MARTISOR SI LACRIMI…

1 Martie, un martie cu lacrimi… cu lacrimi de zambete, cu lacrimi de aduceri aminte, cu mirosul copilariei, zambesc lacrimilor stralucind a soarele bland si a fir impletit in rubin si inocenta, clipocesc franturi de vise furate din amintirile copilariei si furisate de sufletu-mi inca copil, in peisajul unui martie de azi, atat de altfel, si totusi cu atata dor de martie de altadata. Ma pomenesc ca ma sageteaza impulsul de a darui zambetele lacrimilor martisoarelor copilariei, copilului care sunt azi.. si, o fac cu curaj , gandesc a miez de primavara cu buchete de zambete si ma daruiesc impulsului, plec cu pasi timizi si totusi hotarati, cu baietelul meu…am decis, cumparam si daruim impreuna martisoare. Alergam bucurosi, ne tinem de mana, sunt emotionata, el, serios, alege : pt buna, ..in clasa am 9 fete mami, mai trebuie si pentru doamna de vioara… mami, dar esti atenta…, uite la ea, eu vorbesc si ea rade… ne invartim pe la toate tarabele mangaiate de culori vii , de surasul unor forme ciudate sau simple dar deosebite … mami, de ce plangi, ru razi dar uite ce lacrimi..mami plangi…??? Doamne, chiar plang… ma simt mai copil decat copilul meu, zambesc si lacrimile curg… ii raspund, mangaindu-i manutele nerabdatoare sa ma aline si, sa aleaga martisoare : ” lacrimile mele sunt un izvor, stii ele sunt ca un izvor de bucurie si zambet… e primvara si lacrimile trebuie sa aduca zambetul, iubirea, pt ca te iubesc, curg pt ca am emotii, mi-am amintit de martisoarele pe care le-am primit eu cand eram mica, asa ca tine…” , ma pierd in explicatii, nu-mi gasesc cuvintele… Zoran, puiul de zambet, intelept imi cuprinde palmele in care strangeam , parca cu teama sa nu-mi fie luata, o floare de colt marginita de fir alb si rosu, il simt cald, cald si ocrotitor il simt : ” prostuta mea mica, tu plangi de bucurie mami, ai uitat… las ca te ajut eu sa alegi mami…”
Am cumparat martisoare si flori si mult snur, am daruit si am zambit, impreuna cu baietelul meu si am primit zambete si mangaiere sufletului ce uitase… uitase sa se bucure, uitase de copilul ce setos s-ar fii tot adapat la izvorul zambetelor lacrimilor martisoarelor … m-am simtit copilul copilului meu si zambetul lui mi-a oferit acea lacrima, lacrima ca izvor de fericire, izvor de iubire, de aduceri aminte….. m-am regasit, copilul emotionat si nestiutor, am zambit gandului ca sunt binecuvantata : ” multumesc Zoran..” . Mi-am promis, sa nu mai ratez nici un martie, sa ma bucur de fiecare lacrima, de fiecare zambet, sa ma las mangaiata de primavara. Atat de des, prea des, uitam ca suntem oameni, uitam a fii copii, ne ascundem si ne scuzam dupa pretexte ” sunt ocupat, nu am timp de pierdut cu prostii..”… ne privam de blandeti si ratam izvorul zambetelor si iubirilor, surad, am promis, si ma tin de promisiune…
La servici, ma intampina inca de la poarta un zambet deosebit, e Alin, are 20 de ani, vine spre mine ” pt tine Niko..”, apoi Berti ” martisorul pt doamna mea draga „, apoi Teo, si … si ghiocei, si zambile si… Doamne ce emotii, martisoare si lacrimi, lacrimi de bucurie…. si cata caldura si putere imi dau … vin spre mine cei mici, rasete si galagie si… glasul lor, nu am timp de lacrimi.. ” Niko, azi lucram la felicitari sa ducem si noi luni la scoala..?? „….. la treaba… zambesc si vad bucurie pe chipurile lor, alung alte ganduri, si, ma tin de promisiune, felicitari si martisoare pt toti, mai avem o zi si inca atata treaba…
Spre seara, ceva mai odihnita, mailuri, felicitari si martisore virtuale ma intampina, de bun venit… si iar lacrimi, Doamne ce emotii, ma bucur ca un copil de fiecare in parte… ma furisez in lumea bloggerilor … un articol imi atrage atentia , ceva despre zambetul martisorului, e un blog drag mie, citesc si ma inspira, ca un indemn sa serbez si eu un martie mai altfel si totusi atat de plin de izul si rasul copilariei … ma bucur de martisoarele muzicale, Zoran langa mine, trimite smiley prietenilor… se bucura, Marcelino si Inutza se bucura cu el deopotriva, tot martisoare.. „uite mami si astia de la google au pus un fir impletit rosu si alb..” radem impreuna…. are dreptate, nu am uitat, am pastrat simbolul, a fost acolo tot timpul, martisore mai altfel si totusi la fel… si lacrimile au acelasi gust, de rubin si inocenta, de izvor de iubire si bucurie si primavara…
Un martie frumos, un gand curat, cand oamenii uita sa mai fie oameni, atunci nu ne vom mai bucura de martisoare si lacrimi, dar asta nu se va intampla, caci am promis, am promis sa nu mai ratam nici un martie si sa ne lasam mangaiati de zambetul lacrimilor martisoarelor si… zambec.. Zoran si Alin si Berti si Teo… si… si noi toti vom veghea sa ne onoram promisiunea, sa fim oamnei, sa pretuim traditia : ” din fir rosu si cel alb, eu voi impletii cu drag martisoare minunate, sa le oferim pe toate, la mamici si-nvatatoare si oricarei fete-n cale.. „.. „1 Martie calator ti-a adus un martisor „… azi, avem la indemana o multime de versuri, de citate, de modalitati de a oferii zambete si bucurie… nu vom uita, cu siguranta…

SIBILLA POESIS
NIKO