@codeus41,

Ui ce dar am pentru tălică, druje Cody :
http://www.youtube.com/watch?v=oJSLxQVVJNU&feature=related
Iubesc Muntele, ploaia, fulgerele… şi, contraatacul
Deci, păe ce post zici că joci ?
calde îmbrăţişări, druje Cody,
Sibilla

@Pastel,
Mulţumesc tare mult pentru gânduri frumoase !
Să mă simt eu numa un picuţmai binişor şi… la pas cu sufletul alături

Lucian Blaga – Munte Vrăjit :

Intru in munte. O poarta de piatra
incet s-a-nchis. Gand, vis si punte ma salta.
Ce vinete lacuri! Ce vreme inalta!
Din feriga vulpea de aur ma latra.

Jivine mai sfinte-mi ling manile: stranii,
vrajite, cu ochii intorsi se strecoara.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboara
albinele mortii, si anii. Si anii

Să ne auzim cu bine ! Respecte şi preţuire,
Sibilla

Sa rup trecutului amintiri si-n urma-i,
Fara glorie, s-arunc trista lor mihnire
Vintul sa spulbere, in virtej, amarul lui.
Ramina slut trecutul, fara frumoasa amintire.

Ridicind privirea, de calzi lacrimi, umeda,
Intilnind seninul noptii, pe el lucind o stea,
O clipa pierduta-n abis, lasind o urma,
A stralucit, dar rece-n univers a fi nu vrea.

Iubirea draga de invatator

Va las lucruri marunte,
In a altor timpuri seama,
Rup cu tine vreme, amintirea,
Trecuta ca si tine,
Ce calea gindurilor imi tine.
E zidul nefiresc, nepatruns,
Inainte impiedecindu-mi mersul,
Stricindu-mi rima, sticindu-mi versul.
Crezul meu spre tine Viitor,
Era speranta, in copilarie faurita,
Cind joaca-n toi mi-era oprita.
Vedeam iubirea mea draga de invatator.

pastel

M-am intors la vremuri de mult apuse.
Am ratacit printre amintiri, cu ochii inchisi.
Cimpia nu mi-a fost iubita, cum muntele altora.
Dar gradina cu viata ei aparte, animale si pasari, de casa si de cimp, gize si flori, pomi, arbori si arbusti, zavoaie si ape, Argesul si lacurile din jur, ploile si zapezile, mi-au fost dragi si acum amintiri placute. Trecutul pe meleagurile copilariei ne aduna, ne cheama. Simtim apasarea clipelor in care mina aspra a parintilor, mai ales a mamei, trecea mingiietor prin parul vesnic tuns, de teama parazitilor de la animalele de casa si din zavoaie.
Intoarcerea este si ea o chemare. Una cu dublu scop. La atitudinea copilului din noi. Si apoi la reperele de comparatie cu viata de astazi. Iubirea in trecut era mai multa, mai marinimoasa, mai toleranta, mai umana. Astazi este filtrata. Fara hirtie de filtru, ci de interese meschine. Ce ne ramine sa iubim este copilaria noastra si copii nostri. Si cu aceasta iubire sa ne intoarcem si sa iubim si slavim pe Domnul, pe Isus Cristoas si Duhul Sfint. Amin!
Dna. am citit tot ce ati scris, insa nu sint in stare sa si mai comentez. Mi-ar fi placut sa”stam la taclale”, dar timpul meu e mai scurt, trece mai repede si aduna, aduna clipele ce mai ramin pentru putina odihna, zdrentuita noaptea de ale vietii nevoi si dureri. Cu admiratie pt. ce reusiti sa aduceti pe blog, dar si pt. duiosia ce-o raspinditi adresindu-va naturii si mai ales muntelui caruia va oferiti. Sa ne reintilnim cu bine!
pastel