INVATATURI SI INTELESURI FARA DE CARE AM FI MAI „SARACI”… „

1341.jpg

INVATATURI SI INTELESURI FARA DE CARE AM FI MAI ” SARACI ” …


Asa cum in indepartate vremuri, Marele Intelept Zamolxe ne-a povatuit si indrumat sa ne grijim ” de minte, trup si suflet „, la fel spune si Iisus care prin intermediul parabolelor s-a facut inteles tuturor, la fel si Sfanta Scriptura ne indeamna si tot la fel parintii si bunicii nostrii, batranii de la care am deslusit primele invataturi. Frumos si pe intelesul tuturor a spus Ilie Cleopa : ” cel mai bun profesor de religie este mama..” . Imi aduc aminte, eram mic copil si mama nepricepandu-se a ma face sa inteleg multe, iar eu nu puteam a intelege mai nimic, a facut un lucru minunat, m-a indrumat a cauta raspunsuri si intelesuri de la bunica, si bine a facut. Majika mea mi-a vorbit prin intermediul povestilor, mi-a raspuns cu rabdare si m-a povatuit in toate, avea un dar aparte si un limbaj care a descuiat mintile multor copii, dar si a celor care cautau sfat ori alinare la ea. Dupa multi ani, am privit cu alti ochi Pildele sau Proverbele lui Solomon si am cautat a recunoaste ca invataturile si intelesurile pornesc de la ” Strigarea Intelepciunii ” si, iata ce spune aceasta chemare ” … pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii, pentru capatarea invataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire, ca sa dea celor neancercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta, sa asculte insa si inteleptul si isi va mari stiinta, cel priceput si va capata iscusinta, pentru prinderea intelesului unei pilde sau al unui cuvant adanc, intelesul cuvintelor inteleptilor si al cuvintelor lor cu talc… frica Domnului este inceputul stiintei, dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura… asculta fiule, invatatura tatalui tau si nu lepada indrumarile mamei tale !… ” Iata, ca mai intai de toate, trebuie sa dobandim deprinderea de a asculta, apoi sa avem frica de Dumnezeu, dar nu in inteles nepotrivit, ci de a trai frumos, de a ne stradui prin purtari frumoase sa ne apropiem de Cuvantul lui Dumnezeu, sa fim chibzuiti si rabdatori cu noi insine si cu aproapele nostru, sa nu incalcam poruncile lui Dumnezeu, sa ne rugam nu numai la vreme de nevoie ci si ca sa multumim, atunci cand avem o bucurie. Rugaciunile sunt de fapt o ridicare a mintii noastre catre Dumnezeu, sunt o gandire sanatoasa si pozitiva si un balsam pentru suflet. Iisus Hristos a spus : ” cand va rugati nu spuneti multe „, Sfantul Ioan Scararul ne invata astfel : ” nu incercati sa spuneti multe, ca sa nu vi se imprastie cugetul in cautarea cuvintelor… ” Sfantul Grigore Sinaitul indeamna ; ” rugaciunea cea scurta sa-ti umple sufletul ” si, mai zice un Sfant Parinte : ” Rugaciunea mica de tot, cat o rasuflare, aprinde toata fiinta si, repetata, creste ca o roata heruvimica, Domnul dragostei nu poate sa nu auda „…

Am inteles invataturile, de la bunica, de la mama, citind si cercetand, caci nicaieri nu zice Sfanta Scriptura sa nu cercetam, dimpotriva, sa avem credinta si s-o dobandim cautand raspunsuri la toate framantarile noastre, caci, numai un suflet senin, linistit va vietui cu trupul in buna intelegere, un suflet beteag are parte si de un trup beteag. Nu vom putea nicand sa ne educam copiii atat timp cat nu cunoastem noi insine, si aceasta gasind raspunsuri la nesfarsitele lor intrebari, impreuna cu ei si nu in locul lor… iata de exemplu, daca nu ai priceperea de a explica unui copil sau tanar ca telenovelele, versurile manelelor, cele ale unor cantece ce instiga la violenta si pacat, jocurile agresive nu sunt nici care din ele pilde educative , mai are rost atunci sa facem pe lupii moralisti si sa le dam numai etichete acestor copii, fara sa ne implicam in formarea lor, si aceasta pentru ca nu am ascultat invataturile si nu am deprins intelesurile noi insine la timp… daca am fi facut-o acum nu aveam atat de multe de criticat si nu aruncam cu piatra, sa ne ” privim barna din ochi ” si mai apoi sa cautam la paiele din ochisorii lor, care sunt rodul neascultarii si nestiintei noastre… si uite asa ne trezim si ne mai si miram cat de saraci suntem.. Ne-am pierdut valorile, le-am ratacit undeva pe drum, in goana noastra dupa indestulare, ingenunchiati de griji si neputinte si, am uitat sau, nu ne prea pricepem a mai fi oameni, zic ca ar trebui sa luam aminte, sa ne lasam mangaiati de intelepciune, si vom gasi apoi si putere si timp si pricepere pentru educarea generatiilor pe care ne-am obisnuit sa-i blamam si cam atat, sa le oferim sansa de a cunoaste prin noi si cu noi invataturi si intelesuri, caci noi suntem modelele de la care ei deprind comportamente, ne place sa recunoastem sau nu. Sa-i invatam pe tineri ca Tatal Nostru si un simplu ” Doamne Ajuta! ” sau ” Doamne ai mila de preietenul meu… ” sau ” Iti multumesc Doamne.. ” spuse cu suflet si din suflet, fie si numai in gand au putere si har iar „bogatia” vine din faptul ca te-ai aplecat cu gandul la nevoile celui de langa tine, ca nu treci nepasator… Cat de minunati sunt copiii si tineri cand vin impreuna cu noi la Slujba de Inviere, canta impreuna cu noi… imi amintesc, eram cu un grup de copii in biserica si se rostea Crezul, un glas firav langa mine : ” doamna stau aproape de dumneavoastra ca nu stiu toate cuvintele, si ei erau multi, vre-o 30 de suflete inocente si eu tot atat de multe cat ei imi aminteam… si, ne-am trezit rostind cuvintele in cor cu ceilalti credinciosi, cu sufletul usurat… ne-am zambit reciproc ca si cand o bucurie si o victorie mare ne-a daruit… E necesar sa avem credinta, sa pretuim invataturile stramosilor si batranilor, sa redescoperim impreuna valorile spirituale sa ne imbogatim sufletele cu… zambetele de recunostinta peste ani, ale tinerilor fata de care ne-am aratat rabdatori si demni de dragostea lor… caci Dumnezeu este iubire, este dragoste, este daruire… intelepciune si bogatie vom avea atunci cand vom cauta raspunsuri impreuna cu cei nestiutori, pentru ca ei ne striga, ne cauta, ne intreaba… ii auzim oare cu adevarat..???

” Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare, Fericite sunt acelea > ” Maica Theresa

Parintele Arsenie Boca ne-a povatuit sa privim iubirea ca pe o porunca, si, a gasit inteles, pentru ca noi sa pricepem : ” iubirea ca orice porunca e silinta la inceput, pana te obisnuiesti, si apoi din fire, fara sila, iubesti pe Dumnezeu si pe oameni… de aceea ii porunca fiindca nu-i chiar usoara si atunci pana nu-i usoara staruie in ea, pana capeti deprindere… abia atunci sa stii ca esti locuit de Duhul lui Dumnezeu, esti locuit de Fiul, care se ascunde in poruncile Sale si esti locuit de Tatal, al Carui chip si asemanare esti „…. asta inseamna a ne stradui sa invatam a iubi pe cei de langa noi ca pe noi insine, a ne ierta pe noi si pe ceilalti, cand vom dobandii deprinderea de a ne ruga pentru cei care gresesc ” Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac „…totul de la iubire porneste. Bogatia , iata ca din iubire isi va dobandi statornicia si trainicia…. Doamne Ajuta !

SIBILLA POESIS

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la INVATATURI SI INTELESURI FARA DE CARE AM FI MAI „SARACI”… „

  1. La mine a fost bunica învăţătoare de Dumnezeu. Pe care o iubesc dincolo de moarte. Şi dacă stau să mă gândesc bine nici nu există moarte. Există doar uitare. Pentru unii da, pentru unii NU. Chipurile, în uitare unii îşi ascund durerea.

    Apreciază

  2. Stai că am uitat să spun ce era mai important. Bunica mea spunea tot timpul că noi ne tragem din daci curaţi. Nu pricepeam atunci mare lucru. Pe parcursul vieţii am înţeles. Oare de asta nu îmi plac romanii? (nu românii, romanii, cei de la Roma …)
    Bunica s-a născut la poale de munţi Carpaţi, la Cândeşti, lângă Voineşti. Printre meri căţăraţi pe dealuri verzi, cu iarbă cosită mirosind divin. Pe care iarbă cosită mirosind divin, printre meri înfloriţi să dea rod roşu şi mustos, mă rostogoleam până în vale, drept în Dâmboviţa curată, cristalină şi lină ca vorba bunicii mele, pe care o chemă Lina.
    Lina din neam curat de daci.
    Am păstrat fota ei de fată mare. Ţesută cu fir de aur şi argint. Mă uit la ea ca la sfintele moaşte.

    Apreciază

  3. sfinx667 zice:

    … daia Lina… cunosc o legenda cu daia Lina si merii cu care a hranit un geto-dac ostenit, si care, dupa ce a poftit merele Linei, a poftit si apa vie a dacilor si, a uitat sa mai plece… a ramas in livada de meri a Linei…
    da, fotele inflorate cu soare si lacrimi si roua si stejari si doine ale batranilor nostrii, ne canta, spre luare aminte… suntem aici dintotdeauna, sa uitam colbul, dar sa pastram vie imaginea daiei Lina din livada cu meri infloriti… e livada sufletului nostru, e apa noastra vie…. si, durerea noastra, si, speranta noastra…
    sa nu uiti isabellelorelai…
    respecte si recunostinta,
    Sibilla

    Apreciază

  4. Cum să uit? Nu uit şi dau mai departe. Tot bunica mi-a crescut copilul, până la 6 ani. Lin de Lina.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s