RAMAS BUN MAJKA DARINKA…..

RAMAS BUN MAJKA DARINKA…..

” Toti oamenii pe lumea asta trebuie sa moara neaparat. Pentru un lucru care trebuie sa se intample neaparat nu are loc parere de rau aici ( pe pamant ).

Mahabharata

Moartea, aduce cu sine despartirea de fiinta draga… a murit bunica mea, majika Darinka, azi noapte, in timp ce eu ascultam ” Ruga pentru parinti „… Stiam ca se va intampla curand, durerea insa e neiertatoare, despartirile sunt greu de suportat, sunt triste si atat de negraitoare… a plecat mangaierea sufletului meu zapacit de multe, a plecat sa se hodineasca, ea, ” femeia lui Dumnezeu „, cea careia ii datorez a ma fii nascut, cea care mi-a oferit primele lecti de religie, care m-a hranit cu cuvantul lui Dumnezeu, apoi cu pilde, cu povete, cea care mi-a sters lacrimile si m-a invatat sa traiesc frumos, cea care a fost pentru generatii de copii din satul in care a trait Lescovita, muma… asa o strigau toti, muma Darinka… In fiecare vara, in curtea ei ramaneam pana la inceperea toamnei 9 nepoti si ea, de toti se ingrijea, niciodata nu a zis ” mi-e greu „, niciodata nu s-a plans nimanui… a fost iubita si respectata, o sarboaica de isprava, venita din satul ei natal Radimna si casatorita in Lescovita cu deda Marco, si acolo in sat a ramas pana la capat.. acum pleaca… A crescut patru fete si un baiat, pe toti i-a iubit la fel, nu a fost niciodata mai darnica cu unul , mai putin generoasa cu altul… picioarele ei erau neobosite, la toti si-a facut timp sa mearga, cu de toate in traista, la fata din Liubcova, la cea din Timisoara, in Resita la noi, cealalta se bucura de prezenta ei acolo , in Lescovita…. un singur regret a avut… o tristete mare… si totusi, la aproape 80 de ani, femeia aceasta curajoasa, s-a incumetat singura si a mers cu avionul in SUA, in Holywood, dupa 20 de ani de cautari, si-a regasit unicul fiu, conectat la aparate, in spitalul acela… a avut parte de privirea si imbratisarea lui un minut, dar, pentru ea a valorat atat de mult… Majika Darinka a fost pana la capat o supravietuitoare, o luptatoare si un model pentru noi toti cei care ne-am bucurat de ochii ei verzi si blajini, de mainile ei mereu calde, de colacii ei, de … multe… Si-a iubit mult stranepotii, Dumnezeu a ingaduit si ne-a daruit-o atat cat s-o cunoasca si ei… nu pot sa nu-mi aduc aminte, acum 7 ani, cand l-am nascut eu pe Zoran, si-a vandut singura ei capra… ca sa trimita 50 de marci, ca dar pt stranepotul ei… si a facut asta pentru ca o singura mare slabiciune a avut muma mea draga in viata ei … una singura si… slabiciunea ei am fost eu, nepoata ei iubita, toti o mustrau… ” nepoata ta preferata „… dar ea, a continuat sa zambeasca, sa ma iubeasca si, numai noi doua vom stii mereu de ce… Imi va fii tare dor de ea, si firesc nu o voi uita, ramane icoana la care am sa ma inchin in toate rugaciunile mele, doar ea ma invatat cum sa ma rog … majika mea draga, ramas bun, mergi in pace si te hodineste, e timpul… as fii dorit sa te mai am langa mine, dar ai dreptul a te odihni, si, stiu ca acolo unde mergi esti ingerul meu pazitor, ai spus simplu ” eu vreau sa merg in ceruri, sa-l vad pe Tatal meu… „…. am plans cand te-am auzit… ” eu ce ma fac fara tine.. ” si tot cum numai tu ai stiut a ma impaca ai raspuns ” nu-ti fie teama, vine muma la tine in vis, si te voi sfatui, nu te parasesc.. „… Dumnezeu sa-ti primeasca in pace a liniste sufleteasca chipul tau blnad majika mea… ramas bun…

Octavian Paler ne-a invatat astfel : ” A muri inseamna a te muta intr-o stea… „… acolo intre stele stiu ca vei avea grija de Dariana, fetita mea, voi stelele mele, veti fii seninul tristetilor mele, si boare sufletului meu… ” Mort e acela de care nimeni nu-si mai aminteste ” ( Saadi )… de tine majika mea toti si-au amintit, dovada multimea de tineri care au venit de pretutindeni ca sa-si ia ramas bun de la tine… ne vom aminti de pildele si zambetul tau … mergi in pace, acolo, in ceruri inger de vis……

SIBILLA POESIS