De vorba cu singuratatea…

De vorba cu singuratatea…

…o soapta, mi-a suras in palma…nu i-am raspuns..uimita si timida si cu teama, am hotarat sa-mi dau o sansa..da..voi vorbi cu ea, e ea…singuratatea mea…
Ascult o voce calda, ascult un suflet bland, pe Tatiana Stepa…” cu tristete le traiesc pe toate, dar mai draga-mi esti singuratate…” ascult si plang, plang fara lacrimi, plang cu versuri, plang aiurea… Aiurea pentru ca, am fugit cu disperarea ciutei vanate in codrii, am fugit de tine singuratate, am uitat ca voiam sa plang…am alergat cu sufletul in pumni sa culeg lacrimile altora, sa-i ridic, sa-i sarut glezna fiecarui suflet ratacit, sa nu se piarda….am facut ce ma pricep eu mai bine, am fugit mereu de mine, mi-am asumat responsabilitati si am intrat neinvitata in odaile sufletelor care, m-au folosit si eu am lasat sa fiu folosita….aveam deh..ocupatie…si da, chipurile nu eram singura… Mi-am zis mereu ca fiind omniprezenta, intre oameni, nu voi sfarsii singura…dar, nu am mai fost om …am devenit doar Sibilla, Sibi…un nick, un nume…o ideea, o poveste, o fantezie, un rol…am facut-o cu buna stiinta..fara sa astept recunostinta, din egoism, sa fiu printre oameni, sa am o „identitate”…am uitat sa mai plang si…atatea lacrimi s-au tot strans…am uitat de Niko..de ce mi-e dor de ea..de ce, de ce….mi-e atat de dor de tine Niko… Am ajuns sa fiu acum lacrima plansului neplans… sa ma cert eu cu mine…cand sa recunosc ca am gresit, cand sa-mi gasesc naive scuze, sa ce… de ce te caut acum singuratate, de ce „vreau sa iau singuratatea ca pe un drog”… he he heeeeeeeeeee
Sunt ipocrita..sunt fata de mine sunt, pentru ca ma mint in continuare, pentru ca ma incapatinez sa ma regasesc in Sibilla, dar, sa-mi fie dor de Niko, pentru ca ma fandosesc si ma alint in pustoaica puternica uitand de femeia sensibila, pentru ca ma smintesc tot zambind celorlalti, care au sau nu au nevoie de bogatia zambetelor mele, si uit sa surad puiului meu de zambet..si da, tanjesc dupa un zambet numai pentru mine…cum o fii oare… Mi-e sufletul vulcan, erup cu flori pentru toti, se vor ofilii, nu vor mai da pe ele doi zloti…ce daca…nu cracnesc…nu am voie, eu am decis in locul meu candva…te chem singuratate si tu vii, vorbesti cu mine, ma ucizi cu intelegerea ta, imi sfasai tristetea cu tacerea ta blestemata..mi-esti draga singuratate si, te urasc deopotriva… Se zice ca nu poti sa urasti decat ceea ce exista si ca tanjesti sa iubesti ceea ce iti doresti… pai cine sa ma mai inteleaga, urasc singuratatea pe care o caut cu nelinistea dinaintea mortii, iubesc ceea ce am, copacii, muntii, copiii, poesia…ma simt neimplinita pt ca simt cu gleznele flamnde de zbor, de dor de zbor, simt insuficienta..vreau ceva, nu stiu exact ce anume vreau…stiu ca pot, ca trebuie sa vreau si ca..si ca ce..du-te singuratate, hai, da-mi o pauza, un timp cat de scurt pentru Niko…vreau sa o regasesc pe Niko…
Cine e Niko…Niko..Nico…aaa, da…Nicoleta…cea care alerga desculta prin ploaie si radea, cea care sarea de la trambulina pe fuga incropita la malul Nerei si tipa si radea, cea care canta dereticand prin casa copilariei…da Nicoleta,,,imi amintesc de ea…. Nicoleta care avea timp sa scrie, sa citesca, sa sarute stejarii si fagii ei dragi, sa stea de vorba cu batranii tinandu-i de mana cum insirau in cumintenia lor povesti de demult, si, nu fugea de nimeni, pentru ca nu juca nici un rol, era doar ea..simpla, voioasa, neastamparata….
Ma intreb uneori, oare Niko isi mai aduce aminte de mine, cea ratacita…am hotarat cred, sa-mi cer cuvenita pauza , sa trimit singuratatea in vacanta, sa o caut pe niko..am decis asta cand..cand cu emotie am strans mana cea care mi-a fost intinsa …m-a surpins…e un prim pas…un blog in doi si nu numai…o fac din egoism, o fac pt ca mi-e dor de Niko…o fac pentru ca vreau sa ma intorc , sa ma intorc la a fii om, nu cu ceilalti si numai pentru ei…vreau sa iubesc, sa traiesc iubind si, da, de ce nu sa fiu iubita..nu conteaza cand, nu conteaza de cine..dar sa stiu cum e…. Hei..Niko, voi revenii… Mi-e drag Hrusca…” voi revenii candva din ratacire,/ mult mai mirat de frigul dintre noi/ chiar daca-ar fii sa nu gasesc nici urma de iubire,/ in ochii tai prea singuri si prea goi..in ochii tai prea singuri si prea goi…” Am pus insa punct singuratatii in doi…se limpezeste cerul deasupra mea..mi-e sufletul incarcat de iubire, vreau sa daruiesc si sa umplu apoi cu tot atata iubire..am zis vreau si daca spun.inseamna ca e deja un gand de-acum zburand deasupra prafului de nouri, nu mai incape inapoi, nu e timid..pentru ca l-am lasat sa zboare…
Ce durere, ce lacrima, cata tristete si ce incrancenare, prea multa naivitate e..in viata mea…si iaca…mai e loc de ceva… pentru ca da..ma simt insuficienta pentru mine. Nu stiu daca vreau prea mult, daca merit mai mult… in fine, o-ntreaga filosofie..stiu ca vreau, deci nu m-am resemnat..visez sau sunt treaza..doar vreau…atat…
Sibilla Poesis
– va urma-…….

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De vorba cu singuratatea…

  1. Marcel zice:

    e grea mama … mai bine sa trecem peste ea 🙂 si asta cat de repede

    Apreciază

  2. sfinx667 zice:

    greu sau nu, e musai sa vb eu cu mine uneori, sed la cafea cu singuratatea mea, apoi, zambesc, si, o iau din loc…. am treaba…las ca mai trec eu la o cafea…asta cand mi-aduc aminte de mine..:)
    havla marce,
    SIBILLA

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s