CIRESE AMARE …

CIRESE AMARE …

poveste

– M-ai strigat? …

– Eu … ? Tu, cine esti, ne cunoastem … ?

– Ciudat, mi se paruse ca … totusi … de ce m-ai strigat, am venit, daca vrei, plec…

– A, nu, poti sa ramai, de fapt, ar fi bine sa nu pleci inca … nu ma deranjeaza, dar, taci, gandesc, sezi, eu stau de vorba cu …

– Stiu, cu mine …

– Vorbesti prosti, ce stii tu, nimic nu stii… hai, sezi dar taci, te rog, sezi si … offff… taci!

– Fie, sed . Si … tac.

” De unde o fi aparut si asta … si tocmai acum, cand voiam sa plutesc, sa colind putin pe cararile amintirilor. La ce ma gandeam … a, la mine … m-am zapacit, nu-s obisnuita sa am pe cineva in preajma, atat de aproape, in fine, oricum nu-mi patrunde gandurile. Are o figura cunoscuta, hmmm… recunosc zambetul, si … e ceva, nu deslusesc ce, eh, sa ma intorc la ale mele. Ma simt infiorator de rece, aproape ca prea rece, rece si stearpa, goala, si ma enerveaza nuditatea asta nerusinata, ma sacaie in asa masura, ca, ei bine, m-as tranti de pamant, sa-i simt gustul, sa-mi umplu gura cu tarana, sa musc din seva ierbii si s-o uit rasfranta peste buzele-mi uscate, strivite de cuvinte, prea multe natange cuvinte … mi-e sete si, imi clantane sufletul zgribulit de ploicelele tomnatice tocmit, l-am pastrat, am zis ca pentru mine, doar pentru mine … Mda, e al meu acum, doar al meu, ei, si ce, ma simt mai bine, mai bogata … de ce-l simt gata sa plezneasca, zvacneste sa-mi rupa vesmantul netrebniciei trupului neimplinit, se vrea liber, departe … nici el nu stie ce vrea … Doamne, e asa de viu, tresare si se zvarcoleste intr-una, de parca nu i-ar mai ajunge un singur trup, sa vrea oare sa plece … cine stie, doare chinul asta si ma soarbe, ma taie, imi fulgera respiratia, e prea plin in mine, de parca ar incape in doua … in doua trupuri… uite ce tampeni rostesc, se vede treaba ca singuratatea nu ma mai place, e… a fost calda o vreme , si blanda, acum… acum n-o mai suport, a devenit rea si … rece … mi-e straina. Mi-e dor de mine, de mine copil, frumos mai era, frumos si atat de colorat totul, senin era, eram, vorba maicii mele ” numai un suflet ” si zambet, mult mai radeam, nici nu retin de ce tot radeam, dar stiu ca radeam mult, ca rasul meu aduna zambete, ca eram tare indragita si zgomotoasa, ca mi-era drag sa alerg cand ploua …. desculta alergam si toate-mi pareau mangaieri, si ploaia era calda si chemam pe toti ” haideti, sa alergam, hai … te iubesc ploaieeeeeeeeeeee… ” strigam la prietenii mei si radeam, si ei, ei ma urmau, asa, pur si simplu, doar pentru ca am zis eu, si ma mistuiam de dragoste cand ii vedeam tavalindu-se cu mine alaturi prin lanul de grau … Eram plini de noroi, uzi si veseli , sarutam macii si iar alergam, si iar ii strigam … frumosi copii am fost, copilaria mea, zambesc acum, dar, cand ii simteam ai mei, traiam sentimentul ca sufletul meu calatoreste prin fiecare din ei, si …. si, ma simteam libera, limpede si libera … mi-e dor sa-i mai aud, pe maica, pe deda ” Niko, zburdalnica mai esti, i-ai dus iar in lanuri, ati alergat, uite ce-i pe voi … ” si noi radeam, pana ce deda zicea scurt ” treceti inauntru langa soba cu voi, unul cate unul, si sa n-aud musca , gata, Niko, ia vezi, ciuti … ” apoi incepea sa zica… ” la popa la poarta, sta o mata moarta, cine rade si vorbeste o mananca…. ” si n-apuca saracu deda sa zica tot niciodata, pai cum sa apuce, ca incepeam eu pe un ras frate, ca-i vedeam pe ei seriosi foarte si atenti, cum naiba sa nu razi, aveau niste mutrite …. ” iar tu Niko, iar ai mancat-o, mai copii cu deda, unde-i nepoata asta a mea, nu-i liniste, na, acu radeti si voi, poftim de te intelege cu ei …. vezi, ai stricat jocul ” se prefacea suparat si ne impartea cirese, avea caciula plina de cirese mereu ” asta-i basca mea de cand o fost deda catana, de aia tin ciresele aici, sa asculte ce-i sopteste basca, luati, ca-s destule… ” … Iar ne puneam pe ras … Radeam … auzi la el ce-o fi vrut sa zica, sopteste basca povesti… cirese… Aveau un gust cam ciudat ciresele alea, nu mancam multe, doar cateva, si erau de-ajuns pentru toti, oricati eram, ce gst aveau oare…. tiiii, nu pot sa-mi amintesc gustul cireselor…. ce gust aveau… ”

– Amare, …. cirese amare erau !

– … hm … poftim, ai zis ceva ?

– Cine eu, a, nu, nimic … hai ca am plecat, mi se paruse ca m-ai chemat …

– Pleci … nu mai stai ?

-Trebuie, as mai sta dar … stii, eu nu pot sa tac, lasa, ma chemi tu, cand ai chef de vorba … voi veni, numai sa ma strigi si vin …

– Bine dute …

” … auzi … ah, ai plecat deja … nici nu am fost atenta de unde aparuse, de unde o fi stiind … chiar asa, amare, cirese amare erau … ” Rad, cirese amare, deda Marco si basca lui plina cu cirese amare … rad … Niko, tu erai… Ei, cum cine, eu, Niko …

NIKO

În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri.

Întunericul nu este decât un paradis cu luminile stinse în care oamenii-şi strigă pe nedrept izgonirea.

Ionut Caragea

O să-mi adun singurătatea din jur într-o lacrimă şi am s-o plâng peste lume.

Spune-mi, ce mai spui când nu mai e nimic de spus?

Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvânt a fost
amintire. Ionut Caragea

Aş fi putut. Nu vom ajunge niciodată să înţelegem semnificaţia acestor vorbe. Căci în toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi – brusc – mâna destinului ne schimbă universul.

Paulo Coelho

Revelaţia ne învaţă că Dumnezeu este dragoste. Existenţa îşi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Răscumpărarea şi naşterea noastră din nou s-a făcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărării trebuie să reveleze în cele din urmă şi în noi chipul lui Dumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a putea spune: omul este dragoste.

Constantin Galeriu

Nu asculta pe aceia care vor discuta în mod subtil despre bine şi despre rău. Nu te lăsa impresionat de frumuseţea şi de fineţea vorbelor lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în virtute

Anatole France

Sibilla Poesis

citate preluate de pe net

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la CIRESE AMARE …

  1. Ioan Usca zice:

    Dobro jutro!
    Acum şed… şi tac.

    Apreciază

  2. Draga Sfinxule, am venit din nou cu dor naprasnic si sete fierbinte, sa-mi le potolesc la izvorul tau cristalin, proaspat si mai ales nesecat de ganduri, vibratii si simtiri, care curge binecuvantat si ocrotit de chipul lui Dumnezeu si corul de ingeri 🙂
    Am citit aici la tine o selectie de lucruri minunate, profunde si adanc patrunzatoare… care transmit acea unda de soc de care aminteai in postarea trecuta…
    Ce frumos spunea Paul Coelho… ca ” există clipe magice care trec neobservate”, dar ca „brusc, mâna destinului ne schimbă universul”… Asa este, uneori mana destinului ne smulge din visarea si armonia pe care incercam sa le permanentizam in forul nostru interior, si tocmai din acest motiv nu trebuie sa lasam acele clipe magice sa se piarda in neant, ca baloanele de sapun…
    Dincolo de frumusetea si stralucirea cuvintelor si a invatamintelor transmise, trebuie sa stea virtutile si rodnicia faptelor bune.
    Ce pofta mi-au facut ciresele tale amare, si cat de pregnant mi-au amintit de anii dulci ai copilariei, in care mama robotea neobosita la prepararea unor delicioase dulceturi…
    Iti daruiesc si eu, drept recunostinta si pretuire, un cosulet plin de capsuni proaspete si aromate, mangaiate de o fulguire alba de frisca, pe care tocmai l-am cules din gradina gandurilor mele 🙂
    Calde imbratisari, scumpa fiinta care esti !

    Apreciază

  3. isabellelorelai zice:

    Eu mă căţăram în cireşul amar. Dacă te ştiam pe-atunci, îţi aduceam nişte cireşe amare. Şi unele albe. Din cireşul alb.

    Apreciază

  4. ŞuKăRiT zice:

    Amintiri! De departe, din copilărie… Şi vorbe înţelepte, de la oameni care-au fost…
    Sibilla, Sibilla, încotro mă întorci?!!
    Râdeai mult? Poate fiindcă erai o fetiţă fără griji, ca toate fetiţele. Şi feţiţele râd mult. Din orice. (O ştiu, am crescut lângă două surori!) E atât de uşor să le bucuri inimile! Mă întrebam (nu des, totuşi!) oare de ce? De ce e râsul lor atât de zglobiu şi molipsitor? N-am prea găsit răspuns (aşa e, dacă nu insişti pe problemă!) dar, din când în când, mi se părea că-l întrevăd.
    Poate pentru a compensa anii în care nu vor avea nici motiv, nici voinţa să o mai facă. După ce-şi aleg (nu, nu ursitul!) pe cineva, acolo, şi pleacă (cu el, sigur că da!) spre ceva ce speră a fi…ceea ce ar trebui să fie, dar…(urmează surpriza!!), de cele mai multe ori (de mult prea multe ori şi multora dintre ele) râsul acela liber şi plin de bucurie năvalnică, se transformă în surâs înţelegător, sau trist, sau melancolic. Ori în grimasă de durere, de teamă, de regret… Din ce în ce mai des, spre maturitatea a doua, chipul e încremenire, indiferenţă, deznădejde. Cu greu ai crede că au fost cândva fetiţele hohotind de…nici ele nu ştiau, de ce.
    La băieţi, dacă e să-i judec după mine, parcă e mai puţin râs. Mă-ntorc în timp şi nu-mi aduc aminte să fi râs des. Şi eu eram fără griji, îmi amintesc…îmi plăceau jocurile, nu scăpa un copac până nu mă primea în vârful lui ( vai de cireşii, merii şi prunii vecinilor!) nu rămânea o stâncă neescaladată, un cotlon necercetat…dar râsul, râsul meu, nu mi-l amintesc. Al celorlalţi, da.
    Nici acum nu râd prea des. Dar zâmbesc mai mereu. Mai ales, atunci când privesc spre cele două fete ale mele, Trandafirul încă înflorit (sigur că da!) şi Bobocul care-a răsărit prin ogradă. Când le ascult sporovăind de-ale lor, le aud hohotele sau chicotelile (uf, fetele astea!) îmi saltă inima de mulţumire. Lor, nu le-a dispărut bucuria.

    Apreciază

  5. sfinx667 zice:

    Dragii mei prieteni de suflet, promit solemn sa va rspund fiecaruia din voi cand revin de la servici, ma grabesc sa ajung la timp in ring, asta fiind locul meu de munca, o arena plina cu serpi, si eu hrana buna de sfartecat, poate de aceea mi-e atat de dor de copilarie si de atat de multe altele. Revin, pana atunci, o zi senina tuturor, liniste in suflet, si, un gand bun, nu mi-ar strica… ” tare-s mic si necajit „, incep sa simt gustul cuvintelor altfel, vreau, nu vreau..
    Respecte si pretuire tuturor, Dumnezeu sa fie cu noi toti !
    Sibilla

    Apreciază

  6. Elisa zice:

    Sa inteleg ca …dansezi?! 😉 🙂 Pai vezi cum serpuiesti printre ei…ca-i poti domesticii,ii hipnotizezi si gata. 😛 😛

    Apreciază

  7. Oana zice:

    Ar putea la fel de bine sa fie si viata amara. Aaaa, aia e deja. Scuze, mi-a scapat mie esentialul 😀

    Apreciază

  8. Marcel zice:

    🙂 cik orice fiara are antidot … da sorela draga mai arunk si tu cireshele si ia niste capshunii … pupicii multzi si vreau sa-ti spun ca … poate mi-am gasit binele capului si am avut o saptamana de vis }{ 🙂
    deci aprinde lumina si cauta capshunii 😛

    Pupici de la brate drace razna si iote ca miss calare pe calul verde 😀

    Apreciază

  9. sfinx667 zice:

    Vania, multumesc, ai inteles 🙂
    laku noci druje,
    Sibilla

    Apreciază

  10. sfinx667 zice:

    pescarusul argintiu, sigur ca accept darul prietenilor mei de suflet, tu ai asa un suflet bun si cuminte, exista Ceva, farama aia de frumusete si bunatate care ne tine sprijin, care nu ne lasa sa ne risipim, iti multumesc prietene drag 🙂
    recunostinta si calde imbratisari, un buchetel de zambete tie, om bun ,
    Sibilla

    Apreciază

  11. sfinx667 zice:

    isabellelorelai, ma bucur ca te-am cunoscut acum, pentru ca esti o boare de aer bland si proaspat, esti ” ciresele albe ” draga prietena 🙂
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

  12. sfinx667 zice:

    SuKaRiT, si eu am surori, trei, era veselie mare la noi mereu, casa cu patru fete, lupatoarele, toti se intreceau sa ne intre in gratii ” surorile dinamita „, pentru ca ne implicam in toate sa facem dreptate, sa schimbam lumea …. 🙂
    acum, trei suntem mame, ne bucuram ca si tine de ” florile ” noastre, ne sunam des, suntem imprastiate la mii de km distanta, si da, mi-e dor de copilaria mea, poate de unde nu se mai termina cu lanul tristetilor, de aia mi-e dor de lanul de grau cu maci rosii…
    ma bucur mult pentru tine, ca ai zambetele trandafirasilor tai, eu am , undeva pe un coltior de cer, o steluta, e fetita mea, si da am, aici, un pui de zambet, pe Zoran, caruia ii datorez puterea de a nu fi renuntat, lui si copiilor si tinerilor mei, si prietenilor mei de suflet, cartile, voi, florile, muntii, pe Doamne, Doamne..:)
    iti multumesc frumos prietene pentru toate gandurile atat de sincere si calde, multumesc;
    recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

  13. sfinx667 zice:

    Elisa, un singur lucru stiu, Cineva Acolo Sus ma iubeste, va avea grija de toate 🙂
    multumesc drago , recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

  14. sfinx667 zice:

    Oana, pentru mine viata e o lupta, in rest, nici unul din noi nu stim dinainte ce ne aduce ziua de maine, nici eu, nici tu, nimeni…
    demnitatea sa o pastrez si sufletul sa nu-l vand, in rest, praf de nouri sunt toate in calatoria noastra..
    multumesc,
    Sibilla

    Apreciază

  15. sfinx667 zice:

    Marce, brate, traiesti..:))
    ma bucur mult pentru tine mai clujeanule brav, mi-era dor sa te ” aud „, si ma bucur ca sunt in gandurile tale…:)
    caii verzi si caii albastrii, ai nostri sunt, doi razna pe miristi..:)
    multumesc mult fratioare, sfatul tau e bun, dar eu nu am timp sa caut capsuni, am treaba, si multa tristete in jur, prea multa…
    respecte,
    Sibilla

    Apreciază

  16. Elisa zice:

    Sibilla,eu am glumit sa te mai inveselesc,dar tu esti tare trista,draga mea… 😦

    Apreciază

  17. sfinx667 zice:

    Elisa, nu are legatura cu tine scumpa prietena de suflet…inResita e doliu, am fost cu cpoiii mei de la servici la cimitir, au murit prea multi tineri, in accidente de masina, toti cu varste intre 18 si 22 de ani….
    in rest ma lupt cu dicatura si cu cei care alta treaba nu au decat sa ma sacaie si sa ma urmareasca pe mine…asta nu e rau, panala urma poate fi si spre binele meu, sa fiu mai atenta, sa nu gresesc…
    am adus azi un ultim omagiu unei fete deosebite, care a fost Alexandra, 18 ani, a fost voluntara si prietena a copiilor institutionalizati, a fost mangaiere si suflet si zambet, a venit mereu cu daruri cu jucarii, cu atata daruire si dorinta de a ajuta…. a murit intr-un accident stupid, se pregatea de bac, mergea la olimpiada la Galati, un tir a lovit masina in care se afla ea si fratele ei, undeva in zona Pantelimon, daca nu ma insel, nu stiu detalii…parintii sunt distrusi, oameni minunati si deosebiti…. sunt trista, oi de cate ori dispar oamenii si puii de zambet sunt trista, dar, poate ca Dumnezeu ii vrea pe cei buni alaturi…
    Te rog fumos sa ma ierti, nu are legatura cu tine tristetea mea, imi cer scuze Elisa;
    calda imbratisare si prietenie sincera,
    Sibilla

    Apreciază

  18. corinacretu zice:

    Buna seara, Sibilla. Multumesc pentru comentariile tale de pe blogul meu. Iar aceasta postare e superba. Dar mi-ai facut o pofta cu ciresele astea.. Noapte buna!

    Apreciază

  19. g1b2i3 zice:

    Sibilla,ti-a spus cineva astazi ca te iubeste?Stiu cum e sa-ti fie dor de copilarie si de cirese amare.
    E minunata povestea ta si e asa de trista.Nu uita sa razi sau sa zambesti macar.
    http://www.hasanyonetoldyou.com/
    Noapte buna,Gabi.

    Apreciază

  20. sfinx667 zice:

    Multumesc frumos Corina Cretu, frumos si cald suflet aveti, sunteti minunata si un model pentru mine, sper ca simtiti asta 🙂
    Vise senina va doresc si eu, si mult, mult succes in toate, va pretuiesc in mod deosebit !
    respecte, Sibilla

    Apreciază

  21. sfinx667 zice:

    Multumesc mult Gabi, e un DAR deosebit, multumesc 🙂
    Si eu va iubesc mult, pentru ca existati !
    recunostinta si pretuire,
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.