Pilda vieţii Sfântului Ioan Botezătorul.

imagine preluată : http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

Pilda vieţii Sfântului Ioan Botezătorul.

Acatist Sf Ioan Botezatorul

Pilda vietii Sfantului Ioan Botezatorul:

“Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca.”

Cine oare ar mai glasui astfel? Care dintre toti oamenii salasluitori vreodata pe acest pamant ar spune despre sine ca-si doreste sa se micsoreze, ca i se cade sa se umileasca in vreme ce aproapelui sau i se cuvine sa creasca, sa sporeasca?

Firesc ii este omului rationamentul cu totul invers: sa voiasca a creste si a propasi el pe seama si in dauna celorlalti. Ceilalti? Sa-l admire, sa-l slujeasca, sa-l rasfete, sa-l ridice in slavi! Oricat de mult, de fara intrerupere, de nereticent. Satul de laude, complimente, slujiri si plecaciuni nu se va declara niciodata. Convins de perfecta-i superioritate nu va inceta in veac a fi.

Egocentrismul si idolatrizarea eului sunt cererile si dorintele sufletului omenesc obisnuit, catusi de putin stergerea si infrangerea sinei, recunoasterea superioritatii altuia. Ceilalti ii sunt toti inferiori, orbi care nu se pricep sa-i deosebeasca insusirile exceptionale si sa-I aprecieze cum ar trebui.

Si totusi Ioan Botezatorul aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii, de scandalos pentru orice psihie normala: pe sine se vrea micsorandu-se, pe celalalt crescand, biruind, afirmandu-se, implinindu-se!

( … )

Prin smerenia sa absoluta, desigur. Prin iubirea sa totala fata de un altul, respectiv de Hristos, prin puterea de zdrobire a iubirii de sine si a inlocuirii ei cu iubirea pentru altul. Ioan Botezatorul se trece in umbra, se sterge, parca s-ar dori invizibil. El devine acel prieten al Mirelui de care pomeneste Iisus in versetul 29 al capitolului 3 din Evanghelia Sfantului Ioan, prietenul care se bucura de bucuria Mirelui, care sta si-L asculta cu dragoste si supunere, care nu-si doreste nimic alta decat sa-L slujeasca. Iata ce este Ioan Botezatorul: este minunata pilda de “eu” care iese din sine si – cu smerenie si netarmurit devotament – dobandeste putinta de a-si iubi semenul mai mult decat pe sine insusi.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar pe calea stramta a infrangerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului si egocentrismului nostru ridicol care-si face ras de noi indemnandu-ne a crede ca suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii si ne da ghes a ne increde numai in noi insine, a ne inchide si incuia in carapacea bine ferecata a sinei noastre imperialiste.

( … )

Noi retinem din viata si jertfa Sfantului Ioan Botezatorul altceva: capacitatea omeneasca de a iesi din sine, de a depasi stramtoarea fenomenalitatii, de a iubi pe un altul. Noi cutezam chiar a ne face o calauza (sau macar un temei de neincredere in afirmatii sumare) din zguduitoarea, admirabila, senina fraza de la Ioan 3, 30: “Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.”

Cu ea in suflet si-n inima si-n cuget si-n adancul sensibilitatii noastre biruite sa parasim acum, nu fara a multumi Domnului, acest sfant lacas.

monah Nicolae Steinhardt

Sursa informaţiilor :

http://www.crestinortodox.ro/predici-la-sarbatorile-de-peste-an/71675-pilda-vietii-sfantului-ioan-botezatorul

imagini preluate : felicitari.acasa.ro

La Mulţi Ani, tuturor sărbătoriţilor: Ion, Ioan, Ioana, Ionel, Ionica… !  Sănătate, echilibru, împliniri de suflet, bucurii şi tărie! Doamne Ajută !

Un gând mereu aparte, Echilibrului, d-lui Preşedinte Ion Iliescu, din izvorul Înţelepciunii căruia, nu încetăm a ne adăpa:

* … aceasta Sarbatoare sa va ocroteasca, sa va aduca liniste si pace si sa nu lase ca speranta sa se stinga din sufletul dumneavoastra. *

La Mulţi Ani, cu sănătate, d-le Preşedinte !!!

* Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul crează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu. *   ( Sf Ioan Gură de Aur )

Sibilla

Acatistul Sf Ioan Botezătorul – trilulilu

imagini preluate de pe google.ro, sursele precizate

citat – http://www.citapedia.ro

Schimbarea la Faţă – puterea Credinţei, schimbarea în bine prin Fapte, puterea Iubirii lui Dumnezeu ! Lumina Slavei Lui Hristos !

Schimbarea-la-fata_Hristos

Schimbarea la Faţă – puterea Credinţei, schimbarea în bine prin Fapte, puterea Iubirii lui Dumnezeu ! Lumina Slavei lui Hristos !

Motto :

” Cuvântul, şi strigând, supără pe mulţi, iar viaţa, si tăcând, pe mulţi ii foloseşte” .  ( Sfantul Isaac Sirul )

Sursa : http://www.crestinortodox.ro/

Credincioşii din toată lumea prăznuiesc pe 6 august Schimbarea la faţă a Mântuitorului. Pentru ortodocşi, este prima sărbătoare din Postul Adormirii Maicii Domnului, care se încheie pe 15 august. Praznicul în care este celebrat Fiul Domnului oferă dezlegare la peşte pentru cei care care postesc.

Sărbătoarea face referire la momentul de rugăciune de pe muntele Tabor, când apostolii lui Hristos i-au văzut acestuia adevărata faţă, strălucitoare ca soarele. Sărbătoarea Schimbării la faţă a Mântuitorulului poartă în popor şi denumirea de Pobrojenia sau Obrejenia. În această zi se dau de pomană fructe, în special struguri, iar în biserici se face pomenirea generală a morţilor. În popor se spune că astăzi se răcesc apele.

În plus, potrivit tradiţiei populare, astăzi ar fi bine să ne împăcăm cu toţi cei cu care ne-am certat de-a lungul anului. Cât despre copii, se spune că astăzi trebuie să fie mai cuminţi decât de obicei pentru a nu fi mustraţi tot restul anului.

http://www.realitatea.net/

Mântuitorul i-a ales pe cei trei ucenici pentru a le dovedi că El este Fiul lui Dumnezeu, că moartea Lui face parte din planul de mântuire a omenirii. Ucenicii obosiţi au adormit. Iisus a continuat să se roage singur cu evlavia celui care crede în ajutorul lui Dumnezeu. La scurt timp, rugăciunea Lui a fost ascultată. S-au deschis porţile cerului şi o strălucire nemaivăzută a acoperit muntele. Iisus S-a înfăţişat pentru prima dată privirilor omeneşti în plinătatea slavei Sale. Faţa Lui strălucea ca un soare, iar îmbrăcămintea Lui era albă, strălucitoare precum lumina. Când s-au trezit ucenicii, orbiţi de minunea ce acoperise muntele Tabor, s-au prăbuşit cu feţele la pământ, aşa cum sunt zugrăviţi în icoana care evocă evenimentul. Ei au văzut că Iisus nu era singur. În preajma Lui au apărut Moise şi Ilie, care-i vorbeau. Strălucirea aceea fără asemănare le-a dovedit ucenicilor că sunt martori oculari ai slavei Mântuitorului, că într-adevăr El este Mesia. Praznicul Schimbării la Faţă proslăveşte puterea credinţei noastre în urcuşul duhovnicesc care ne transfigurează. În această zi ne putem schimba în bine, acoperiţi de harul credinţei şi puterea iubirii lui Dumnezeu.

http://www.adevarul.ro/

Schimbarea_la_Fata01

Sursa imaginii : http://www.biserica-socola.ro/

” … apostolii au fost invaluiti intr-un nor de lumina in timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L” (Matei 17, 5). Iisus le-a poruncit celor trei sa nu dezvaluie nimanui nimic din cele ce vazusera, pana dupa invierea Sa din morti.

Sarbatoarea Schimbarii la Fata este considerata aceea a ”indumnezeirii naturii omenesti si a participarii trupului trecator la bunurile vesnice, care sunt mai presus de fire”. Un argument al importantei care i s-a dat de-a lungul istoriei acestei sarbatori este si faptul ca prima icoana realizata de apostoli a fost aceea a Schimbarii la Fata.  ”

http://www.emaramures.ro/

lumina6

Motto :

” Altul este cuvantul lucrarii si altul cuvantul cel frumos si fara iscusinta al lucrurilor… caci precum este mesterul care zugraveste apa pe pereti si nu poate apa aceea sa-i racoreasca setea si precum este omul care vede lucruui frumoase, asa este cuvantul fara de lucrare” (Filocalia, vol. X, Cuvantul I – Pentru lepadarea de lume).  – Sf Isaac Sirul

Fărâme de Lumină – Ilie Cleopa :

Prozelitismul sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti

Sectele crestine sunt un semn apocaliptic si o dovada a slabirii credintei in Dumnezeu. Atat in lume cat si la noi se inmultesc si se vor inmulti din cauza nebagarii noastre de seama si din cauza nestiintei Sfintelor Scripturi a celor multi din poporul nostru. Pe un crestin bine orientat in Sfanta Scriptura si in dumnezeiestile dogme ale credintei ortodoxe, nici un fel de secta nu-l poate converti si amagi. Cei mai multi care cad prada sectelor sunt oameni nelamuriti in credinta ortodoxa si care nu cunosc Sfanta Scriptura, Dogmele, Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor parinti. De aceea, preotii de la orase si sate ar trebui sa le faca cunoscute cele de mai sus, in predicile din biserici, spre a-i lumina in aceasta privinta si spre a-i avea buni aparatori ai credintei crestine ortodoxe in Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare. Dumnezeiestii parinti zic ca ” viata mintii este lumina cunostintei, iar nestiinta este orbirea sufletului” ( Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia, volumul II ). Foarte usor se inseala de sectanti cei ce nu citesc Sfanta Scriptura si nu cunosc invataturile Sfintilor Parinti. Raspandirea sectelor din tare noastra se datoreste si lipsei de preoti devotati, nu numai slabirii credintei ortodoxe.
Sectele creaza si o mare primejdie pentru unitatea etnic-nationala a poporului roman, deoarece toate sectele din tara noastra au venit din alte tari si au mare simpatie cu tarile de unde s-au nascut si au venit la noi. Inima lor nu este in tara noastra, nici nu tin la fiinta nationala a poporului roman, ci se silesc pe cat pot sa slabeasca unitatea de credinta si unitatea nationala a romanilor pentru a ne domina. Numai acela este un adevarat crestin si cetatean roman care tine cu tarie la credinta ortodoxa apostolica a neamului in care s-a nascut, credinta pe care o avem de aproape doua mii de ani si in care s-a format poporul roman si crestin din cele mai stravechi timpuri.
Ne trebuie mai multa catehizare ortodoxa, carti de popularizare a credintei strabune si slujbe misionare cu ierarhi si preoti mai multi in toate bisericile ortodoxe, dar mai ales in cele lovite de secte. Ne trebuie si calugari misionari prin manastiri, ca sa colaboreze cu preotii de mir si sa faca impreuna misiune in parohiile cu grupari sectare. Credinciosii asculta cu multa incredere de duhovnicii si preotii calugari din manastiri. De ce sa nu fie si ei folositi in aceasta activitate misionara ? Iar Duminica ar trebui sa se faca slujbe misionare, cu predici de catehizare in toate satele, cel mai bine dupa amiaza la Vecernie.

lumina

” Pilda vietii mai mult lumineaza si convinge fara suparare pe oricine. Cine predica prin traire, ajunge la cuvantul scris : ” Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale “

” Smerenia este cel mai mare tezaur al mantuirii noastre. Auzi ce spune Sfantul Isaac Sirul : ” Ajunge pentru mantuire intristarea mintii si smerenia in loc de toata fapta buna trupeasca si sufleteasca” . Iar mai departe spune : ” Daca am facut metanii, nu m-am mantuit; daca am privegheat, nu m-am mantuit; daca am tinut fecioria, nu m-am mantuit; daca am facut milostenie, nu m-am mantuit; daca am postit, nu m-am mantuit” , dar spune Duhul Sfant prin gura psalmistului : ” Smeritu-m-am si m-am mantuit !” . Asadar, smerenia ne asigura cel mai mult mantuirea, urmata de milostenie. Cu aceste doua virtuti se mantuiesc cel mai usor atat mirenii, cat si calugarii. Sa ravnim cu toata inima aceste doua mari fapte bune, ca sa vedem pe Hristos in lumina slavei Sale. ”

” Cand si cum anume va fi sfarsitul lumii numai singur Dumnezeu stie. El ne-a descoperit unele semne in Sfanta Evanghelie si prin Sfintii Apostoli. Dintre acestea, doua semne sunt cele mai puternice, anume : slabirea tot mai mare a credintei in Dumnezeu si imputinarea iubirii crestine intre oameni, incepand cu familia. Alte doua semne cumplite ale sfarsitului veacurilor sunt inmultirea tot mai mult a sectelor, prin asa numitii ” prooroci mincinosi ” si desfrau, care se vor raspandi, cum deja se vede pe tot pamantul. Mai ales desfraul prin partea femeiasca va fi cumplit in vremea de pe urma. Noi atata stim : cand se vor inmulti pacatele peste masura si vor ajunge la culme, atunci va veni sfarsitul lumii. ”

” Sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului, ca niciodata nu a zis : ” Vai tie, desfranata !” Sau : ” Vai tie, vamesule !” … Sau : ” Vai tie, talharule !” Ci tot vaiul l-a intors asupra fatarnicilor, a celor plini de ura, de mandrie si orbiti de intunericul invidiei, al vicleniei si al iubirii de aratare ! Ca nu se uita Dumnezeu la cele ce vorbim noi, ci la cele ce lucram spre slava Lui. Asadar, am ajuns ca o fantana necuratita care adapa pe multi, iar pe sine nu se poate curati, si ca unul ce vopseste apa pe pereti, dar nu poate cu acea apa a-si racori setea lui. Fericiti sunt cei ce tac si lasa mai intai sa vorbeasca faptele lor, apoi vorbesc si ei din traire proprie si din prisosinta inimii lor. Am auzit si cuvantul care ma mustra : ” Fratilor, nu fiti multi invatatori, stiind ca mai mare osanda vom lua” ( Iacob 3,1 ).
Sa ajute mila Domnului nostru Iisus Hristos tuturor si mie pacatosului, ca sa nu fiu mustrat in ziua cea mare a judecatii de cele ce am invatat pe altii, dar eu n-am facut. ”

http://www.sfaturiortodoxe.ro/

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe surse : crestinortodox.ro, sfaturiortodoxe.ro, emaramures.ro, adevarul.ro

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,559 other followers