blide sa mai linga numai pentru a-si pastra posturile de sefi, directorasi, etc….pretul pe care-l vor plati va fi insa unul pe masura, stii ce e chiar culmea, copiii astia sunt primii care ii iarta, ei intotdeauna iarta !
    Va multumesc mult prieteni dragi, daca dispar din blogosfera, ca-mi vine sa si rad, sa stiti ca EU NU RENUNT, ci, m-au ” ajutat ” dar, voi reveni mereu, pentru ca acum stiu cum!
    Dumnezeu sa fie cu noi toti !
    Sibilla

    Apreciază

  4. Sibilla, m-ai intristat… si Ciuta ta fugara si fragila m-a induiosat… Un vulcan clocotind de lava, asa cum esti tu, nu va putea fi niciodata infrant… Tu nu ai cum sa dispari, e doar o simpla parere, un gand rebel, tu existi in sufletele prietenilor tai, ale tuturor fiintelor in care ai investit cu distinctie infinita caldura si imensa disponibilitate.
    Scumpa prietena, alunga toate temerile rele, vei vedea si la mine pe blog o dezvoltare a viziunii unor artisti asupra „Eseurilor despre banalitatea raului…
    Caci Raul, sub toate fatetele sale a fost lasat sa coexiste in lume alaturi de viictoriile Binelui, intocmai cum buruienile sau ciupercile otravitoare se alatura celor mai gingase si neprihanite flori.
    Mult curaj si incredere, te rog insistent sa revii la zambetul tau poznas si la ratacirile prin miristi… poate cine stie, serpii cei veninosi se vor rusina si se vor cuibari in adancimile negre si reci din care au aparut.

    Apreciază

  5. sfinx667 zice:

    Multumesc mult pescarusule, sunt tare trista, si tare singura si ei atat de multi, nu mi-e teama de ei, dar prea sunt singura intrei ei, serpii…
    Azi, Resita a fost indoliata, multi tineri au fost condusi pe ultimul drum, prea multi…accidente de masina…suflete nevinovate, copii…oameni…
    sunt o Ciuta, pt ca iata, am nevoie deja de by pass, stressul, tutunul ma ucid, ei stiu asta si continua cu amenintarile si hartuirea si sicanele ..parca ar vrea sa grabeasca…sunt prea incomoda, vor sa tac, sa ma duc naibii…. nici macar miristile mele, poesia, pictura, care le umfla portofelele si le aduce renume, cica nu mai sunt de neinlocuit, pana acum eram aer, acum cica sunt …. nu pot sa reproduc nemerniciile lor…din ciudata si nebuna nu sunt scoasa, mi-e greu, nu ma plang, dar parca era mai usor putin, macar unul sa nu-si fi vandut sufletul….dar toti…
    da, la servici sunt Ciuta, si ei vanatorii, aia nemilosi…
    aici, va am pe voi, oameni deosebiti, oameni cu suflet…
    de ce trebuie sa fie atat de greu sa fi om, sa ramai om printre serpi….
    florile tale de colt mi-au adus o gura de aer, si un zambet, iti multumesc, am fost la tine in vizita pescarusule, pentru ca stiu ca gasesc liniste 🙂
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.