9 MARTIE – ZIUA MAMICILOR DE INGERI…

9 MARTIE – ZIUA MAMICILOR DE INGERI…

http://media.photobucket.com

Cu greu, am decis in cele din urma sa scriu… greu pentru ca .. pentru ca mamicile de ingeri, nu doresc mila si nici sa pozeze in victime, nu cersesc atentie, vrem altceva, cu totul altceva… Da, in 9 Martie, din initiativa si prin directa implicare a Biancai Brad, cu sprijinul Organizatiei E.M.M.A, , la ora 17, pe stadionul ” Iolanda Balas a avut loc prima intalnire a mamicilor de ingeri cu Oranizatia E.M.M.A., pentru a se comemora si cinstii memoria tuturor copilasilor, intr-un mod frumos… ingerii sunt copiii lui Dumnezeu, sunt seninul cerului, sunt stelutele cele mai minunate si mai luminoase care impodobesc mantia cerului, care ne mangaie obrajii si crestetele cand visul ne fura si ne duce pe alte taramuri.. Dorintele mamelor de ingeri nu sunt multe, daca s-ar dori si nu ar exista atata nepasare si neimplicare, atata dezinteres… Sa fie tratate omeneste in momentele de durere, sa li se permita sa-si vada pruncul fara viata, sa-l atinga, sa-l simta, sa li se vorbeasca, sa fie mangaiate, atunci, in acel moment, … nu pareri de rau exprimate poate prea tarziu si in cele mai nepotrivite momente , sa li se permita sa-si ingroape crestineste pruncii…. nu voi putea sa inteleg niciodata, este peste puterea mea de intelegere, de ce pruncii nascuti morti, sau care se nasc natural dar, supravietuiesc doar cateva zile sau saptamani, nu au dreptul la o slujba, de ce preotii nu fac nimic, dupa care ” legi ” si in numele cui au luat decizia de a priva parintii cei mai tristi, caci, mai trist decat sa supavietuiesti propriului tau copil nu cred sa existe, de -asi plange copilasul, de a i se rostii la capatai Tatal Nostru si cuvinte simple de ramas bun… mai grav, in spital mamicile de ingeri sunt tratate intr-un hal, pe care, mi-e sila si scarba sa-l descriu…
Din nefericire, vorbesc in cunostinta de cauza, fara patima, fara ranchiuna, fara dorinte natangi de razbunare pe ceva sau pe cineva, caci, nimeni si nimic nu-ti mai poate aduce copilul inapoi… vorbesc cu o tristete care, nu poate sa spuna mai nimic din nesfarsitele taceri sfasietoare, dureroase cu dezamagire ca in mileniul III suntem tratate, cum nici macar nu va puteti inchipui… nu vreti sa cunoasteti, si nu trebuie sa ramaneti decat cu ideea… ca nu e bine, ca nu e in regula, ca suntem suflete, si, suntem suflete ingenunchiate, si care, am reusit sa supravietuim, sa ne ridicamsufletele ingenunchiate, sa ne indreptam spatele, nu am avut de ales, si, sa mergem inainte… meritam respect, pentru ca ne plangem durerile in tacere, pentru ca nu cersim mila, pentru ca ne purtam tristetea cu demnitate si.. pentru ca nu dorim decat ca alte mame care, din pacate vor mai trece prin ceea ce am trecut noi deja, sa nu mai suporte umilintele de nici un fel, din partea nimanui!!!! Nu vreau, refuz, si am sa lupt dupa putinta mea pentru aceasta cauza, sa mai aud vre-o data ca nu ai voie sa-ti iei pruncul din spital, mai mult, nu numai ca nu ai voie sa-l ingopi crestineste, ci, nici macar in spital nu vine un preot sa citeasca doua cuvinte… in numele carui Dumnezeu fac nelegiuirea asta, nu voi afla nciodata un raspuns coerent… Eu stiu ca Dumnezeu inseamna iubire, nu ceea ce fac acesti preoti si acesti medici.. tratamentul asta… nu cunosc vre-o perioada din istoria omenirii in care o mama indurerata sa fie tratata drept alienata mintal, sa se considere ca nu are suflet, sa fie tratata drept obiect, repede externarea fara prea multe explicatii..si, gata.. nu voi uita, nu vreau sa uit, sa nasti natural, sa-ti traisca copilul 9 zile, iar pe biletul de externare sa fie scris cu mandrie si cu tantosa parafa de medic ” avort spontan „… da..asta se intampla in Romania in acest secol… Iata motive pentru care nu mai pot si nu mai vreau sa tac, nici o femeie nu merita sa treaca prin asa ceva, indiferent cine e, cum s-ar fii comportat pana atunci.. numai faptul ca a avut puterea si dorinta de a lua decizia sa aduca pruncul pe lume si, si-a castigat statutul de mama… cand dai viata esti tratat ca o carpa..nu se poate, veti zice…ba chiar asa se intampla… ti se comunica sec ca pruncul ti-a murit si atat, ce se intampla cu el dupa… nimeni nu stie, nimeni… e inuman, incorect, strigator la cer este.. si biserica tace, nu se implica, nimic..
Deja e prea mult, am scris mai mult decat mi-am propus, poate ca si din cauza ca am tacut atat de mult timp. Au trecut 8 ani… si e la fel de trist golul ca atunci, acum il am pe Zoran.. uneori, ne rugam la Ingeras impreuna, el e mai intelept decat o mie de medici si preoti la un loc.. : ” mami, hai sa ne rugam, Dariana asteapta sa vorbim cu ea, sa-i spunem ce sa-i zica la doamne, doamne…”… el spune tuturor, ” eu am o surioara, e ingeras, ea vine noaptea la mine si la mami, eu stiu, era prea mica surioara mea, uite vezi, e pe cer steluta..”, el spune si inca imi cuprinde mana cu manuta lui si atata putere si caldura imi ofera, si simt ca asta place lui Dumnezeu, caci, in gestul asta mic si nesemnificativ, e atat de multa iubire, si, Dumnezeu e iubire…
Eu zic asa, Dumnezeu iubeste mamicile de ingerasi, pentru ca i-am daruit ingeri, si el e de acord ca noi sa vorbim, sa ne facem auzite, sa deschidem lacatele urechilor si ochilor si inimilor, sa ne fiti alaturi, atunci, in acele momente, sa nu ne mai fie smulsi pruncii de la san, sa avem psihologi si psihoterapeuti si consilieri familiali si preoti, in spital si in perioada imediat urmatoare langa noi… atat… nu mila, nu compasiune fara rost, cand nu mai are sens…
” Singurele lacrimi a caror amaraciune e deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le strange nimeni ” F. de Lamennais
” Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid, mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise. ” Al. Dumas
………………………………………………………………………………………………………..
… poate ca de acum, cand veti admira cerul instelat, veti zambi altfel, ganditi ca cerul de vara instelat si atat de minunat e mai frumos si mai luminos si mai zambitor, pentru ca, ingerasii surad, sunt pui de zambete…
… si, mangaiati-ne tristetea cu, intelepciune.. pentru ca noi nu vrem mila…
‘ … inger, ingerasul meu,

roaga-te la Dumnezeu,
pentru sufletelul meu,
eu, sunt mic,
Tu, fa-ma mare,
eu, sunt slab,
Tu, fa-ma tare,
si-n tot locul ma-nsoteste,
si de rele ma fereste,
in numele Tatalui,
si-al Fiului,
si-al Sfantului Duh,
Amin.
………………………………………………………..
………………………………………………………..
………………………………………………………..
***
SIBILLA POESIS
mamica Darianei+

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la 9 MARTIE – ZIUA MAMICILOR DE INGERI…

  1. isabellelorelai zice:

    Când nu pot să spun nimic …
    Îi las pe alţii să o facă

    Apreciază

  2. isabellelorelai zice:

    Şi aşa …

    Apreciază

  3. isabellelorelai zice:

    Şi aşa …

    Apreciază

  4. isabellelorelai zice:

    Apreciază

  5. sfinx667 zice:

    multumesc frumos..pentru..TOT!
    SIBILLA

    Apreciază

  6. totolici zice:

    Şi eu am un frate îngeraş. Şi că tot ai adus vorba de cum sunt tratate mamicile de îngeri în spitale vreau să spun că mama nu a mai călcat în spital de la nefericitul accident pentru că mai ales în ’87 când a păţit-o ea era un personal medical de toată jena anume o asistentă care venea cu o indiferenţă ordinară să-ţi spună „ne pare rău” după care pleca cu o colega râzând de ale lor.

    Apreciază

  7. sfinx667 zice:

    tristetea e ca aceiasi competenti ne ” mangaie si acum ” si ca femei supravietuitoare precum mama ta, trebuie sa ocoleasca noroiul improscat de cei care depun juramantul lui Hypocrate, intr-un lacas care se vrea alb… nimic din puritatea ghioceilor nu e prin locurile alea, pentru ca tocmai ei, acel personal, zicese medical, il pangaresc, si, o fac din nestiinta… doar cerul lumineaza noptile in care ne inaltam tristetile…
    o-mbratisare si un buchet de zambete mamei tale, pt ca a gasit puterea de a merge mai departe 🙂
    iti multumesc pentru solidaritate si pentru vizita 🙂
    o primavara bogata in impliniri iti doresc, fii binecuvantat..
    respecte,
    SIBILLA

    Apreciază

  8. Mile Carpenisan zice:

    Multumesc! Iti multumesc pentru ca unor asemenea oameni ca tine nu poti decat sa le multumesti pentru ca exista si orice comentariu cred ca ar parea de prisos la un text atat de trist ca al tau si totodata atat de puternic.

    Apreciază

  9. sfinx667 zice:

    mereu ascult cu sufletul mai intai de toate, ” Tamo si ti, gde sunce… ” cum numai Jasar Ahmedovski stie sa-l inalte catre cer…
    eu iti multumesc tie MILE CARPENISAN, pentru ca, printre atate altele, si de la Oameni deosebiti si curajosi ca tine, am luat exemplu si putere, sa merg mai departe, sa zic , sa am atitudine…
    Dumnezeu sa te binecuvanteze sarb de isprava!
    o primavara bogata in realizari si putere sa mergi mereu mai departe, sanatate si mult, mult noroc 🙂
    Niko kao ti Mile Carpenisan !
    zdravo, cu respect si pretuire,
    SIBILLA

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s